Florile pierdute ale lui Alice Hart de Holly Ringland, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

Florile pierdute ale lui Alice Hart

(The Lost Flowers of Alice Hart – 2018)

Holly Ringland

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An apariție: 2020

Nr. pagini: 376

Traducere şi note: Sînziana Dragoş

Florile pierdute ale lui Alice Hart a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 • Selectat în TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia în 2018 și din SUA în 2019 • Ales de Women’s National Book Association pe lista de 20 de romane recomandate pentru cluburile de carte din SUA în 2019 • Nominalizat pe lista lungă la International Dublin Literary Award 2020 • În curs de ecranizare TV • Un roman de debut impresionant, tradus în peste 30 de țări, despre poveștile care ne bântuie și despre cele pe care ni le spunem pentru a supraviețui.

HOLLY RINGLAND a avut o copilărie fericită, bucurându-se de florile din grădina mamei sale de pe coasta estică a Australiei. Interesul pentru povești și mai ales pentru cultură i-a fost trezit de la vârsta de nouă ani, când familia ei a făcut o călătorie cu rulota prin numeroase parcuri naturale din America de Nord. După împlinirea vârstei de 20 de ani, a lucrat patru ani într-o comunitate izolată de indigeni din zona deșertului australian, în rezervația Uluru-Kata Tjuta National Park. În anul 2009 s-a mutat în Anglia, obținând un master în scriere creativă la University of Manchester în 2011. A predat scriere creativă la Lancaster University și pentru femei din închisori. Eseurile și proza sa scurtă au apărut în mai multe publicații literare și antologii, printre care TEXT Journal, The Griffith Review și UWAP’s Desert Writing. Publicat în 2018, primul său roman, Florile pierdute ale lui Alice Hart (The Lost Flowers of Alice Hart; Humanitas Fiction, 2020), s-a bucurat de succes internațional, fiind tradus în peste 30 de țări. Un serial TV pe baza lui este în curs de realizare. Romanul a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 și este nominalizat la International Dublin Literary Award 2020. În prezent, Holly Ringland trăiește atât în Marea Britanie, cât și în Australia.

Deși este o cititoare împătimită, Alice nu a fost niciodată într-o bibliotecă și e sigură că toate cărțile cresc în grădini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar în ziua în care se aventurează dincolo de lanul de trestie de zahăr care se înalță ca un zid între ea și lume, descoperă un oraș și o bibliotecă, dându-și seama că e posibilă și o altfel de viață. Ar vrea să nu mai asiste la scenele violente de acasă și să uite de frica paralizantă când mânia propriului tată se îndreaptă asupra ei. Nu își imaginează rădăcinile profunde ale acestui sentiment ce o va însoți mulți ani, până în ziua în care va reuși să facă pace cu trecutul. Al său și al unui lung șir de femei abuzate despre care află la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultivă flori australiene.

„Un tur de forță plin de imaginație care aduce laolaltă teme precum dragostea și pierderea, violența în familie și salvarea, magia și arta povestirii, toate impregnate de singurătatea și frumusețea sălbatică a peisajului australian.“ – Weekly Times

O splendoare de carte, o adevărată bijuterie literară, un debut excepțional!

Florile pierdute ale lui Alice Hart e o carte de notă maximă, începând de la superba copertă, prezentarea grafică cu o mare atenție la detalii, titlul, sinopsisul, spectaculoasele decoruri australiene în care e plasată acțiunea și până la impresionanta poveste din paginile ei. Un mare plus îl constituie felul în care e ”ambalată” povestea, în care ne e oferită spre lectură. Cele treizeci de capitole poartă câte un nume de floare australiană și despre fiecare din acestea ni se spune ce reprezintă în limbajul florilor, unde anume crește și ne e oferită o scurtă descriere. În plus, pe pagină este schițată floarea respectivă într-un fin desen alb-negru.

O grădină de flori, un buchet de povești, un ocean de secrete în această carte ca un cântec, ca o poezie duioasă și tristă, dar cu un mugure de speranță.

Tema principală a cărții e violența domestică, iar dureroasele povești împletite pe firul principal al acțiunii ne sunt spuse într-un stil rafinat, presărat cu minunate descrieri, metafore, legende. E multă suferință în carte, sunt pagini care dor, dar magia florilor, cu limbajul lor secret, plin de simboluri, vine ca un balsam care alină.

La nouă ani, Alice Hart este o fetiță cuminte și sensibilă, martoră a felului violent de a fi al tatălui ei, care își abuza fizic și psihic atât soția, cât și fiica, pe care le ținea izolate de lume, la o fermă de pe malul oceanului. Singura bucurie a fetiței este să lucreze în grădină cu mama ei și să evadeze în lumea poveștilor pe care i le spunea mama ei, printre flori.

Când o tragedie lovește și Alice își pierde părinții, ea este luată de bunica ei, June, mama tatălui – despre a cărei existență fetița nu avusese habar până atunci -, care avea o fermă de flori în interiorul continentului, ferma Thornfield, ”acolo unde cresc florile australiene”.

Swainsona – Să ai curaj, să prinzi inimă

Ferma Thornfield era de câteva generații în familia lor și era, totodată, un refugiu oferit femeilor abuzate de soții lor, care își găseau aici un cămin, unde puteau să lucreze în siguranță și se puteau reface psihic. Acestea erau Florile, care își câștigau existența lucrând la ferma de flori.

Clopoțeii galbeni – bun-venit străinului

Acolo, Alice descoperă nu numai limbajul florilor, dar și o familie cu totul nouă. Astfel, copila va începe o nouă etapă din viața ei, într-un mediu cald și grijuliu, va învăța să zâmbească, deși o macină dorul de mama ei, va învăța să nu-i mai fie frică și își va regăsi vocea, căci din cauza suferinței copila intrase într-o muțenie autoimpusă. Anii au trecut, Alice a mers la școală și și-a făcut un bun prieten – băiatul uneia dintre Flori -, alături de care a cunoscut primii fiori ai dragostei.

Crinul de vanilie – mesager al dragostei

June, bunica lui Alice e o femeie dură, dintr-o bucată, o femeie fără îndoială generoasă, însă a făcut unele alegeri greșite, deși a fost bine intenționată. Din nefericire, Alice a fost foarte afectată de una din aceste alegeri, iar descoperirea faptului că June o mințise a făcut-o să fugă departe, fără nici o țintă, lăsând în urmă siguranța căminului ei și ajungând în cele din urmă în deșertul australian, angajându-se ca ranger la o rezervație naturală. Aici, descoperă frumusețea aspră a sălbaticului peisaj al deșertului roșu și, ca un floriograf ce era (persoană care cunoaște limbajul florilor, o îndeletnicire care atinsese o mare popularitate în epoca victoriană), se bucură să găsească plante noi.

Holly Ringland ne poartă într-o călătorie extraordinară de-a lungul continentului australian, dar, mai ales, o însoțim pe Alice într-o călătorie ce devine pe parcurs una inițiatică, de descoperire de sine.

Stejarul de deșert – renaștere

Pe măsură ce secretele familiei sale vor ieși la iveală, și pe măsură ce propriile experiențe de viață o vor marca, Alice va ajunge să facă pace cu trecutul, să accepte prezentul și să privească cu speranță în viitor. Nu am aprobat în sinea mea unele din deciziile sau alegerile lui June, și nici ale lui Alice, de altfel, dar le-am înțeles motivațiile. Femeile din familia lui Alice au avut de dus pe umeri grele poveri emoționale și multă durere, pe undeva ca un blestem sau ca o predestinare, dar Alice va reuși să rupă acest cerc, deși m-am temut la un moment dat că va accepta să se complacă într-o relație toxică. Nu vă spun mai multe, veți vedea despre ce este vorba…

„Viața este trăită pe măsură ce mergi înainte, dar e înțeleasă doar privind înapoi”.

Povestea beneficiază de o galerie de personaje cu caractere puternice, care au reușit să facă față, într-un fel sau altul, vitregiilor sorții. Le-am îndrăgit în mod deosebit pe Sally, ca și pe Twig și pe Candy, sunt genul de femei pe care mi-ar face plăcere să le cunosc. Am îndrăgit de asemenea personajele necuvântătoare, Toby, Harry și Pip, cei trei câini care îi vor fi alături lui Alice în diferite momente ale vieții ei și care îi vor oferi un sprijin emoțional neprețuit.

Roata de foc – culoarea sorții mele

M-a surprins foarte plăcut ideea cărții, de a transmite prin flori, prin limbajul acestora, emoții, trăiri, sentimente. Femeile din carte nu doar creșteau flori, ci vorbeau cu ele, iar, uneori, florile vorbeau în locul lor. E o poveste despre pierdere, dragoste și mântuire. Și speranță.

Fragment:

„În vârful degetelor, Alice a trecut din foaier în încăperea principala a bibliotecii, care se deschidea în jurul și deasupra ei. Privirile i-au fost atrase în sus de lumina care se scurgea prin ferestrele cu vitralii: o fetiță cu pelerină roșie trecea printr-o pădure, o altă față se îndepărta într-o trăsura, lăsând în urmă un pantof de sticlă, o mică sirenă privea melancolică din valuri spre un bărbat de pe țărm. A cuprins-o pe dată emoția.

– Pot să te ajut cu ceva?

Alice și-a coborât privirea de la vitralii înspre locul de unde a venit întrebarea. La o masă octogonală stătea o tânăra cu par bogat și zâmbet larg. Alice s-a îndreptat spre ea în vârful picioarelor.

– A, nu e nevoie să mergi pe vârfuri, i-a spus femeia râzând pe înfundate, ca apoi să izbucnească de-a binelea în ras. Eu n-aș putea sta aici nici o zi măcar dacă ar trebui să fiu așa de cuminte. Mă cheamă Sally. Nu cred că te-am mai văzut pe aici.

Ochii lui Sally o duceau cu gândul la apă mării într-o zi cu soare.

– Sau ai mai fost?

Alice a scuturat din cap.

– A, bine! Ce grozav. O nouă prietenă!

Sally și-a plesnit palmele. Avea unghiile date cu ojă roz sidefie. A urmat o pauză.

– Și tu eșți…? a întrebat-o Sally.

Alice a privit-o pe sub gene.

– Ei, nu te sfii. Bibliotecile sunt locuri prietenoase. Toată lumea e bine-venită aici.

– Mă cheamă Alice, a mormăit ea.

– Alice?

– Alice Hart.

O lumina ciudată i-a străfulgerat chipul lui Sally. Și-a dres vocea.

– Ei bine, Alice Hart, a exclamat ea. Ce nume minunat! Bine ai venit! O să am plăcerea să-ți arăt biblioteca.

Privirile i-au trecut iute de la cămașa de noapte a lui Alice la chipul ei.

– Ai venit cu mama sau cu tata?

Alice a scuturat din cap.

– Aha, ia spune-mi, câți ani ai, Alice?

Alice își simțea obrajii fierbinți. În cele din urmă, a ridicat cinci degete răsfirate de la o mână și degetul cel mare și arătătorul de la cealaltă.

– Ce să vezi, Alice. Șapte ani e chiar vârsta când poți avea propriul permis la biblioteca.

Alice și-a ridicat pe dată capul.

– Ia te uită! Razele de soare ies chiar din chipul tău! a exclamat Sally, făcându-i cu ochiul.

Alice și-a atins obrajii fierbinți. Raze de soare.

– Stai să aduc un formular și o să-l completăm împreună.

Sally a întins mâna și i-a strâns brațul lui Alice.

– Dar, mai întâi, ai vreo întrebare?

Alice s-a gândit o clipă și apoi, a încuviințat din cap.

– Da. Ați putea, va rog, să-mi arătați grădina unde cresc cărțile?”

Cartea Florile pierdute ale lui Alice Hart de Holly Ringland poate fi comandată de pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei