Delicatese Literare
Recenzii

Frați de cruce de Ingvar Ambjørnsen, Editura ALL – recenzie

Frați de cruce 

Ingvar Ambjørnsen

Editura ALL

Traducere: Monica-Livia Grigore

Nr.pagini: 200

An apariție: 2013

1. Vedere spre Paradis – Editura ALL – Utsikt til paradiset – 1993
2. Fugledansen – 1995
3. Frați de cruce – Editura ALL – Brødre i blodet – 1996
4. Elsk meg i morgen – 1999
Fraţi de cruce spune povestea emoţionantă şi în acelaşi timp incredibil de amuzantă a doi prieteni aflaţi la periferia societăţii, care încearcă să se integreze în lume, să devină „oameni normali“. Elling, un bărbat timid, nevrotic, posesor al unei imaginaţii debordante şi hiperactive, şi Kjell Bjarne, prietenul său cel mai bun, un uriaş slobod la gură, îndărătnic şi complet ostil schimbatului lenjeriei intime, tocmai au fost eliberaţi dintr-o instituţie psihiatrică.
Acum împart, împreună cu cele două pisici ale lor, un apartament în Oslo şi se străduiesc să facă faţă provocărilor vieţii cotidiene: să-l mulţumească pe Frank, asistentul social care-şi bagă mereu nasul în viaţa lor, să aibă grijă de Reidun Nordsletten, vecina lor însărcinată, sau să înveţe în sfârşit care-i faza cu vorbitul la telefon.
„Ambjørnsen creează, din încercarea lui Elling de a se integra în lumea din afara coconului protector al casei sale, o comedie duioasă, deşi niciodată siropoasă. Îl înzestrează pe Elling cu o voce copilăresc de directă, căreia îi adaugă însă un strop de furie, suficient cât să transforme tonul cărţii într-unul captivant şi excentric.“ – The Guardian
Mulțumim Libris pentru exemplarul oferit pentru recenzie!
Sunt momente în care, în calitate de cititor, îți dorești povești complexe, al căror sens să îl deslușești cu atenție, care îți ridică fel de fel de întrebări existențiale. Sunt însă și momente când îți pătrund la suflet povești simple, calde, nu mai puțin expresive și gândite decât cele din prima categorie. Uneori, arta constă tocmai în această simplitate, în a găsi drumul fără ocolișuri către inima cititorului. Acest lucru îl reușește cu brio Ingvar Ambjørnsen în romanul său Frați de cruce.
Așa cum ne sugerează titlul, romanul are în centru doi protagoniști: Elling și Kjell Bjarne. Aceștia au părăsit de curând Brøynes, un centru special pentru oamenii cu probleme de adaptare în societate. Elling este un individ anxios, introvertit, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții alături de mama sa. La moartea acesteia, neputându-se descurca singur, a fost plasat la Brøynes. Aici, el găsește un spirit înrudit, pe Kjell Bjarne, un uriaș cu suflet de copil și multe fantezii sexuale, care își detestă familia și amintirile din copilărie. Între cei doi se creează o conexiune aparte.
Povestirea este redată din perspectiva lui Elling și expune drumul lent, dureros dar și amuzant spre o existență „normală”, așa cum o vede societatea. Cei doi prieteni primesc o locuință socială și un ajutor, fiind puși sub atenta supraveghere a lui Frank, asistentul social desemnat să se ocupe de ei. Deși inițial iritați de autoritatea lui Frank, treptat ei se obișnuiesc cu această interacțiune, ba chiar ies cu acesta la film sau pizza. Deși nu există societate perfectă, în orice sistem existând lipsuri evidente, e de apreciat interesul pe care Frank îl acordă celor doi „protejați”, ca să zic așa.
Deși trecuți bine de 30 de ani, niciunul nu are o experiență relevantă în ceea ce privește femeile. La prima vedere, nici nu au multe în comun: Elling este nevrotic, sensibil, cu o imaginație excesivă, suferă de anxietate socială și visează să fie un celebru anonim, în timp ce Kjell Bjarne este mai lent în gândire, priceput la bucătărie și mecanică, certat cu igiena corporală și deținător al unui limbaj colorat.
Viața celor doi începe să se schimbe și, vrând-nevrând, evenimentele se precipită iar cei doi prieteni trebuie să le facă față așa cum pot ei mai bine. Primul pas este cel de a adopta doi pui de pisică. Este emoționant cum ei se fac responsabili pentru aceștia, cum acești oameni considerați problematici dau dovadă de mult bun simț în acest aspect. Fondul lor bun iese la iveală și atunci când o salvează, după ce a căzut pe scări, pe vecina lor beată și însărcinată, Reidun Nordsletten. Deja micul grup de neadaptați se mărește. Încetul cu încetul, urmărim cum protagoniștii trec peste fel de fel de obstacole care unui om obișnuit i s-ar părea cel puțin ilare: să meargă la cumpărături la supermarket, să ia prânzul la un restaurant sau chiar să vorbească la telefon.
Astfel, din aproape în aproape, Elling face cunoștință cu un domn în vârstă pe nume Alphonse Jørgensen. Cei doi „frați de cruce”, inimoși și săritori, îl ajută și pe acesta atunci când își luxează piciorul.
Din acest moment, Elling, Kjell Bjarne, Reidun Nordsletten și Alphonse devin un grup pe cât de eterogen, pe atât de unit. Autorul redă lanțul evenimentelor cu multă sensibilitate și empatie, prin vocea lui Elling. Acești eroi imperfecți ajung la inima cititorului și îi trezesc conștientizarea faptului că, oricât am fi de diferiți, suntem oameni iar acest lucru ne unește, sau cel puțin așa ar trebui. Elling și Kjell Bjarne ne oferă o lecție de umanitate, o lecție binevenită.
Tema prieteniei a fost intens fructificată în literatură, de la Ahile și Patrocle ai lui Homer, mușchetarii lui Dumas și până la Frodo și Sam Gamgee ai lui Tolkien. O astfel de prietenie o găsim și aici, sfidând problemele și demonstrând încă o dată cât de importantă este prietenia adevărată, necondiționată în viața omului. Veritabili „frați de cruce”, uniți de circumstanțe nefavorabile, cei doi simpatici eroi vă vor cuceri inimile. Dacă Kjell Bjarne își va găsi în sfârșit perechea și dacă Elling va descoperi un sens în viață, puteți afla citind romanul.
Coperta este și ea bine aleasă, tabloul din cadru fiind o reproducere după Edvard Munch – „Seară pe strada Karl Johan”, la care Elling face la un moment dat referire în roman, el identificându-se cu tipul singuratic care merge în sensul opus deplasării mulțimii, iar telefonul reprezintă simbolul angoaselor învinse de personaje.
Lectura acestui roman este un cadou pentru suflet, de aceea îl recomand călduros în serile reci de iarnă.
„Stând acolo, pe jumătate adormit în camera întunecată, mi-a devenit deodată limpede că aceea era o fațetă a personalității mele pe care trebuia să o redescopăr. Pur și simplu voiam să fiu un personaj plin de culoare. Bine, de fapt, deja mă consideram un personaj deosebit, un bandit rău. Nu genul obișnuit de personaj negativ, desigur, nu gangsterul obișnuit care trage fără să pună întrebări sau altcineva de genul ăsta. Nu, un spirit liber și lipsit de griji, cineva care mâzgălește un poem în proză pe nota de plată de la restaurant pentru a-i oferi chelneriței puțină hrană spirituală înainte de a ieși împleticindu-se pentru a mai trage o dușcă din pocalul vieții. Pentru a se îmbăta de soare și de vânt, de polenul jucăuș și de ploaia blajină de vară.”
” – Întreb pentru că mi se pare că te descurci foarte bine. Acum o lună te luptai să înțelegi cum funcționează telecomanda. Acum vă descurcați mult mai bine, nu? Prieteni apropiați ai lui Alphonse Jørgensen! Kjell Bjarne are o prietenă… care, pe deasupra, e deja gravidă.
Îmi făcu cu ochiul, și îi răspunsei făcându-i și eu cu ochiul, călduros. Acum ne simpatizam reciproc. Ne aduseserăm unul pe celălalt în punctul dorit. Era un sentiment plăcut, care-mi încălzea inima.
– Kjell Bjarne, de ce naiba n-ai spus nimănui că știi să repari mașini?
– Fiindcă nimeni nu m-a întrebat.
Frank dădu din cap. Era mulțumit de răspuns. Era un răspuns pe care-l putea folosi în orice conferință din domeniul asistenței sociale.”

Cartea Frați de cruce de Ingvar Ambjørnsen poate fi comandată pe libris.ro

16 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *