Gândește-te că nu mai sunt de Adam Haslett, Editura Paralela 45- recenzie

12

Gândește-te că nu mai sunt

(Imagine Me Gone – 2016)

Adam Haslett

Editura Paralela 45

Colectia: Ficțiune fără frontiere

Traducere: Alexandra Turcu

An aparitie: 2020

Nr. pagini: 372

Adam Haslett (n. 1970) este una dintre cele mai cunoscute voci ale literaturii americane contemporane. A debutat în 2002 cu volumul de proză scurtă You Are Not a Stranger Here, care a ajuns pe lista scurtă a premiilor Pulitzer și National Book Award și s-a numărat printre cele cinci cele mai bune cărți ale anului selecționate de Time. Primul lui roman, Union Atlantic (2010), a fost laureat cu premiul Lambda. Gândește-te că nu mai sunt (2016) a câștigat premiul Los Angeles Times și a fost nominalizat la cele mai importante premii pentru literatura americană. Ca jurnalist, Haslett a scris articole despre cultură și politică în The Financial Times, Esquire, New York Magazine, The New Yorker, The Guardian, Der Spiegel, The Nation și The Atlantic Monthly.

Când logodnicul său, John, e internat din cauza depresiei în Londra anilor ’60, Margaret trebuie să ia o decizie:  să-și ducă planurile la bun sfârșit, în ciuda a ceea ce știe despre această boală, sau să dea înapoi, evitând suferința pe care i-ar putea-o cauza. Ea hotărăște să se căsătorească cu John. Gândește-te că nu mai sunt e povestea de neuitat care se desfășoară din acest act de iubire și de încredere.

Odată cu ”Gândește-te că nu mai sunt”, Haslett a ajuns la un alt nivel, dându-le cititorilor acces la descrierea cuprinzătoare și luminoasă a unei minți aflate sub asediu. – New York Times Book Review

”Gândește-te că nu mai sunt” surprinde într-un mod genial povara insuportabilă a iubirii și rolul pe care aceasta îl joacă atât în supraviețuirea, cât și în nimicirea noastră. De la prima pagină, Haslett suspendă un sentiment de groază asupra ta, greu ca o nicovală, tăind în brutala scenă finală funia ce îl susține. Ar fi păcat să întorci privirea.Esquire

Gândeşte-te că nu mai sunt  de Adam Haslett este o carte plină de profunzime și apăsare, o dramă de familie ce te răvășește, un amestec dureros între conștientizare și asumare, între neputință și prejudecată. 

Tema principală a cărții este depresia, iar în centrul poveștii se află o familie britanico-americană formată din John, Margaret și cei trei copii ai lor, Michael, Celia și Alec, fiecare luptând, într-un mod diferit dar la fel de chinuitor, cu  întunericul ce sălășluiește în sufletele lor. Narațiunea, relatată la persoana I din perspectiva celor cinci membri ai familiei, surprinde într-un mod tenebrant evoluția acestora, mai ales a copiilor de cănd erau mici și până la maturitate, în jurul vârstei de treizeci de ani. 
Încă de la început aflăm că Margaret, o tânără americană aflată la studii în Anglia, află cu stupoare că John, logodnicul său englez, suferă de depresie, având deja la activ câteva căderi nervoase. În ciuda acestui adevăr tulburător, aceasta decide să se căsătorească cu el, preferând tăcerea și păstrarea aparențelor așa cum procedase și familia lui John – în anii ’60 societatea nu era pregătită să accepte ca realitate existentă boli precum depresia – și sperând, în sinea sa, că împreună vor face față acestui inamic parșiv și necruțător. 
” – S-ar putea spune că mintea lui se închide. Trece într-un soi de hibernare. Are nevoie de odihnă și uneori de ceva care să-l mai trezească, lucru care s-ar putea să nu fie necesar chiar acum, dar pe care îl putem face, dacă devine necesar.
– Și, deci s-a mai întâmplat.
– Da, s-ar putea spune și așa.
– Și asta înseamnă că o să se întâmple din nou?
– Greu de spus. S-ar putea. Dar lucrurile astea nu sunt ușor de prezis. Stabilitatea, familia – astea sunt lucruri care ajută.” 
Din păcate viața avea să-i supună la multe încercări, mai ales că John, un tânăr inteligent, de altfel, nu reușește să se adapteze sau să își consolideze o carieră profesională, dependent sau independent de puterea sa. Plin de amărăciune, John decide să se mute cu familia în America, sperând că aici va obține succesul pe plan profesional. Însă, lucrurile vor evolua, din păcate, pe o pantă descendentă, lăsând urme adânci în sufletul fiecăruia.
Povestea, redată pe două planuri narative, trecut și prezent, se concentrează pe trăirile emoționale ale acestei familii, surprinzând de-a lungul timpului relația părinte-copil, dar și pe cea dintre John și Margaret. De la început căsnicia lor a fost supusă la multe încercări, atât emoționale, cât și financiare.
Autorul își concentrează atenția, pe rând, asupra fiecărui copil, dezvăluind într-un stil plin de apăsare trăirile lor, angoasele și lupta lor cu efectele depresiei tatălui lor, efecte ce se revarsă, din păcate, și asupra lor. 
Cei trei frați sunt diferiți ca personalitate, dar sunt uniți de aceeași neputință de a face față propriilor temeri, de a-și asuma o luptă cu viața ce presupune efort, durere, curaj. Michael, pasionat de muzică și de urmările sclaviei negrilor și retribuția pe care noi, albii, le-o datorăm, nu reușește să își pună în ordine propria viață, atât profesională, cât și emoțională, ceea ce îi amplifică, din păcate, depresia și anxietatea; Celia, copilul mijlociu, devine asistent social la maturitate și o fină observatoare a simțămintelor ființei umane, aflată într-o relație de iubire-refugiu cu Paul; Alec, cel mai mic dintre frați, mereu supus la ironii pe când era copil, acum, la maturitate, este un homosexual ce luptă, deși profesional o duce bine, să își găsească echilibrul emoțional, mai ales de când îl cunoaște pe Seth, cel care se va dovedi a fi, într-un moment crucial, stâlpul său de rezistență. Fiecare duce o luptă cu propriul sine, cu propriile temeri, dar niciodată nu vor uita unul de celălalt. Sunt uniți în ciuda distanței fizice, iar acest lucru se va vedea și mai mult atunci când Alec și Celia își unesc eforturile pentru a-l ajuta pe Michael într-un moment crucial.  
Deși motorul întregii narațiuni este John, soț și tată, puntea de legătură dintre membrii familiei, este Michael. Relația dintre acesta și tatăl său a fost, dintotdeauna, una rece și distantă. Însă, ironic, tocmai Michael va moșteni gena terifiantă a tatălui său, intuiție pe care John a avut-o de când copiii erau mici, de aici și neputința sa de a se apropia, sufletește, de fiul său cel mare. 
Margaret, soția și mama, este un personaj aparent în umbră, care va duce o luptă continuă cu acest monstru, numit Depresie, la început cu cea a soțului, apoi cu cea a fiului. Dar va avea lupta sa sorți de izbândă? 
„Nu mă pot face mai bine. Port în mine o dragoste pe care nu o pot duce, lucru ce m-am ferit  să o iau razna cu totul! Am medicamente pe care le pot lua și care îmi inundă fără discriminare mintea, încetinind monstrul, mutând lupta sub apă, în obscuritate, unde va trebui să trăiesc apoi. Dar nu pot ucide bestia. M-a vânat de când eram tânăr. Și mă va vâna până voi muri. Cu cât îmbătrânesc, cu atât se apropie mai tare?”
„Nu mă pot mișca. Vreau să-l opresc, să-l salvez de la a fi judecat ca fiind un țăcănit, redus la stadiul unui prozelitist de la colțul străzii. Dar sunt ultima persoană pe care vrea să o vadă.” 
Cum vor evolua viețile eroilor noștri? Vor reuși Alec și Celia să-l ajute pe Michael? Ce se va întâmpla cu John? Rămâne să descoperiți singuri atunci când veți citi cartea. 
Gândeşte-te că nu mai sunt  de Haslett Adam este un roman ce aduce în discuție o temă realistă, dar mai puțin acceptată în societate, nu doar în anii ’60, ci și în prezent. Desigur, în secolul al XXI -lea se vede o evoluție în acest sens, dar, din păcate, încă mai avem reticențe si îndoieli în ceea ce privește acest dușman lăuntric. 
A fost foarte apăsător să citesc capitolele prezentate din perspectiva celor trei copii, mai ales când se aflau la maturitate, să mă conectez cu gândurile lor, să le simt frământările. Mi-am dorit pentru ei eliberare și m-am bucurat că așa s-a întâmplat. Finalul denotă speranță, deși există multă tristețe. Dar așa cum am zis la început, povestea este tristă și dureroasă. Emoțiile care m-au încercat se datorează autorului, care are talent și acest lucru se simte. 
Cu toate acestea, lectura acestei cărți mi-a dat bătăi de cap. Stilul de scriere mi s-a părut un pic greoi, iar modul de a alterna prezentul cu trecutul în cadrul capitolelor l-am perceput alambicat. De multe ori mi s-a întâmplat să recitesc pagini citite cu o zi înainte ca să pot înțelege contextul. De asemenea, au fost unele detalii cărora eu, sincer, nu le-am înțeles rostul. Poate că acestea au avut rolul lor, dar eu, sincer, nu le-am înțeles sau mi s-au părut inutile. Acum, la câteva zile după ce am citit cartea, stau și mă întreb cum aș fi perceput întregul context al poveștii dacă aș fi avut pregătire medicală sau dacă ar fi fost persoane dragi afectate de această boală??!! 😒
Probabil ceea ce am spus la final pare în contradicție cu restul impresiilor!! Dacă veți citi romanul, poate, veți înțelege ceea ce am vrut să spun. De aceea mi-aș dori, să aflu și alte păreri despre această carte care – repet – este răvășitoare.

Cartea Gândeşte-te că nu mai sunt de Adam Haslett poate fi comandată de pe edituraparalela45.ro, libris.ro, elefant.ro, emag.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45

About Author

12 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Waw, o recenzie emotionanta si ravasitoare! ❤Felicitari , Mirela, multumesc mult pentru recomandarea deosebita!❤ M-ai facut curioasa in privinta subiectului, depresia este o boala care ucide atat minti cat si trupuri.

  2. Intr-adevar, mentalitatile s-au schimbat, insa nu foarte tare. Pe vremuri, consideram depresia o stare trecatoare, ceva peste care poti sa treci daca iti pui mintea cu ea, dar ulterior m-am informat mai mult si am aflat ca este o afectiune care, ca si dependenta chimica (desi nu au legatura una cu alta), nu depinde doar de vointa celui in cauza. Din pacate, afecteaza foarte multe persoane si nu s-a gasit vreun leac care sa functioneze universal – este o lupta individuala de a gasi caile pentru a strabate acest hatis. Foarte frumos realizata recenzia si da, e normal sa ai uneori la lecturarea unei carti senzatii la prima vedere contrare .

    • MIRELA BARBALATA on

      Multumesc! Da, depresia este o stare ce distruge suflete si minti. Sunt multi factori care o pot amplifica sau o pot tine sub control (desi si aici sunt multe aspecte discurtabile ).

Spune-ți părerea!