Gustul ispitei de Elizabeth Hoyt, Colectia Iubiri de Poveste, Editura Litera/Alma

19

Gustul ispitei to taste temptation

Elizabeth Hoyt

Editura Litera / Alma
Titlul original: To Taste Temptation
Traducere: Bianca Mateescu / Graal Soft
288 pagini
Primul volum al seriei Legenda celor 4 soldați
  1. Gustul ispitei (To Taste Temptation – 2008) – recenzia 
  2. Seducerea unui păcătos (To Seduce a Sinner – 2008) recenzia
  3. Îmblânzirea Bestiei (To Beguile a Beast – 2009) – recenzia
  4. Inimă sălbatică (To Desire a Devil – 2009) – recenzia

gustul ispitei

Lady Emeline Gordon, îmbrăcată după ultima modă și cu maniere fără cusur, este întruchiparea sofisticării londoneze. Ca atare, reprezintă alegerea perfectă pentru a o introduce în înalta societate pe Rebecca, sora unui om de afaceri din Boston, fost soldat în războiul din Colonii.
Samuel Hartley este foarte bogat, însă purtarea lui lasă de dorit. Cu o agilitate exersată în anii petrecuți în sălbăticie, are un trup atletic și un chip enigmatic, dar face notă discordantă la evenimentele mondene. În definitiv, cine mai poartă mocasini și jambiere la un bal? Disprețul pe care-l afișează față de regulile bunei-cuviințe o scoate din fire pe Emeline, în aceeași măsură în care îndrăzneala lui îi trezește interesul. Totuși, Samuel a venit la Londra ca să caute un trădător, nu ca să se îndrăgostească. Viața lui este marcată de tragedia masacrului de la Spinner’s Falls, unde au pierit majoritatea camarazilor săi de regiment, inclusiv fratele lui Emeline. În plus, oricât și-ar dori tânăra femeie să-i simtă mâinile pe trupul ei, să guste buzele acelea care o invită la păcat, trebuie să se abțină, căci este logodită cu un viconte pe care-l cunoaște încă din copilărie.
Unele lucruri sunt însă incontrolabile chiar și pentru o lady…
Veți putea citi întreaga poveste în romanul GUSTUL ISPITEI de Elizabeth Hoyt, de mâine, 25.06.2016, la toate punctele de difuzare a presei împreună cu ziarul Libertatea. Primul volum al seriei Legenda celor patru soldați se anunță plin de pasiune!
Sursa: Carti Romantice

Recenzia:

Gustul ispitei ne oferă o frumoasă poveste de dragoste neconvențională, dar foarte pasională, într-o perioadă istorică bine determinată, după terminarea Războiului francez și indian, ale cărui lupte s-au dat în Colonii.
Lady Emeline Gordon era o tânără de treizeci de ani, rămasă văduvă cu un copil de șase ani. Fiică și soră de conte, învățase de mică regulile de comportament în societate, având maniere impecabile și o ținută fără cusur. Deși renta rămasă în urma morții soțului său îi era suficientă pentru un trai decent, pentru a-și ocupa timpul liber și a-și rotunji veniturile accepta să ia sub protecția sa tinere debutante pentru a le introduce în societate. Era logodită cu Jasper, viconte de Vale, un bărbat de treizeci și trei de ani pe care-l cunoștea din copilărie și care fusese bun prieten cu soțul ei. Relația lor era lipsită de pasiune, fiecare simțind pentru celălalt o afecțiune mai mult frățească. Cum se întâlnea adesea în acele vremuri, urma să fie o căsătorie de conveniență, care să le ofere siguranță și confort ambelor părți.
Când Lady Emeline l-a întâlnit prima dată pe Samuel Hartley, un om de afaceri din Boston despre care se știa că trăise o bună parte în sălbăticie, de unde căpătase o agilitate ieșită din comun și un talent deosebit în mânuirea armelor, a fost intrigată de comportamentul acestuia, care sfida cu multă nonșalanță regulile de comportament în societate, purtând mocasini și jambiere la un bal.
”Lady Emeline Gordon luă o înghițitură de ceai și aruncă o privire scurtă peste marginea ceștii către bărbatul în cauză. Era cu totul desprins din peisaj, ca un jaguar într-o cameră plină de motani: crud, plin de forță și nu chiar civilizat.”
Rugămintea acestuia de a o introduce în societate pe sora lui Rebecca o ia prin surprindere pe Emeline dar, deși primul impuls a fost să-l refuze, întrucât ea nu acceptase până atunci decât tinere ce proveneau din aristocrație, în final este de acord, o singură privire în ochii lui calzi de culoarea cafelei făcând-o să se simtă complet fascinată de el. Iar când Samuel menționează că a luptat în același regiment cu fratele ei Reynaud, conte de Aubyn, și a participat la bătălia de la Spinner’s Falls în care acesta își pierduse viața, dorește să afle mai multe informații de la el.
Lecțiile încep în curând iar Samuel insistă să participe la ele, prefăcându-se că nu înțelege aluziile politicoase ale lui Emeline că nu dorește să-l rețină de la treburile lui, el replicând nonșalant că nu are nimic de făcut. Prezența lui o copleșește tot mai mult pe Emeline, care nu mai poate ignora atracția pe care o simțea față de el. La lecția de dans, Rebecca menționează că Samuel dansa cu mult talent în tinerețe giga, un dans popular și insistă să le facă o demonstrație. Modul lui de a dansa era surprinzător de grațios, iar când o prinde pe Emeline în dansul lui, aceasta se simte vie după mult timp, bucurându-se și râzând din toată inima.
 ”Domnul Hartley se repezi în față și o trase și pe Rebecca în dansul lui sălbatic. O învârti piruetă după piruetă, până când fata se îndepărtă de el clătinându-se, cu respirația întretăiată și râzând din tot sufletul. Apoi o prinse pe Emeline, care se pomeni răsucită în pași de dans de mâinile lui puternice și sigure. În timp ce pereții, oglinzile și chipurile Rebeccăi și mătușii zburau pe lângă ea, își simți inima bătând din ce în ce mai tare. De parcă urma să-i explodeze în piept. Domnul Hartley o cuprinse în aer până deasupra chipului său zâmbitor. Atunci Emeline descoperi că și ea râdea. Râdea cu o bucurie pe care n-o mai trăise de mult.”
De asemenea, Samuel se purta cu multă bunătate cu Daniel, fiul lui Emeline, cucerindu-l definitiv pe acesta când i-a arătat cu multă răbdare cum se curăță o armă.
Deși viitorul lor împreună era mai mult decât incert, ea fiind o aristocrată sofisticată iar el un sălbatic din Colonii, Emeline și Samuel sunt atrași ca un magnet unul de celălalt, neputând rezista atracției copleșitoare dintre ei.
„Gura lui se lipi de a ei într-un sărut care îi zdrobi buzele, până când simţi gust de sânge. Emeline încercă să se smulgă din mâinile lui și să se ferească, dar o strânse și mai tare în braţe și o ridică de la podea, ca să nu mai aibă nici un punct de sprijin, apoi o lipi cu spatele de perete. În clipa aceea chiar nu mai avea unde să fugă. Ar fi trebuit să cedeze sărutului, deoarece știa că n-ar fi rănit-o niciodată cu adevărat, dar ceva din adâncul ei refuza să-și recunoască înfrângerea. Întredeschise ușor buzele și, când el ezită o clipă, profită imediat de acea ocazie. Îl mușcă.”
Samuel era însă măcinat de proprii lui demoni interiori. Coșmarul bătăliei de la Spinner’s Falls, în apropiere de Québec, îi revenea obsesiv în somn, chinuindu-i nopțile și făcându-l să se trezească lac de sudoare și să înceapă să alerge nebunește pe străzi pentru a uita.
La primul bal la care participă împreună cu Emeline pentru a o introduce în societate pe Rebecca, mulțimea de oameni îi provoacă un atac de panică lui Samuel.
