Gheață la malul sufletului meu de Sergiu Someșan, Editura Etnous – recenzie

Gheață la malul sufletului meu

Sergiu Someșan

Editura: Etnous

An apariție: 2018

Nr. pagini:  174

Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan.

A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.

Între 1972 și 1990 a ocupat mai multe funcții, în cele mai diverse domenii: topograf la Mina Dalja în Petrosani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor (limba și literatura Română), director la Casa de Cultură a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Somesan afirma despre această perioadă a vieții sale ca fiind foarte importantă în formarea sa ca scriitor și că în proza sa se regăsește experiența acumultată în acești ani “de cautare”.

Din 1990 pana in anul 2000 a ocupat mai multe funcții în administrația publică locală, în cadrul Primăriei Municipiului Codlea.

Cariera sa literară – care continuă şi în present – este la fel de interesantă. Publică poezii începând cu anul 1971, în revistele Orizont (Timişoara), Convorbiri literare (Iaşi) şi Tomis (Constanţa). Din 1972, publică proze în Vatra, Revista Magazin, Viaţa Militară, Pentru patrie, dar şi în Helion-ul timişorean, precum şi în multe alte fanzine şi almanahuri (de pildă Anticipaţia,1987). În plus, un volum de versuri la Editura Litera, Cuvinte de vânzare. În 1987, ia premiul I la concursul Helion organizat de Casa Universitarilor din Timişoara, cu povestirile „Să n-o săruţi pe Isabel” şi „O cască albă şi un copil în ploaie”. După 1990, devine redactorul a trei reviste (Alfa, Comando şi Vampirii) dintre care cea mai longevivă a fost Alfa (doi ani!), apoi lucrează ca ziarist la Gândul Liber şi la Transilvania Expres.

În 2000, publică volumul de povestiri SF Să n-o săruţi pe Isabel (Editura Arania, Braşov). În 2001, apare a doua sa carte, Radiestezia — realitate şi mister (Editura Arania, Braşov) – aceasta dorindu-se un eseu asupra paranormalului. Pe 8 decembrie 2001, îi apare al doilea volum de proză scurtă fantastică, Carte de magie (Editura Arania, Braşov). În mai 2003, la Timişoara, în cadrul celei de-a doua săptămâni internaţionale a SF-ului, lansează încă un volum de proză scurtă, intitulat Cadouri de Crăciun (Editura Karmat Press, Ploieşti), iar în 2004 volumul de proză scurtă fantastică Aproape îngeri (Editura Cartea Românească). Urmează, tot în 2004, un nou volum de proză fantastică, Numărul fiarei (Editura Vremea XXI) şi o carte cu o prezentare grafică deosebită (coperta îmbrăcată în catifea!), cu titlul Poiana îngerilor (Editura Aldus). A mai publicat volumele de povestiri Şapte flori erotice (Editura Vremea, 2006) şi o antologie în limba engleză din propriile sale scrieri, Do Not Kiss Isabel (Editura Infarom Publishing, 2008).

Postat iniţial integral pe internet, Apocalisa după Ceauşescu (Editura Vremea, 2012) este primul său roman, debutul unei proiectate trilogii din care vor mai face parte Apocalipsa după Virgil şi Apocalipsa Omului-oglindă.

Gheață la malul sufletului meu este o poveste de dragoste atipică, între un EL și EA complet diferiți ca personalitate, pe care destinul îi aduce față în față pentru a-și aduce bucurie sufletească unul celuilalt, chiar dacă momentul întâlnirii stă sub semnul incertitudinii. EA crede în inocența întâlnirii, dar EL caută răspunsuri. Astfel, între ei începe un joc al gândurilor și faptelor, emoțiile răbufnind la suprafață. Luați prin surprindere – ironic! -, cei doi luptă să le stăpânească, EA din naivitatea specifică tinereții, EL din maturitatea sufletească. Împreună sunt împlinire și eliberare. Există însă viitor pentru ei?

Cine sunt eroii acestei povești?

Daria și Victor se întâlnesc atunci când sufletele lor tânjesc după eliberare și împlinire sufletească, fiecare în mod diferit, dar la fel de profund. În spatele fiecărei acțiuni se ascund o dorință, o speranță, un vis, poate ceva nefiresc, dar intens. Diferența de vârstă, de 30 de ani, este un impediment în calea împlinirii lor sufletești, dar adversarul cel mai de temut, tăcut și dureros, este doar timpul. Împrejurările întâlnirii lor nu le sunt favorabile, dar le sunt mângâiere pentru acum, pentru azi. Victor își dorește mai mult, dar nu are timp, Daria observă tot, dar nu înțelege.

O iubire în care viața și moartea se întrepătrund surprinzător și răscolitor deopotrivă, două destine care își găsesc împlinirea dincolo de timp și spațiu, chiar dacă finalul nu este conform dorințelor lor. O iubire ce se consumă la nivel spiritual, timpul blocând împlinirea carnală, dar lăsând urme pline de frumos și speranțe.

„Oare îmi voi reveni vreodată? Se va mai topi cândva gheața din sufletul meu și voi mai putea râde ca o proastă fără să mă gândesc la nimic altceva decât la bucuria de a râde?”

„Eram sigur că, dacă aș fi avut cu treizeci de ani mai puțin, aș fi găsit o cale să ajung la inima acestei minunății cu ochii verzi.”