Graffitista. Povestea unei pasiuni de Fanny André, Editura Act și Politon – recenzie

Graffitista / Graffiti Girl de Fanny André este povestea unei tinere de 22 de ani aflate la o răscruce de drumuri. Din dorința de a-și „exersa” independența, Lena, a cărei mare pasiune este graffiti-ul, se lovește de mai multe probleme. A pierdut anul la facultate, bea prea mult, are relații ocazionale, se gândește să pună capăt studiilor și este cât se poate de hotărâtă să afle un răspuns de la Caden, fostul ei iubit, în legătură cu motivele pentru care relația lor s-a încheiat brusc în urmă cu patru ani de zile. Așadar, părăsește orașul ei natal Argenteuil, și pleacă la Londra unde se mutase Caden între timp.

Aflați din această carte plină de pasiune, perfectă pentru toți cei care sunt în căutarea dragostei sau vor să-și amintească de dulcele zbucium al tinereții…

Graffitista de Fanny André este o carte young adult care surprinde destul de bine atât efervescența, pasiunile, cutezanța, spiritul creativ, cât și incertitudinile, neliniștile, inconstanța și lipsa de maturitate specifice acelei vârste pline de zbucium. Este interesantă și interacțiunea dintre cele două clase sociale – cea a tinerilor bogați, cu gusturi rafinate și petreceri simandicoase și cea a tinerilor nonconformiști, care frecventează cluburi underground, sunt animați de un spirit liber dar care, fiind lipsiți de posibilități materiale, sunt obligați să se angajeze pentru a se putea întreține pe perioada studiilor.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lena, o tânără nonconformistă în vârstă de 22 de ani, îmbracată streetwear, având pasiuni foarte „băiețoase” – jocurile video, jocurile de rol, benzile desenate și mai ales graffitiurile, aflată la o răscruce de drumuri.

„Ca să trăiască, unii aveau nevoie de iubire, eu puteam, fără îndoială, să mă mulțumesc să fac graffiti”.

„Ceilalți n-au pus niciodată mare preț pe mine: numai făcând graffiti am învățat să mă afirm și să lupt ca să-mi croiesc propriul drum, dincolo de orice falsă modestie.”

Din mai multe flashbackuri de memorie ale lui Lena descoperim ce a determinat-o să ducă o viață haotică, bând prea mult, având tot felul de relații ocazionale fără implicare emoțională, toate acestea afectându-i capacitatea de învățare, picând anul de facultate de la Arte.

Într-un moment de introspecție, Lena a realizat că viața ei o luase complet la vale și că era momentul să ia o decizie radicală pentru a încerca să se redreseze. Pentru aceasta, este cât se poate de hotărâtă să afle motivațiile pentru care Caden, fostul ei iubit, rupsese brusc relația lor în urmă cu patru ani de zile, plecând la Londra fără nicio explicație sau un cuvânt de rămas-bun, lăsând-o pe Lena complet confuză și cu inima frântă.

 „Mi-am amintit apoi ce m-a împins să beau peste măsură: o nevoie nebună să uit că picasem anul la Facultatea de Arte și, ca și cum asta nu ar fi fost îndeajuns, că mă simțeam singură și ratată pe toate planurile”.

Decisă să afle răspunsul la întrebarea ce o chinuia de atâta timp și sperând să-l poată recuceri pe Caden, Lena a plecat din orașul ei natal, Argenteuil, la Londra. Ajunsă acolo, Lena a luat legătura cu Ellen, sora geamănă a lui Caden, care îi fusese cea mai bună prietenă în perioada în care cei doi frați mai locuiau încă în Franța. De altfel, Lena îl cunoscuse pe Caden în urmă cu 5 ani tot prin intermediul lui Ellen, care dorise neapărat să se împrietenească cu Lena, după ce aceasta îi „salvase” geanta din mâinile unui hoț de buzunare. Din primul moment în care îl zărise pentru prima dată pe Caden, Lena simțise o dragoste fulgerătoare față de el. Însă tânărul rebel, îndrăgostit de poezie, o tratase mult timp ca pe o soră, afișându-se cu tot felul de cuceriri efemere, până într-o seară când intervenise brusc la o petrecere pentru a o salva pe Lena de un tânăr prea insistent. Relația lor a evoluat exploziv, Caden dovedindu-se a fi un iubit foarte pasional, dar totodată capabil de gesturi de o infinită tandrețe. Prima lor experiență de dragoste fusese ca o poezie frumoasă, Caden creând un cadru extrem de romantic, inspirat din pasiunea ei pentru graffiti. Și după atâția ani, declarația lui de dragoste, inspirată dintr-o melodie celebră, o bântuia încă pe Lena…

„Len. Te rog să nu te căsătorești cu mine. Te rog să nu mă iubești din tot sufletul, așa cum o fac eu, tot mai mult cu fiecare bătaie a inimii. Nu mă iubi într-atât încât să îți faci toate proiectele de viitor împreună cu mine și să nu mai poți trăi fără mine… Pentru că nici eu nu voi fi acolo, alături de tine… Nici eu nu te iubesc.”

Ceea ce o înnebunise pe Lena fusese faptul că, după atâtea gesturi indubitabile de iubire, Caden o părăsise brusc, plecând la Londra, împreună cu sora și părinții lui, Lena aflând despre această mutare definitivă cu doar o zi înainte de plecare de la Ellen, nicidecum, de la Caden, care nu suflase o vorbă. După ce 4 ani de zile suferise în tăcere, Lena era decisă să afle acum cauzele acelei plecări intempestive.

La Londra, lucrurile evoluează rapid pentru Lena, care își găsește o locuință cu chirie într-un cartier plin de graffitiști, dar și un job la o cafenea, prin intermediul prietenei sale Anna. Ellen o întâmpină cu multă căldură, Lena realizând că și Ellen suferise la fel de mult ca și ea pentru faptul că pierduseră legătura atâta timp. Reîntâlnirea cu Caden va fi însă de-a dreptul bulversantă, acesta părând complet schimbat, un bărbat în toată firea, mult mai matur, îmbrăcat în costum ”la patru ace”, nemaiaducând deloc cu puștiul rebel din liceu pe care ea îl considerase sufletul ei pereche.

„Unde dispăruse tipul acela rebel care mă fascinase? Cel care cadra atât de bine cu năzuințele mele artistice, ca un partener perfect sau un model de urmat în viață, dar la masculin? Necunoscutul care stătea acum în fața mea era frumos. Nu puteam să neg asta. Însă acea stăpânire glacială de care dădea dovadă m-a bulversat”.

O explicație pentru această transformare surprinzătoare era faptul că pe umerii lui Caden apăsau foarte multe responsabilități de când acesta preluase conducerea firmei tatălui său. 

În încercarea de a-l recuceri pe Caden, o mână de ajutor i-o dă colegul ei de apartament Dane, homosexual, care o sărută în fața lui Caden la o petrecere, știindu-se că „gelozia este una dintre forțele cele mai la îndemână pentru mulți oameni”, iar reacția lui Caden este cea scontată, acesta arătându-se clar deranjat și gelos. Însă, o veste aflată peste puțin timp o aruncă din nou pe Lena în brațele disperării: Caden era logodit cu Tabita, o tânără stilată, dintr-o familie foarte bună, urmând să se căsătorească în mai puțin de un an.

Încercând din nou să renască din propria cenușă, Lena încearcă să-și găsească noi preocupări, descoperind atracțiile Londrei, mai ales cele care aveau legătură cu marea ei pasiune pentru graffiti, împrietenindu-se cu un grup de tineri ce aveau aceleiași preocupări. Totuși, sursa de inspirație pentru Lena rămâne în continuare Caden, în desenele ei „nimic nu seamănă cu el, însă totul vorbește despre el.”

Surprinzător, Caden apare însă tot mai des în preajma lui Lena, dându-i tot felul de semnale amestecate, care o năucesc complet. Astfel, când Lena decide să plece cu un grup de prieteni la festivalul Glastonbury, Caden li se alătură în ultima clipă, toate gesturile lui sugerând faptul că era încă îndrăgostit nebunește de Lena.

Vă las să descoperiți singuri cum va evolua relația celor doi, ce noi piedici vor avea de înfruntat și care era misterul plecării spre Londra a lui Caden și familiei lui din urmă cu 4 ani.

Eu nu am rezonat prea bine cu cei doi eroi. Caden mi s-a părut destul de slab și șovăielnic în relația lor. Deși este de apreciat modul în care și-a asumat niște responsabilități enorme pentru vârsta lui de doar nouăsprezece ani pe atunci, în circumstanțe cu totul speciale și dificile, nu am înțeles de ce nu a încercat să lupte să-și salveze relația cu Lena, neavând nici măcar curajul unei confruntări directe. Nici măcar patru ani mai târziu atitudinea lui nu a fost prea fermă, oscilând o bună perioadă de timp între dorința de a-și urma glasul inimii și obligația de a-și asuma responsabilitățile pe când, așa cum se va dovedi, exista o cale pentru a le împăca pe amândouă. În privința lui Lena, nu mi-a plăcut că s-a complăcut mult timp într-un comportament promiscuu, cu multe relații ocazionale, multe dintre ele de o noapte. O posibilă explicație, în cazul amândurora, este lipsa lor de maturitate și de discernământ. Totuși, până la sfârșit, amândoi au demonstrat puterea sentimentelor pe care le aveau pentru celălalt, precum și faptul că încercările prin care au trecut i-au făcut mai puternici, mai responsabili, mai maturi, capabili să lupte pentru ceea ce își doresc.

Mi-a plăcut cum s-au aranjat lucrurile în final, epilogul terminându-se într-o notă caldă și optimistă, plină de speranță.