”Se împingeau în jurul lui, încercând să treacă. Încercând să fugă și să scape. Unii suficient de bătrâni ca să fie bunici, alții prea tineri ca să se bărbierească… toți temându-se pentru viețile lor și dorindu-și să mai trăiască măcar o zi. Acesta era mirosul pe care-l simțea: cel al groazei în fața morții. Inspiră cu greu, dar plămânii i se umplură cu aerul puturos, făcându-l să se gândească la teama de bătălie și la mirosul de sudoare și sânge.”
Emeline observă că îi este rău și inistă să iasă pe terasă împreună cu Rebecca, moment în care îi găsește Jasper. Vulnerabil în urma atacului de panică, Samuel dă pe față adevăratul scop al vizitei sale la Londra și îl confruntă pe Jasper, pe care-l acuză că este trădătorul din cadrul regimentului său, cel care a vândut informații inamicului, care i-a luat astfel prin surprindere și i-a masacrat. Bănuiala lui Samuel pornise de la faptul că, în urma bătăliei, un ofițer căruia Jasper trebuia să-i restituie o sumă imensă de bani murise, iar acesta scăpase de datorie. Jasper îi spune însă că el își achitase întreaga datorie ulterior moștenitorilor acestuia și poate să aducă dovezi în acest sens. Aflând informațiile indubitabile pe care le deținea Samuel despre faptul că au fost trădați, Jasper insistă să i se alăture acestuia în demersurile întreprinse pentru a găsi adevăratul trădător.
Surprinzător de puțini scăpaseră însă din acel masacru, iar mai mult, câțiva dintre ei își găsiseră în mod straniu sfârșitul ulterior, fiind asasinați. Încercând să dea de urma unui caporal ce ar fi putut să le ofere câteva informații, pleacă cu toții la o petrecere din provincie, aproape de zona unde locuia acesta.
Deși Samuel era gelos pe Jasper, făcând tot posibilul s-o răzgândească pe Emeline în privința logodnei cu acesta, nu poate să nu îi recunoască meritele pe care le-a avut.
”- În bătălie, lordul Vale a fost cel mai curajos om pe care l-am cunoscut vreodată, zise Sam gânditor. Când Lady Emeline se întoarse mirată spre el, îi explică: L-am văzut căzând de pe un cal împușcat. L-am văzut ridicându-se plin de sânge și luptând în continuare, când toți oamenii din jurul său se prăbușeau și mureau. A înfruntat bătălia aceea… a înfruntat moartea, de parcă nu ar fi cunoscut frica. Și uneori chiar a zâmbit în timp ce se lupta.
Cu sprâncenele împreunate, Lady Emeline se uita din nou la Jasper, care se prostea în fața prietenilor săi.
– Poate chiar nu a cunoscut frica.
– Numai proștilor nu le este frică într-o bătălie, spuse Sam clătinând din cap. Iar lordul Vale nu este deloc un prost.”
Emeline este impresionată de informațiile primite, dar insistă că este convinsă că și el a fost un erou, la fel ca Jasper. Replica lui e absolut memorabilă.
”- Nu există eroi pe câmpul de luptă, milady, ci doar supraviețuitori.”
Traumele războiului le lăsaseră tuturor cicatrice adânci, mai ales în suflet. Alistair Munroe, un botanist civil ce fusese atașat regimentului lor și fusese capturat și torturat cu sălbăticie de indienii Wyandot se retrăsese la castelul lui din Scoția și refuza orice comunicare. Samuel se chinuia cu coșmarurile și alerga noaptea până la epuizare, iar Jasper afișa o mască jovială și o aparență de crai, ascunzându-și trăirile. Amândoi au un șoc în momentul în care află de sinuciderea caporalului, care se întorsese complet deprimat din război și în final își pusese capăt zilelor. În timp ce Samuel se duce să fugă fără țintă, Jasper se îmbată criță. De la el află Emeline că Samuel chiar fusese un erou. În momentul în care fusese evident că bătălia era pierdută și erau pe punctul de a fi capturați de inamic, el reușise să se strecoare în pădure și alergase să aducă întăriri, care reușiseră în final să-i salveze pe puținii supraviețuitori.
”- M-a salvat, mormăi el când pășiră pe coridor. A adus întăriri chiar când începusem să cred că sălbaticii aceia o să-mi taie bijuteriile. Ups! Exclamă apoi când își dădu seama ce spusese. N-ar trebui să vorbesc așa în fața ta, Emmie. Știi ce? Cred că m-am îmbătat puțin.
– Sincer îți spun că nu mi-aș fi dat seama, murmură ea. Dar nu știam că Samuel a fost cel care a adus întăririle.
– A alergat trei zile. A fugit și-a fugit, și-a fugit, chiar și cu o rană de cuțit pe-o parte. Chiar este un alergător formidabil!”
”- Dar l-a costat enorm, adăugă Jasper. (…)
– Tot alergatul acela. Picioarele lui erau niște cioturi însângerate când a ajuns la fort. Cum Emeline, pradă emoțiilor, nu dădu nici o replică, Jasper urmă: Cum ai putea să-i mulțumești unui om pentru așa ceva? A alergat până a făcut bășici în tălpi. A alergat până i s-au spart bășicile și au început să sângereze. Și chiar și atunci a continuat să alerge.”
Aflați aproape unul de celălalt în reședința de la țară unde avea loc petrecerea și în care întâlnirile clandestine erau la ordinea zilei, inevitabilul se produce în curând – Emeline și Samuel ajung amanți, scenele de dragoste dintre ei fiind foarte fierbinți, pline de pasiune, așa cum autoarea ne-a obișnuit și în celelalte cărți ale sale.

