Frumusețe fără seamăn de Tamera Alexander, Seria Conacul Belmont, Editura Casa Cărții – recenzie

12

Frumusețe fără seamăn

(A Beauty So Rare – 2014)

Tamera Alexander

Editura Casa Cărții

An apariție: 2019
Nr. pagini: 568
Traducerea: Mihaela Tocuț-Addy
Genul: ficțiune istorică, literatură creștină, romance
Seria Conacul Belmont /Belmont Mansion:
  1. Mirajul celebrității – A Lasting Impression – 2011 – recenzie
  2. Frumusețe fără seamăn – A Beauty So Rare – 2014
  3. O melodie necântată – A Note Yet Unsung – 2017
Tamera Alexander este o romancieră de succes. Printre romanele ei se numără Flacăra reaprinsă, Păcate răscumpărate, Dragoste regăsită, Seria Plantația Belle Meade și Crăciunul la Carnton. Lucrările ei au fost premiate sau nominalizate la numeroase distincții literare, precum Premiul Christy, Premiul Rita și Premiul Carol. Tamera și soțul ei locuiesc în Tenessee.
O fermecătoare poveste de iubire, ce se înfiripă în același magnific loc, vestitul conac Belmont din Nashville, Tennessee.
Eleanor nu este o frumusețe, după canoanele vremii, însă ea se remarcă prin alte calități, care nu se veștejesc de-a lungul timpului. Pasiunea ei cea mai mare este să aline rănile și suferințele semenilor și de aici pornește dorința inimii sale de a construi un adăpost pentru văduvele și orfanii rămași fără tată în urmă cruntului război care a dezbinat poporul american.
Arhiducele austriac Marcus Gottfried se refugiază în Tennessee dorindu-și să își ascundă identitatea și să poată să se dedice pasiunilor sale: natură și arhitectură.
Eleanor și Marcus vor munci cot la cot la amenajarea noii construcții, ceea ce le va oferi prilejul de a-și descoperi unul altuia sufletele, dar va găsi oare iubirea lor calea spre împlinire când Eleanor este forțată să accepte că pretendent pe altcineva, iar Marcus este amenințat să fie dat în vileag de un personaj fără scrupule?
Mirajul celebrității de Tamera Alexander a fost prima carte a acestei autoare pe care am citit-o, tentată fiind de sinopsisul interesant și de coperta atrăgătoare, carte pe care am descoperit-o căutând noutăți apărute pe Libris. Iar povestea pe care am descoperit-o în paginile sale m-a făcut să îmi doresc să citesc și celelalte volume din această serie, dar și alte cărți ale Tamerei Alexander.
Cu o scriitură caldă, bogată și fină, Frumusețe fără seamăn, al doilea volum al seriei Conacul Belmont, te cucerește și se citește ușor, în ciuda numărului mare de pagini. Și de această dată țin să remarc coperta, foarte frumoasă și sugestivă. E un roman cu un mesaj profund pozitiv și optimist, cu impresionante și sensibile lecții de viață și îndemnuri la bunătate, speranță, îngăduință, credință și iubire.
”Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.” – Antoine de Saint-Exupery
Nu e o carte de acțiune, ci accentul se pune pe atmosferă, pe oameni și locuri și pe poveștile acestora.
Ca și în primul volum din serie, Mirajul celebrității, suntem purtați în orașul Nashville din Tenessee și la luxosul conac Belmont în perioada frământată de după Războiul civil american. Povestea, sau mai bine zis poveștile din carte, căci pe firul principal al acțiunii sunt țesute cu măiestrie poveștile de viață ale unor personaje întâlnite în carte, oferă detalii istorice, îmbină ficțiunea cu realitatea, personaje, locuri, date și fapte reale cu cele imaginare, iar rezultatul este admirabil.
Conacul Belmont, care dă de altfel și numele seriei, există în realitate, așa cum ne dezvăluie însăși autoarea în prefața cărții. A fost construit în 1953 și dăinuie și astăzi, fiind transformat în muzeu. Stăpâna conacului, doamna Adelicia Acklen, o femeie puternică, intimidantă și cam inflexibilă în concepții, este ea însăși personaj în carte.
Volumele seriei pot fi citite și de sine stătător, având fiecare alte personaje în prim plan, cu câte o poveste proprie, însă recomand citirea lor în ordinea seriei, întrucât întâlnim unele personaje dintr-un volum în altul, iar evenimentele surprinse au loc în ordine cronologică. Ca o paranteză, se face referire la unele personaje și locuri și dintr-o serie în alta, ceea ce îmi place. De exemplu, aflăm despre armăsarul lui Marcus (Marcus fiind personajul masculin principal al cărții) că a fost cumpărat de la ferma de cai Belle Meade, din seria cu același nume, acțiunea celor două serii petrecându-se în aceeași perioadă și în aceeași zonă.
Protagonista cărții, Eleanor Bradock, nepoata Adeliciei Acklen (de fapt Adelicia Cheatham în urma căsătorie ei cu doctorul Cheatham, despre care am aflat în volumul anterior), sosește la conacul Belmont apăsată de griji, incertitudini și supărări, în urma faptului că fusese nevoită să-și interneze tatăl, ce fusese un reputat și respectat avocat, la Azilul de nebuni al Statului Tennessee, aflat în Nashville. Suferea de demență și, chiar dacă încă o recunoștea pe Eleanor, boala avansa destul de rapid. Pentru îngrijirea părintelui său, tânăra vânduse casa în care se născuse și crescuse. Fusese crescută cu dragoste de tatăl ei, mama ei murind la nașterea sa, așa că legătura tată-fiică era foarte de puternică, iar suferința și senzația de neputință ce o încercau, cu atât mai mari. Nu fusese singură la părinți, avusese un frate, dar acesta murise în războiul ce se încheiase de curând și care lăsase în urma lui atâtea nenorociri: familii destrămate, văduve, orfani, sărăcie, răni fizice, dar, mai ales psihice care marcau încă o bună parte a populației. Cartea, bine documentată, redă un impresionant tablou al lumii ce încearcă să își revină după război.
Eleanor nu se considera frumoasă, fiind destul de nesigură pe ea din acest punct de vedere, mai ales că era nemăritată și nici nu fusese curtată la cei aproape treizeci de ani ai ei. Era o femeie înaltă,  bine făcută și chiar atrăgătoare, în ciuda temerilor ei. Însă frumusețea ei interioară era de netăgăduit. Demnă, sensibilă și curajoasă, fusese soră medicală în război.
Pasiunea ei era gătitul și, cu toate că prejudecățile societății – și ale mătușii ei – considerau această ocupație nedemnă pentru cineva cu statutul ei social, Eleanor, pragmatică și rațională, își dorea să deschidă un restaurant și să-și câștige astfel traiul, nedorind să fie întreținută de mătușa ei. Făcuse și primii pași în acest sens, închiriind o clădire, ce-i drept, într-o zonă cam sărăcăcioasă și nu prea bine-văzută a orașului.
Spera pentru început la un împrumut din partea Adeliciei, dar aceasta a refuzat-o categoric și nu din răutate, ci fiindcă își închipuia o altfel de viață pentru nepoata ei. Îi promisese tatălui fetei, înainte ca boala să avanseze, că o va ajuta să se mărite. Și asta avea de gând să facă, cu toată împotrivirea lui Eleanor.
”- Având în vedere strânsa noastră relație de familie și afecțiunea pe care ți-o port dintotdeauna, draga mea…, am acceptat bucuroasă șă dau curs rugăminții făcute de tatăl tău. Prin urmare, (…) peste două săptămâni, sau, cel mult, o lună, vei primi vizita unui domn foarte amabil, care dorește să te invite la cină… cu scopul de a te cunoaște mai bine. Mult mai bine.”
Cel avut în vedere era un respectabil director de bancă, Lawrence Hockley, un văduv cu mulți ani mai în vârstă, dar în putere și un bărbat de încredere. Îl vom cunoaște la un moment dat, iar cel mai bun mod de a-l descrie e acela că făcea ca ”acele ceasornicului să pară spontane”! 😃
Însă Eleanor își urmărea propriile planuri. Era o tânără cu picioarele pe pământ, ce nu se sfia să spună ce gândește, care avea propriile principii și acționa în consecință. Își dorea să poată să-i ajute pe cei din jur. Iar soarta i-a dat o mână de ajutor în acest sens.
Conștientă că nu-și poate permite să pornească afacerea, i-a propus proprietarului clădirii, domnului Stover un aranjament: va face face curățenie în clădirea foarte neglijată din acest punct de vedere, ajutându-l să o poată vinde sau închiria altcuiva mult mai ușor, iar el îi va restitui banii dați în avans pe chirie.
În această perioadă, a cunoscut-o pe Naomi Lebenstein, una din multele văduve de război rămase practic pe drumuri, făcând foamea, luptându-se pentru un loc de muncă pentru a se întreține pe ele și pe copiii lor. Miloasă, Eleanor i-a oferit de lucru să o ajute la curățenia clădirii, iar aceasta a acceptat bucuroasă. E impresionant de urmărit cum oamenii își recapătă demnitatea și încrederea în sine atunci când au posibilitatea să-și câștige traiul. După ce au pus bucătăria la punct, Eleanor s-a oferit să pregătească felul preferat al domnului Stover, plăcintă cu iaurt, așa cum îi spusese că îi făcea pe vremuri scumpa și regretata lui soție. I-a invitat și pe Naomi și pe fiul acesteia, Caleb, un băiat admirabil, pe care l-am îndrăgit. A fost prima din multele mese pregătite de Eleanor în acea bucătărie. Va ajunge să hrănească, prin munca și banii proprii, atent drămuiți, femei și copii care nu aveau ce mânca. Oferea trei mese pe săptămână, ajutată de Naomi. Cum se va ajunge la asta, vă invit să descoperiți, e cel mai impresionant fir al poveștii. Îi vom cunoaște pe cei/cele cu care va interacționa Eleanor și poveștile lor de viață.
Să facem cunoștință acum cu personajul masculin principal al cărții: arhiducele Marcus Gottfried. Acesta a venit din Austria la Nashville ”incognito”, din dorința de a se afirma pe propriile merite – era arhitect și, în același timp, un mare pasionat de grădinărit, preocupat de a crea noi soiuri de trandafiri – și nu datorită originilor sale aristocrate. În virtutea pasiunii sale de a crea noi soiuri de trandafiri îi promisese Adeliciei să realizeze un trandafir cu petalele ca răsăritul de soare și, în paralel cu munca de arhitect, lucra intens la acest proiect în spectaculoasa seră a conacului Belmont. Acolo l-a cunoscut Eleanor, încă din prima zi a sosirii ei, crezând, inițial, că Marcus Geoffrey – așa cum se prezenta acesta, ”americanizându-și” numele – e ajutor de grădinar, de aici decurgând o serie de situații și dialoguri amuzante.
Atracția dintre cei doi e de netăgăduit, deși nici unul nu-și permite să o recunoască, iar pe măsură ce vor interacționa și se vor cunoaște mai bine, va ieși la iveală că sunt compatibili și ca mod de a gândi, ca principii de viață, ca fel de a-și exprima opiniile. Însă îi despărțeau secrete: al ei, legat de locul unde se afla tatăl său, iar al lui, legat de originea sa, ca și de faptul că era logodit, o logodnă aranjată din motive politice, dar, cu toate acestea, un angajament asumat. Și, în plus, Marcus era imposibil de frumos, așa că Eleanor se simțea nesemnificativă pe lângă el, din acest punct de vedere. Așa că o relație între ei părea imposibilă. Dar neștiute sunt căile inimii și ale destinului!
Vom face cunoștință de asemenea cum membrele Ligii Femeilor din Nashville și cu proiectele lor umanitare, dar și cu ifosele de rigoare. Totuși, impulsionate de gestul profund generos al lui Eleanor de a-i hrăni  pe cei in nevoie, desi fondurile ei erau limitate, vor dona bani pentru o cauză nobilă: construirea unui adăpost pentru aceștia, proiectat de Marcus, sub supravegherea lui Eleanor, având în vedere că numărul celor ce soseau la masa ”lui Eleanor” se mărea de la zi la zi, iar clădirea domnului Stover devenise neîncăpătoare.
Nu vă dau mai multe detalii, sper că v-am făcut curioși în privința acestei minunate și calde povești și despre ce se întâmplă cu fiecare din personajele sale. Pasionații de gătit vor găsi multe referiri savuroase referitoare la feluri de mâncare, iar cei îndrăgostiți de flori vor afla multe date interesante despre grădinărit, altoit și despre soiurile de trandafiri.
O carte plină de frumusețe și spiritualitate, din care nu lipsesc aventura, situațiile dramatice, ca și cele emoționante, dialogurile pline de miez și un strop de umor, și romantismul. O carte pe care am citit-o cu multă plăcere și care m-a lăsat cu o stare de bine la final.
”De când ai apărut în viața mea, simt că pot să fac orice. Atâta vreme cât te am pe tine alături.”

 

Cartea Frumusețe fără seamăn de Tamera Alexander poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Tamera Alexander

Recenzii și prezentări cărți literatură creștină

About Author

12 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Minunata recenzie, Oli!❤Fermecatoare recomandare❤Felicitari , multumesc mult pentru tentatie! Am trecut toata seria pe lista cu dorinte literare.

  2. Wow, suna tare bine! Imi plac atat referintele istorice, cu atat mai mult cu cat sunt bine documentate, cat si cele culinare. Multumesc pentru recomandarea ispititoare!

  3. Daniela Balan on

    Îmi place mult cum scrie autoarea ! Foarte frumoasă,tentantă și emoționantă recenzia ! felicitări ❤️

  4. Superbă recenzie! Ai reușit să mă tentezi maxim cu cărțile acestei autoare! Recenziile tale m-au convins să vreau să citesc și eu cărțile ei. Am făcut deja o comandă,vor urma și celelalte la rând! Mulțumesc mult pentru recomandare!

  5. Mirela Barbălată on

    Foarte caldă recenzia!
    Îți dă o stare de liniște și bine!
    Pe mine m-ai făcut curioasă . Mulțumesc pentru recomandare!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: