G (Gaudi) de Daniel Sánchez Pardos, Editura RAO – recenzie

11

G (Gaudi)

(G (la novela de Gaudí) – 2015)

Daniel Sánchez Pardos

Editura RAO

Traducere: Mioara Adelina Angheluță

Nr. de pagini: 544

An apariție: 2019

Daniel Sánchez Pardos (Barcelona, 5 ianuarie 1979) este licențiat în filologie hispanică și traducere literară al Universității din Barcelona.
A scris mai multe povestiri, premiate la diferite concursuri literare. Este autorul romanului El jardín de los curiosos (Grădina curioșilor – 2010). În 2011, a primit premiul Tormenta, decernat celui mai bun autor debutant al anului, pentru romanul El cuarteto de Whitechapel (Cvartetul de la Whitechapel). Ulterior, în 2013, a publicat El gran retorno (Marea întoarcere) și, în 2015, G. La puțin timp după publicarea sa în Spania, G i-a cucerit pe editori și cititori, numărându-se printre cele mai vândute cărți.

În octombrie 1874, Gabriel Camarasa, care tocmai s-a întors la Barcelona după mai mulți ani petrecuți cu familia în exil la Londra, se împrietenește cu un student în anul doi la Arhitectură pe nume Antoni Gaudí, înzestrat cu o inteligență deosebită. Cadavrul unui dușman declarat al tatălui lui Gabriel este găsit într-o pensiune lugubră. Toate indiciile duc spre capul familiei, posesor al unui ziar de senzație, unde lucrează atrăgătoarea Fiona Begg. Gaudí, Gabriel şi Fiona se transformă, pe neașteptate, într-un trio de detectivi, care va pătrunde, fără să bănuiască, într-o lume de pericole și amenințări. Gabriel își dă seama că nu știe care sunt adevăratele afaceri ale tatălui său și în ce mașinații politice este implicat acesta. În ceea ce îl privește, Gaudí se dovedește un student extrem de talentat, interesat de chestiunile ezoterice și care, în plus, are legături cu clasele de jos ale societății, alături de care pune la cale activități misterioase. Nu este vorba despre o biografie, Gaudí apare ca un personaj al romanului cu rolul de a îmbogăți intriga, la fel ca evenimentele istorice care au loc în aceste vremuri tulburi pentru Spania.
Celălalt motiv pentru a alege acest roman este acea Barcelona, complexă și fascinantă, a uimitorului vizionar care, într-o zi, îi va schimba chipul pentru totdeauna.
”Sanchez Pardos semnează un thriller istoric incitant, care ne plasează în acea Barcelona plină de viață de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în care îl descoperim pe cel care avea să devină unul dintre cei mai inventivi arhitecți ai tuturor timpurilor, Antoni Gaudi. Fascinant.” – Amazon
”O carte întâmpinată cu mare interes și care a intrigat mulți cititori cu titlul sau scurt și enigmatic. Un roman al comploturilor istorice, care începe cu un mister și continuă într-un ritm alert până la capăt, fără a-i da răgaz cititorului să se plictisească.” – www.entremontonesdelibros.es
”În roman predomină acțiunea și misterul, arta și personajele pline de ascunzișuri și secrete. Intriga progresează încontinuu în Barcelona sfârșitului de secol al XIX-lea, scena perfectă pentru a studia evoluțiile protagoniștilor.” – www.lafinestradigital.es (Spania) 
”O intrigă care convinge cititorii din interiorul și din afară granițelor Spaniei.” – La Razan (Spania)
”Pentru cei care cunosc Barcelona și pe Gaudi este o călătorie în care ei înșiși se simt personaje ale povestirii. Pentru ceilalți este o descoperire minunată care îi captivează de la prima până la ultima pagină.” – www.wook.pt (Portugalia)

Antoni Gaudí, numele la naștere, Antoni Placid Gaudí i Cornet (n. 25 iunie 1852 – d. 10 iunie 1926) a fost un arhitect catalan faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru proiectele sale puternic individualizate.
Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a creat un întreg stil original.
Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la ReusCatalonia, dar și-a realizat studiile și operele la Barcelona, în Catalonia.
Din punct de vedere academic, Antoni Gaudí nu era un elev eminent, însă era un excelent desenator și multe din lucrările sale universitare demonstrau deja o creativitate ieșită din comun, găsind cele mai potrivite soluții la problemele de arhitecutră publicate în cărți. Titlul de arhitect l-a obținut în 1878, un an important de altfel în viața sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societății Cooperative „Obrera Mataronese”; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; Manuel Vicens îi cere să proiecteze prima sa casă.
Ca tânăr arhitect, Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice și remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa.
El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) – clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914).
În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família, catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest monument mai este și astăzi în lucru, finanțat din donații publice. Finisarea sa este preconizată pentru anul 2026. (Sursa: Wikipedia)
Despre capodoperele realizate de Gaudi și simbolistica acestora a făcut referire și Dan Brown în Origini.

În G (Gaudi), Daniel Sanchez Pardos nu și-a propus să facă o biografie a faimosului arhitect, totul fiind o pură ficțiune. Nu există nicio dată istorică certă care să îl lege pe Gaudi de existența unui complot. Însă, pornind de la informațiile cunoscute despre temperamentul lui Gaudi, autorul a reușit să creeze un personaj credibil, pe care l-a integrat într-o poveste captivantă, plină de mister, a cărei acțiune se desfășoară într-un context istoric bine determinat. Un plus al cărții este modul în care autorul reușește să recreeze atmosfera de epocă a acelor vremuri.
Cartea nu este scrisă dintr-un unghi obiectiv, ci privim totul prin ochii lui Gabriel Camarasa, un tânăr în vârstă de douăzeci și unu de ani, student la arhitectură. Alături de acesta, intrăm și noi parcă într-un joc de lumini și umbre, în care nimic nu este ceea ce pare la prima vedere, descoperind noi și noi fațete ale personajelor pe măsură ce evenimentele se produc.
Gabriel provenea dintr-o familie înstărită, însă nu știuse niciodată prea multe despre afacerile tatălui său, Sempronio Camarasa. În 1868, după insurecția condusă de generalul Prim, în urma căreia regina Isabela a II-a fusese înlăturată de pe tron, familia Camarasa părăsise în grabă Spania, plecând la Londra. În 1874, la fel de brusc și fără nicio explicație, Sempronio Camarasa și-a luat familia și s-a întors la Barcelona, unde a început o nouă afacere, înființând un ziar de scandal – ”Știrile ilustrate”, la conducerea căruia l-a numit pe Martin Begg, un bărbat pe care-l cunoscuse la Londra. ”Știrile ilustrate” a câștigat rapid notorietate, vânând toate faptele șocante care se petreceau și prezentându-le alături de ilustrații foarte sugestive, realizate fidel și în cele mai mici detalii de Fiona Begg, fiica lui Martin.
Gabriel o cunoscuse pe Fiona, care era mai în vârstă ca el cu șapte ani, la Londra și, o vreme, fusese îndrăgostit până peste cap de focoasa roșcată, plină de personalitate și cu un temperament artistic. Fiona era o republicană înfocată, iar Gabriel împrumutase o parte din ideile ei și o însoțise la mai multe manifestări. Gabriel se distanțase de Fiona când aceasta începuse să-l care după ea în cluburile de consumatori de opiu, substanță despre care ea susținea că o ajuta să treacă într-o altă dimensiune, ajutând-o să vâneze proprii ”dragoni” artistici. Deși pasiunea pe care o simțise odinioară față de Fiona se stinsese, Gabriel o considera și acum pe Fiona cea mai bună prietenă a lui.
Gabriel avea să câștige un nou prieten, care își va lăsa o puternică amprentă asupra vieții lui, într-o împrejurare dramatică, complet neobișnuită. Asistând la un incendiu izbucnit la sediul principalului ziar rival al Știrilor ilustrate, Gabriel nu a fost atent și a fost cât pe ce să-și piardă viața călcat de un tramvai, fiind salvat în ultima clipă de un tânăr, ce s-a dovedit a fi Antoni Gaudi.
”Era un tânăr înalt şi subţirel, cu o înfăţişare plăcută, chipul palid şi obrazul bărbierit în întregime. Ca şi mine, să fi avut cu puţin peste douăzeci de ani. Era îmbrăcat cu nişte pantaloni negri cu o croială englezească impecabilă şi o redingotă strânsă pe corp de sub care ieşea o cravată lată, legată cu un nod cam extravagant. Avea cei mai albaştri ochi pe care îi văzusem de când mă întorsesem la Barcelona, iar de sub jobenul care îi încorona capul i se ivea părul des şi aproape tot la fel de roşu ca al Fionei.
Mâna stângă a tânărului îmi susţinea cu fermitate antebraţul drept: din câte puteam să-mi dau seama, acelaşi de care trăsese puţin mai înainte ca să mă ferească din calea cailor agitaţi.”
Gabriel a fost de la bun început fascinat de personalitatea noului său prieten, student și el la arhitectură, cu un an mai mare. Încă de pe atunci, concepțiile artistice ale lui Gaudi erau bine formate, acesta fiind conștient de geniul său.
”- Din fericire, talentul meu e la adăpost de boșorogii ăștia jalnici. (…)
Școala asta e purgatoriul pe care trebuie să-l străbatem dacă vrem să ajungem să profesăm.”
Dornic să întărească relațiile cu Antoni Gaudi, Gabriel l-a invitat pe acesta la el acasă. Deși Margarita, sora adolescentă a lui Gabriel, s-a arătat de la început fermecată de Gaudi, acesta nu i-a încurajat sentimentele, tratând-o doar cu o caldă prietenie.
În schimb, după cum se și aștepta Gabriel, Gaudi a fost impresionat de Fiona, ambii fiind temperamente artistice.
”- Barcelona vi se pare mică?
– Barcelona e un sat de pescari și negustori. Un sat mare, plin de aspirații, dar tot un sat, până la urmă, a spus Fiona compunându-și o expresie de dispreț moderat. Și, ca în orice sat, aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea, toată lumea vorbește despre toată lumea și nimeni nu poate scăpa fără să fie judecat de ceilalți.
Gaudi a rămas gânditor pentru câteva clipe.
– E vorba de o chestiune de perspectivă, îmi imaginez. Dumneavoastra ați ajuns la Barcelona după ce ați locuit în orașul cu cea mai mare populație din lume, eu am ajuns aici dintr-un sat adevărat de pescari și negustori, sau de țărani și negustori. Pentru mine, Barcelona este chiar opusul a ceea ce spuneți dumneavoastră. Aici nimeni nu cunoaște pe nimeni, nimeni nu vorbește despre nimeni și nimeni nu judecă pe nimeni, pentru că nimănui nu-i pasă de nimeni.
Gaudi a luat o sorbitură de xeres înainte de a conchide:
– Asta e ceea ce îmi place la Barcelona.
– Anonimatul?
– Libertatea!”
În scurt timp, se pune în mișcare un adevărat carusel de evenimente ciudate și misterioase.
Andreu, un dușman al lui Sempronio Camarasa, cu care acesta se certase de curând în public, este omorât, toate indiciile indicându-l pe Sempronio drept făptaș, acesta neputând furniza niciun alibi pentru noaptea crimei și, în plus, mai multe obiecte ale victimei fiind găsite în biroul lui, iar el neputând explica în ce mod au ajuns acolo.
Gabriel fusese împreună cu Fiona și Gaudi în noaptea crimei, deci nici unul dintre ei nu putea fi făptașul. Convins de nevinovăția tatălui său, Gabriel a încercat, alături de cei doi prieteni ai săi, să găsească dovezi care să-l disculpe pe acesta. Cei trei au ajuns la concluzia că existau două ipoteze: fie Andreu fusese ținta principală și Sempronio fusese ales drept țap ispășitor pentru a-l acoperi pe adevăratul ucigaș, fie Sempronio era ținta dorită, iar Andreu fusese sacrificat pentru a-l putea acuza și închide pe Sempronio în spatele gratiilor.
Pe măsură ce noi întâmplări bulversante se produc, Gabriel își dă seama că nu i-a cunoscut niciodată cu adevărat pe cei din jurul său.
Tatăl său avea afaceri și interese de care el nu avusese niciodată habar. Mama sa, care părea că plutea într-o realitate a ei, s-a transformat radical după arestarea soțului ei, dovedind o luciditate și un sânge rece complet remarcabile, precum și o vervă ieșită din comun.
Gaudi s-a dovedit a fi un om plin de secrete, care avea legături cu clasele de jos ale societății, era interesat de chestiunile ezoterice și dispunea de fonduri impresionante, care nu puteau să provină decât din afaceri obscure.
Margarita își arăta fățiș antipatia în privința lui Fiona, despre care le-a spus fratelui ei și lui Gaudi că nu este ceea ce pare la prima vedere. Gelozie sau intuiție feminină?
Lucrurile se îngroașă și mai tare când o nouă crimă se produce, iar indiciile sunt aranjate în așa fel încât Gabriel să pară vinovat.
Pe măsură ce intriga progresează într-un ritm alert, ne dăm seama că avem de-a face cu două tabere care se înfruntă: una care sprijinea republica, iar cealălaltă care dorea să readucă monarhia la putere, autorul împletind spectaculos ficțiunea cu datele istorice reale. Cu multă ingeniozitate, autorul a atribuit un rol important lui Gaudi și schițelor acestuia în desfășurarea evenimentelor dramatice din ultima parte a cărții. Vă las să descoperiți singuri despre ce este vorba.
Nu știu dacă asta a fost intenția autorului dar, după părerea mea, finalul lasă loc de o continuare.
Recomand această carte, plină de mister și suspans, tuturor iubitorilor de thrillere istorice.

G (Gaudi) de Daniel Sánchez Pardos poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți thriller

About Author

11 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Interesantă cartea! Sincer nu mă atrage în mod deosebit .
    Mulțumesc pentru recomandare!

  2. Foarte frumoasa recenzie, Tyna, felicitari! Nu e genul meu preferat de lectura, dar pare o carte interesanta si documentata, multumesc pentru recomandare!

  3. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă,tentantă și captivantă recenzia! felicitări ❤️ Una din dorințele mele este să vizitez Sagrada familia !

      • Tot ce are subiect istoric ma atrage, inclusiv thriller istoric sau historical-romance, desi altminteri citesc rar thriller sau romance contemporan. In plus, pare chiar bine scris acesta.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: