Frânturi din ea de Karin Slaughter, Editura Leda Bazaar

Frânturi din ea

(Pieces of Her – 2018)

Karin Slaughter

Editura Leeda Bazaar

Data apariție: martie 2022

Nr. pagini: 608

Traducerea: Alina Bâltâc

Karin Slaughter este una dintre cele mai populare și apreciate scriitoare ale momentului. Publicate în peste 120 de țări, cu peste 35 de milioane de exemplare vândute pe tot globul, cele 21 de romane ale sale au fost recompensate cu numeroase premii literare și au devenit bestsellere New York Times încă de la lansare. Slaughter este fondatoarea proiectului „Save the Libraries”, o organizație nonprofit înființată pentru a sprijini bibliotecile și în special pe cele din zonele rurale. Originară din Georgia, locuiește acum în Atlanta.

CUM AI REACȚIONA DACĂ PERSOANA PE CARE CREDEAI CĂ O CUNOȘTI CEL MAI BINE SE DOVEDEȘTE A FI CINEVA COMPLET DIFERIT?

Andrea știe totul despre mama ei, Laura. Știe că aceasta și-a petrecut mai toată viața în Belle Isle, un orășel de la malul mării unde pare că nu se întâmplă nimic niciodată; știe că femeia, care lucrează ca logoped, nu și-a dorit altceva decât să ducă o viață liniștită ca stâlp al micii sale comunități; știe că Laura nu are niciun secret. Pentru că ne cunoaștem cu toții mamele, nu-i așa?

Lucrurile se schimbă însă atunci când, în timpul unei ieșiri la mall, are loc un atac deosebit de sângeros. În acel moment, Andrea descoperă cu surprindere o latură complet diferită a Laurei. Pentru că se dovedește că, înainte ca Laura să devină Laura, aceasta a fost… altcineva. De aproape treizeci de ani, femeia își ascunde adevărata identitate, nutrind în van speranța că nimeni nu o va găsi vreodată. Acum însă a fost dată în vileag și nimic nu va mai fi la fel.

Poliția vrea răspunsuri, iar nevinovăția Laurei este pusă la îndoială. Din nefericire, femeia nu vrea să stea de vorbă cu nimeni, nici măcar cu propria fiică. Astfel, Andrea pornește într-o călătorie disperată pentru a afla adevărul, dar și a-și salva viața, urmând frânturile de informații lăsate cu zgârcenie de mama ei. Totuși, va trebui să se miște repede, altminteri s-ar putea să nu mai existe niciun viitor pentru ele două.

„Un roman care stabilește standardul pentru scrierea unui thriller psihologic de succes. Rareori în ficțiune trecutul și prezentul se ciocnesc cu o asemenea forță, iar autoarea demonstrează cu un zel deosebit că are o voce distinctă și formidabil de convingătoare.” – JEFFERY DEAVER

„Intră în lumea lui Karin Slaughter, dar fii conștient de la bun început că nu mai există cale de întoarcere!” – LISA GARDNER

„Un thriller impetuos, cu miză mare, plin de intrigă și suspans.” – USA Today

„Slaughter dă aici măsura talentului său remarcabil de a imagina personaje convingătoare, pline de defecte, dar și de compasiune […]. Cititorii se vor trezi complet subjugați de alternanța poveștilor pline de suspans din trecut și prezent, dorindu-și ca niciuna dintre acestea să nu se termine.” – Booklist

PRECOMANDĂ 20% REDUCERE

LIVRARE DIN 1 MARTIE 

Fragment:

Ceva în aer parcă se schimbase. Acesta era singurul mod de a descrie ce se întâmpla. Firicelele fine de păr de pe ceafa lui Andy s‑au ridicat dintr‑odată. Un frison i s‑a insinuat pe șira spinării. Nările i s‑au umflat. Gura i s‑a uscat. Ochii i s‑au umezit.
Apoi s‑a auzit un sunet ca de borcan deschis. Andy s‑a întors.
Coada ceștii de cafea i‑a scăpat printre degete. Ochii au urmărit cum vasul se îndreaptă spre podea. Cioburi de ceramică albă au ricoșat din pardoseala de aceeași culoare.
Cu câteva clipe înainte, locul era cufundat într‑o tăcere ciudată, dar acum peste tot domnea haosul. Țipete. Plân­sete. Oameni alergând, ghemuiți, acoperindu‑și capetele cu mâinile.
Gloanțe.
Poc, poc!
Shelly Barnard zăcea pe podea. Pe spate. Cu brațele în lături. Cu picioarele strâmbe. Cu ochii larg deschiși. Tricoul roșu îi părea ud și lipit de piept. Din nas îi picura sânge. Andy a privit la linia subțire și roșie care aluneca pe obrazul fetei, către ureche. Purta niște cerceluși cu buldogi.
— Nu! a început să se văicărească Betsy Barnard. N… Poc.

Andy a văzut cum ceafa și apoi gâtul femeii se transformau într‑o jerbă de sânge.
Poc!
Lateralul craniului lui Betsy a pocnit ca o pungă de plastic. A căzut într‑o parte, pe podea. Deasupra fiicei ei. Deasupra fiicei ei moarte. Moarte.
— Mamă! a șoptit Andy, dar Laura era deja acolo.
Aceasta alerga spre Andy cu brațele întinse și genunchii îndoiți. Gura îi era deschisă. Ochii i se căscaseră de frică. Puncte roșii ca niște pistrui îi acopereau chipul. Ceafa lui Andy s‑a izbit de fereastră în timp ce era culcată la pământ. A simțit valul de aer ieșind din gura mamei. Lui Andy i s‑a încețoșat vederea. Acum auzea un fel de pârâit. Apoi a ridicat privirea. Geamul de deasupra ei începuse să se crape, ajungând să semene cu o pânză de păianjen.
— Te rog! a strigat Laura.
Între timp se rostogolise, iar acum era în genunchi, apoi în picioare.
— Te rog, oprește‑te!
Andy a clipit. S‑a frecat la ochi. Simțea că i se strecurase ceva în ei. Murdărie? Sticlă? Sânge?
— Te rog! a strigat din nou Laura.
Andy a clipit iar.
Și iar.
Un bărbat îndreptase arma spre pieptul mamei sale. Nu era o armă de polițist, ci genul acela cu cilindru, ca în vestul sălbatic. Tipul era și îmbrăcat ca pentru a respecta tema: jeanși negri, cămașă neagră cu nasturi de sidef, vestă din piele neagră și pălărie de cowboy tot neagră.

Centura pentru armă îi atârna pe șolduri. Un toc pentru pistol, o teacă lungă din piele pentru un cuțit de vânătoare.
Era un tip chipeș. Fața lui era tânără, fără riduri. Era de vârsta lui Shelly, poate un pic mai mare.
Dar Shelly era moartă acum. Nu avea să mai meargă la UGA. Și nici să se mai simtă jenată din pricina mamei ei, deoarece și aceasta era moartă.
Iar acum omul care le ucisese pe amândouă îndreptase arma spre pieptul mamei lui Andy.
Aceasta s‑a ridicat.
Laura avea un singur sân, pe cel stâng, peste inimă. Chirurgul i‑l tăiase pe cel drept, iar femeia încă nu suferise o intervenție reconstructivă, deoarece nu putea suporta gândul să meargă la un alt doctor și să treacă printr‑o altă operație, iar acum acest criminal care stătea în fața ei urma să o ciuruiască.
— Mm…
Cuvântul a rămas cumva prins în gâtul lui Andy, care nu putea decât să îl gândească, nu să îl și rostească.
Mama.
— E‑n regulă!
Vocea Laurei era calmă, controlată. Avea mâinile întinse în față, de parcă așa ar fi putut prinde gloanțele.
— Poți pleca acum, i‑a spus ea bărbatului.
— Du‑te dracului!
Ochii lui s‑au îndreptat spre Andy.
— Unde ți‑e arma, scroafă nenorocită?
Andy s‑a înfiorat, simțindu‑se de parcă se micșorase, ajungând cât o minge.
— Nu are pistol, a răspuns Laura pe un ton calm. E secretară la secția de poliție. Nu e polițistă.

— Ridică‑te! a strigat el la Andy. Îți văd insigna!
Ridică‑te, scroafă ce ești! Fă‑ți treaba!
— Nu este o insignă, a insistat Laura. E doar un ecuson! Liniștește‑te!
Mama i‑a mângâiat mâinile în același mod în care o mângâia noaptea, la culcare.
— Andy, ascultă‑mă!
— Ascultați‑mă voi, curvele dracului!
Un firicel de salivă curgea pe la colțurile gurii bărbatului, în timp ce acesta agita arma în aer.
— Ridică‑te, scroafă! Tu urmezi!
— Nu! a strigat Laura, blocându‑i drumul. Eu urmez!
Ochii lui s‑au îndreptat spre Laura.
— Împușcă‑mă! i‑a vorbit Laura cu o inconfundabilă siguranță. Vreau să mă împuști pe mine.
Deruta a reușit să crape masca furiei de pe chipul bărbatului. Nu anticipase asta. Oamenii ar fi trebuit să fie înspăimântați, nu să se ofere voluntari.
— Împușcă‑mă! a repetat ea.
Bărbatul s‑a uitat peste umărul Laurei, la Andy, apoi și‑a ațintit din nou privirea asupra celei care îi vorbea.
— Fă‑o! a spus Laura. Mai ai un singur glonț. Știi asta! Sunt doar șase gloanțe în pistol.
Ea a ridicat mâinile, care arătau patru degete la stânga și unul la dreapta.
— De aceea nu ai apăsat încă pe trăgaci. A mai rămas un singur glonț.
— Nu știi…
— Doar unul!
Ea a fluturat degetul mare, indicând al șaselea glonț.
— Când mă vei împușca, fiica mea va fugi de aici. Nu‑i așa, Andy?
Poftim?

— Andy! a spus mama. Trebuie să fugi, draga mea!
Poftim?
— Nu poate reîncărca arma suficient de repede ca să te rănească.
— Drăcia dracului! a țipat bărbatul, încercând să‑și recapete furia. Potoliți‑vă! Amândouă!
— Andy! a spus Laura și a făcut un pas către pistolar.
Șchiopăta. O gaură în pantalonii ei de in dezvăluia sânge. Ceva alb, ca un os, ieșea în afară.
— Ascultă‑mă, scumpo!
— Am spus să nu te miști!
— Folosește ușa bucătăriei!
Tonul Laurei rămânea egal.
— Există o ieșire în spate.
Poftim?
— Oprește‑te, curvo! Amândouă!
— Trebuie să ai încredere în mine, a spus Laura. Nu are timp să reîncarce arma.
Mama.
— Ridică‑te!
Laura a mai făcut un pas în față.
— Am spus, ridică‑te!
Mama, nu!
— Andrea Eloise!
Asta era vocea de mamă, nu de mami.
— Ridică‑te! Acum!
Corpul lui Andy a părut să capete voință proprie. Piciorul stâng în repaus, dreptul cu călcâiul sus, degetele de la mâini atingând pământul, ca un alergător la start.
— Oprește‑te!
Omul a îndreptat arma spre Andy, dar Laura s‑a mișcat odată cu el. Apoi tipul a smucit pistolul înapoi, iar mama a acoperit‑o pe Andy cu corpul ei. Apărând‑o de ultimul glonț din pistol.

Ce ai face dacă ai descoperi că tot ce credeai că știi despre viața ta e o minciună? O femeie reconstituie trecutul sumbru al mamei sale după ce un atac violent din orășelul ei scoate la lumină pericole ascunse și secrete mortale.

Noul thriller captivant Frânturi din ea este un serial bazat pe bestsellerul New York Times al lui Karin Slaughter și prezentat de producătorii serialelor Marile minciuni nevinovate și De la început. Capete de afiș: Toni Collette și Bella Heathcote. Din 4 martie.

Cărțile apărute la Editura Corint pot fi comandate edituracorint.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii, prezentări și articole Editura Corint