Gradina amagirilor de Amanda Quick, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

27
Grădina amăgirilor (Garden of Lies)
Amanda Quick
293 pagini
Traducere: Adela Crăciun
Titlul original: Garden of Lies
Editura: Litera
Colecția: Cărți Romantice
An apariție în România: 2016
Partea frumoasă la cărțile Amandei Quick e că știi la ce să te aștepți, mergi la sigur cu ele, cum s-ar spune. Se zice că umorul e cel mai bun medicament, iar cărțile Amandei Quick o dovedesc din plin. Partea romantică este și ea prezentă din plin, chimia dintre personajele principale simțindu-se încă de la primele pagini, alături de o doză de mister și suspans, replici pline de vervă, personaje interesante, iar pentru mine tot acest amestec reprezintă rețeta perfectă pentru a mă destinde după o zi stresantă.
În prologul cărții arheologul și aventurierul Slater Roxton este surprins într-un templu de declanșarea unei trape, care provoacă prăbușirea unor bolovani care blochează intrarea. Slater își păstrează sângele rece, deși șansele de supraviețuire erau minime. Împreună cu prietenul său, Brice Torrence, găsiseră cu greu insula pe care se afla templul despre care aveau indicii că ascunde o comoară inestimabilă. Chiar dacă Brice ar fi bănuit că nu a murit strivit de bolovani, nu avea nici o șansă să deblocheze intrarea. Insula părea pustie și nu ar fi putut fizic să care în timp util atâția bolovani pentru a elibera intrarea în templu. Slater observă desenul unui labirint pe dalele de pe podea. Încetul cu încetul, remarcă faptul că erau trei cărări – Cărarea Războiului, Cărarea Răzbunării și încă una. Slater alege să urmeze a treia cărare care, în final, îi oferă o miraculoasă cale de scăpare. După un an petrecut pe insulă, o corabie a ancorat în micul golf, iar Slater a putut să se întoarcă acasă.
Pe parcursul următorilor ani, deveni o legendă în anumite cercuri. Când se întoarse în cele din urmă în Londra, descoperi marele blestem care se abate asupra tuturor legendelor: nu există loc care să poată fi considerat cu adevărat acasă.”
Fiul unei actrițe, Lilly, și a unui lord, Edward Roxton, Slater făcuse parte din ambele cercuri. Tatăl lui se îngrijise să-i ofere o educație aleasă. La întoarcerea acasă după anul petrecut pe insulă, tatăl lui dezaprobase preocupările lui Slater legate de arheologie și încercase să-l descurajeze, tăindu-i subvenția. Drept răspuns, Slater își luase soarta în propriile mâini și își făcuse propria avere, găsind comori furate la cererea proprietarilor acestora. După moartea tatălui, fusese nevoit să se întoarcă, întrucât acesta îl numise tutore unic al averii uriașe Roxton, lăsându-i în grijă și pe ultima sa soție și doi frați mici vitregi.
Presa speculase pe larg despre ce anume făcuse el în ultimii ani. Unii susținuseră că studiase mistere străvechi prin țări străine și că deslușise secrete ciudate și exotice. Existau și zvonuri cum că ar fi descoperit comori uimitoare. Alte știri insistau că experiența din Fever Island îl tulburase peste măsură – fiind posibil chiar să fi înnebunit.
Părerea generală în ziare și în societate era că se întorsese în Londra cu scopul precis de a se răzbuna.
Nu toate zvonurile despre el erau false.”
Mama lui Slater, Lilly, era îngrijorată pentru el și izolarea lui autoimpusă. Considerase că găsise persoana perfectă pentru el și i-o prezentase pe Ursula Kern, o văduvă ce deținea o agenție de secretariat, care oferea clientelei londoneze servicii profesionale și de încredere. Instinctele materne nu dăduseră greș. Slater fusese fascinat de Ursula și o angajase să îl ajute la etichetarea artefactelor găsite.
În momentul în care Ursula l-a anunțat că trebuie să suspende pe moment lucrul ca secretară al lui pentru a se angaja în alt proiect, Slater a cerut imediat lămuriri, aflând astfel că o angajată a agenției de secretariat a Ursulei, Anne, murise subit, iar Ursula bănuia că era vorba de o crimă și dorea să investigheze ea însăși cazul, angajându-se personal la ultima clientă a Annei, întrucât poliția închisese cazul. Slater este îngrozit de riscurile la care se supunea Ursula dar, nereușind să o convingă să abandoneze proiectul, decide să i se alăture în investigație, pentru a o putea proteja.
Ursula, la rândul ei, este atrasă puternic de Slater și este mai mult decât încântată când acesta își oferă ajutorul, pe care ea spera de la bun început să i-l ofere.
Hotărârea Ursulei de a abandona pe moment lucrul alături de Roxton îi provoacă îngrijorarea lui Matty, angajata ei.
Îngrijorarea lui Matty se transformă imediat într-o groază fascinată.
– S-a întâmplat ceva groaznic la conacul Roxton, nu-i așa? Ai pățit ceva?
Ursula lăsă pălăria și vălul pe o măsuță lipită de perete.
– Nu, Matty.
– Ba nu, nu ești bine. A zis sau a făcut ceva domnul Roxton de ți-a jignit simțurile delicate, nu-i așa?
Avidă de senzațional, Matty îi aduce aminte că ea a avertizat-o pe Ursula de câteva ori împotriva lui Roxton, spunându-i că nu se poate aștepta de la el să se poarte ca un gentleman bine-crescut și manierat.
”- În mod evident, Roxton are obiceiul să răpească doamne respectabile și inocente chiar din stradă. Le duce într-o cameră secretă unde pune în scenă diverse ritualuri.
– Chiar așa? Au existat plângeri din partea victimelor unor astfel de ritualuri erotice?
– Ei bine, nu. Matty avu o privire dezamăgită. Victimele nu își aduc aminte exact ce se întâmplă cu ele pentru că el le hipnotizează și le face să uite tot.”
N-am putut să nu zâmbesc citind despre dezamăgirea lui Matty când Ursula i-a dat asigurări că Roxton nu făcuse nimic pentru a-i jigni ”simțurile delicate”.
”Matty citise cuvânt cu cuvânt tot ce fusese tipărit despre misteriosul Slater Roxton. Nu îl întâlnise niciodată, dar se considera o expertă când venea vorba despre bărbați. Era vădit dezamăgită de incapacitatea lui Roxton de a săvârși ritualuri exotice asupra șefei ei.”
Investigațiile celor doi îi conduc într-o lume a cluburilor secrete, a afacerilor cu droguri obținute din ambrozie, iar crimele se înmulțesc, pericolul de moarte planând asupra lor.
În tot acest timp, atracția dintre ei crește în fiecare clipă, iar cei doi ajung să petreacă momente pline de pasiune.
„Era exact ca în visele unui bărbat singur. Se temea într-o oarecare măsură că urma să se trezească şi să-şi dea seama că avea halucinaţii. Răspunsul ei însă acţionă ca un catalizator ce îl smulse din dimensiunea îndepărtată din care stătea să privească lumea. Fu aruncat direct în furtunile încinse ale pasiunii.”
„Era un sărut ca un fulger, menit să înlăture orice gând de rezistenţă. Era un sărut prin care dorise s-o revendice, s-o cucerească, un sărut alimentat de focul arzător al pasiunii şi al dorinţei. Slater dorise ca sărutul să o marcheze, să o facă să se simtă a lui şi doar a lui.”

29jame600.1

Fiecare îi dezvăluie celuilalt cele mai inime secrete ale trecutului, amândoi nutrind în secret speranța de a găsi o cale pentru a fi împreună, în ciuda piedicilor.
„Două suflete rătăcite, aşa îi spusese el, care se găsiseră în cele din urmă. Îi jurase că avea să găsească o cale de-a fi împreună. Era nevoie doar de timp şi de un plan atent pus la punct.”
Vă recomand această carte deconectantă, se citește foarte ușor, este scrisă în stilul inconfundabil al Amandei Quick, romantică, cu suspans și plină de umor, în același timp. Mi-au plăcut ambele personaje, loialitatea acestora, simțul onoarei și al dreptății, replicile lor, puterea sentimentelor pe care le aveau unul față de celălalt.
”- În ziua în care m-am trezit prizonier pe Fever Island, mi-am dat seama că aveam de ales între trei cărări. Erau Cărarea Războiului și Cărarea Răzbunării. Eu am ales-o pe a treia.
– Și ce fel de cărare era? Întrebă Ursula.
– Cărarea dragostei.
Ursula zâmbi, îl apucă de reverele hainei și se ridică pe vârfuri ca să-și lipească delicat buzele de ale lui.
– Și ce te-a făcut să alegi Cărarea dragostei?
– Mi s-a părut că e singura care îmi oferea o speranță, răspunse Slater.”

About Author

27 de comentarii

  1. Pingback: Gradina amagirilor de Amanda Quick – Editura Litera, Colectia Carti Romantice – aparitie carte

  2. O recenzie superba, arata ca aceasta carte ti-a placut: pana la urma asta este scopul cititului. Cartea o am, sper sa-mi fac timp sa o si citesc.

  3. Daniela Cusa on

    Am luat si eu aceasta carte, sper sa-mi fac timp si pentru ea in curand. Stiu ca Amanda Quick nu ma dezamageste niciodata.
    Frumoasa recenzia. Bravo Tyna!

  4. Frumoasa recenzie! Am citit cartea si mi-a placut. Au fost momente cand aveam senzatia de deja-vu. Dar am stat calma pt ca stiam ca AQ are povesti putin asemanatoare unele cu altele. Aici m-a frapat chestia cu acel muzeu cu statui …. am mai intalnit intr-una din carti aceeasi idee . M-a amuzat faptul ca am avut ocazia sa-l reintalnesc pe bagaciosul de Gilbert Otford, cel care scrie pt fituica de scandal – The Flying Intelligencer

  5. Foarte bine ai punctat Tyna ca mergi la sigur cu cartile Amandei Quick, stii sigur ca te vor incanta, relaxa si amuza. Minunata si convingatoare recenzie ai facut, drept urmare deseara incep si eu cartea, ca eram nehotarata ce sa citesc azi…

  6. Se vede ca ti-a placut romanul! Nu l-am citit pe acesta, dar stilul Amandei Quick este pe placul meu! Multumesc pentru recomandare!

  7. Am citit de curand cartea, e exact asa cum ma steptam in urma recenziei, adica foarte frumoasa! Acum i-am imprumutat-o unei prietene…

Lasă un răspuns pentru pasiunilemele Anulează răspunsul