5e5f042c865d801d10d54a88daa1f1ab

Deși profund îndrăgostită de Samuel, Emeline simte că nu se poate lăsa în voia simțurilor întrucât are o responsabilitate, un copil de crescut, iar căsătoria cu Jasper i-ar fi adus siguranța de care avea nevoie. Prea multele lovituri ale sorții o zdruncinaseră, își pierduse soțul pe care-l iubise nespus, fratele care murise în război și, mai apoi, tatăl iar acum Emeline era obsedată să simtă că deținea controlul. Samuel realizase acest lucru și ar fi vrut să o aline, să-i ofere fericirea la care ea nici nu mai spera.
”Se gândi la Lady Emeline și la felul în care se certa cu el ori de câte ori avea ocazia, iar asta îl făcu să-și amintească de diferențele de rang dintre ei. Și de frica pe care Emeline o simțea, dar pe care părea să o ascundă bine, față de toată lumea. De toată lumea, mai puțin de el, desigur. Își aminti cât de speriată păruse atunci când se predase în brațele lui. De parcă nu-și putea închipui cum era să nu mai controleze tot ce o înconjura, inclusiv propriul corp. Și se gândi la tristețea din ochii ei. Își dorea să o strângă în brațe și să-i absoarbă acea tristețe. Să o legene la pieptul lui până când amărăciunea i s-ar fi transformat în fericire.”
Lucrurile se precipită, trădătorul simte că se strânge lațul în jurul lui și acționează, amenințând viețile tuturor, iar Emeline va trebui să decidă în final ce cale să urmeze – cea a inimii sau cea a rațiunii.
În paralel cu povestea principală, în carte ne este relatată și legenda unuia din cei patru soldați, cel supranumit Inimă de fier. La începutul fiecărui capitol ne este furnizat un fragment din legendă, care este plină de tâlc. Finalul ei este de asemenea unul fericit, iar mesajul de final este foarte romantic.
”Ce altceva poate repara o inimă frântă, dacă nu iubirea adevărată?”
Gustul ispitei este o carte superbă, începutul unei noi serii incendiare de Elizabeth Hoyt. Aștept cu multă nerăbdare următoarele volume, care se anunţă cel puţin la fel de frumoase ca și acesta. Personajele următoarei cărți sunt Jasper și Melisande, două caractere puternice, pe care le-am îndrăgit deja foarte mult. Sunt curioasă la maxim de cum va decurge povestea lor. Din fericire nu mai avem mult de așteptat, apariția cărții Seducerea unui păcătos fiind anunțată pentru data de 30 iulie. A treia carte din serie, având ca personaje principale pe Alistair Munroe – botanistul torturat de indieni și pe Helen Fitzwilliam – pe care am cunoscut-o deja în Gustul ispitei, este o adaptare a poveștii de mare succes ”Frumoasa și bestia”, care se anunță de asemenea extrem de interesantă. Personajul principal al cărții a patra din serie a reprezentat o surpriză de proporții pentru mine. Abia aștept să aflu povestea lui.

 

About Author

19 comentarii

  1. Eu abia o astept! De mult doream sa apara aceasta serie, iar autoarea e una din preferatele mele de la Iubiri de Poveste.

Lasă un răspuns