Haimanaua de Pamela Morsi – recenzie

16

Haimanaua 

(Runabout)

Pamela Morsi

Editura FLAMINGO GD

414 pagini

Traducere : Anca Ricus

An apariție în România : 1994

1. Ritualul dragostei – Editura Flamingo GD (Wild Oats) – 1993 – recenzia
2. Haimanaua – Editura Flamingo GD (Runabout) – 1994
O poveste de dragoste cu totul neobișnuită dintre doi tineri care nu vor să se îndrăgostească unul de altul și totuși o fac în ciuda tuturor.
O intrigă ce nu intră în tiparele obișnuite și două personaje pline de romantism: Tulsa May Bruder și Lutter Briggs, iată numai două din atu-urile noului roman al Pamelei Morsi.
”O voce de prestigiu în romanul de dragoste” – Sandra Brown
”Când vine vorba de dragoste Pamela Morsi este o maestră greu de egalat” – Romantic Times
”Poveștile ei de dragoste sunt pline de umor și căldură dar… mai ales iremediabil romantice” – Rendezvous
Pamela Morsi s-a consacrat în anii 90 prin poveștile sale romantice, de un farmec aparte, pline de căldură, duioșie și un umor savuros, a căror acțiune se petrece într-un mic orășel, surprinzându-ne cu originalitatea plină de vervă a personajelor sale, oameni obișnuiți care luptă să își găsească dragostea și drumul în viață.
Haimanaua de Pamela Morsi este o carte deosebit de caldă, romantică și relaxantă, cu multe situații pline de umor și personaje pitorești.
Acțiunea cărții ne poartă în anul 1916 în micuțul orășel Prattville (fost Dead Dog) din statul Oklahoma.
Viața micuțului orășel este redată cu multă acuratețe, vedeam parcă aievea străduțele și casele, înțelegem obiceiurile și asistăm fascinați la interacțiunea dintre membrii comunității, fiind cuceriți irezistibil de farmecul molcolm al acelor vremuri
La sfârșitul primei cărți din serie, Ritualul dragostei, am descoperit motivul pentru care Luther Briggs, fiul celei mai de vază doamne din oraș, Maimie, divorțase de  soția sa Cora. În ciuda zvonurilor răutăcioase conform cărora Cora i-ar fi fost infidelă, adevărul era că aceasta aflase că el era însurat cu o indiană Cherokee conform obiceiurilor tribului acesteia, încă dinainte de a se căsători cu ea. Mai mult, avea doi băieți cu ea, care în acel moment aveau unul opt ani, iar celălalt era abia născut, fiind evident faptul că fusese conceput pe când el era încă  însurat cu Cora.
Întreaga comunitate a fost uluită când, la opt ani după divorț, cei doi băieți, Luther și Arthel, au apărut în orășel, căutând un sprijin la bunica lor Maimie, întrucât rămăseseră orfani după ce ambii lor părinți muriseră în urma epidemiei de difterie din acel an.
Luther semăna leit cu tatăl lui, brunet cu ochi albaștri, însă Arthel moștenise trăsăturile mamei sale, arătându-și din plin sângele indian ce îi curgea prin vene.
Extrem de supărată că secretul fiului ei a fost dezvăluit (întrucât Cora nu povestise nimănui adevăratul motiv al divorțului), Maimie i-a respins pe băieți, astfel că aceștia au fost preluați de reverendul Bruder, pe care nu l-a lăsat inima să-i lase de izbeliște pe bieții orfani.
Însă, după numai un an, Maimie a murit, lăsându-și întreaga avere lui Luther și excluzându-l complet de la moștenire pe Arthel.
Rănit sufletește de modul în care bunica lor îi jignise fratele, Luther a donat casa în care locuise aceasta unui spital. În schimb, banii i-a investit cu mult talent, reușind să dețină mai multe afaceri profitabile.
Astfel, la doar douăzeci și șase de ani, Luther deținea o cârciumă profitabilă, conducea un atelier auto, fiind un excelent mecanic, și își plasase inteligent banii cumpărând o clădire pe strada principală, căreia nu-i dăduse încă o destinație.
Cum, în micul orășel, toată lumea considera că este dreptul și datoria lor de a se amesteca în treburile celorlalți, pe parcursul cărții m-am distrat citind cum toți din jur îl abordau pe Luther cu tot felul de idei despre ce ar trebui să facă el în clădirea respectivă, propunându-i diverse planuri de afaceri. Vă las să descoperiți singuri la finalul cărții ce destinație îi va da, până la urmă. Vă asigur că vă veți amuza!
În tot timpul care trecuse de când Luther sosise pentru prima dată în orășel, Tulsa May, fiica reverendului Bruder, rămăsese prietena lui cea mai bună. Luther nu uitase niciodată bunătatea cu care ea îl întâmpinase când sosise în oraș.
În vârstă de douăzeci și cinci de ani, cu părul roșu ca morcovul și o ditamai strungăreață între dinții din față, Tulsa nu era considerată prea atrăgătoare de cei din jur. Mai mult, inteligență ei sclipitoare și faptul că avea o fire independentă, având o slujbă de redactor la ziarul local, îi intimidaseră pe bărbații din orășel, care  nu se înghesuiseră să o curteze.
Deși avea o fire voluntară, avangardistă și dorea să fie stăpână pe propriul destin, Tulsa dorea să-și întemeieze o familie, întrucât adora copiii și dorea să îi aibă. Când Odie Foote, un doctor de treizeci și cinci de ani, o ceruse în căsătorie, Tulsa se repezise să accepte, temându-se că nu i se va mai ivi o altă șansă. Din păcate, Odie Foote a rupt logodna, speriat de opiniile ei revoluționare. Morișca de bârfe a micului orășel s-a pornit imediat, astfel că era greu de crezut că Tulsa va mai primi vreo altă cerere în căsătorie.
Dornic să o ajute, bunul ei prieten Luther a venit imediat cu propunerea ca el să se prefacă să o curteze. Întrucât el era burlacul cel mai râvnit din orășel, bogat, chipeș și fermecător, cu un succes nebun la femei, toată comunitatea va fi intrigată de faptul că el era interesat de ea. După trecerea unui timp rezonabil, Tulsa urma să rupă relația cu el, invocând un pretext oarecare, moment în care putea să aleagă pe unul dintre curtezanii ce sigur urmau să apară.
Planul ar fi fost perfect dacă Tulsa nu ar fi fost îndrăgostită până peste cap de Luther încă din prima clipă în care îl cunoscuse. În schimb, el nu-i arătase în tot acest timp decât o caldă prietenie, fără a da vreun semn că ar fi interesat de o relație romantică.
Este deosebit de amuzant de urmărit modul în care evoluează planul lor, întrucât sentimentele celor doi protagoniști îi vor da un cu totul alt curs decât cel preconizat inițial…
Când, pentru a-și juca rolul cât mai credibil, Luther o sărută pe Tulsa în fața celorlalți la o petrecere în aer liber, îi dă acesteia mari bătăi de cap și de… inimă, făcându-și să își piardă și somnul, pe deasupra!
Nici Luther nu rămâne imun, având un vis erotic cu Tulsa, din care se trezește îngrozit și își toarnă apă rece în cap. Până în acel moment o considerase pe Tulsa ca pe o soră, fiind convins că și ea îl vedea tot ca pe un frate, astfel că noile sentimente îl buimăcesc complet, considerându-le aproape un sacrilegiu.
Ținând mult la Tulsa, își dorea ca ea să își găsească un bărbat de treabă cu care să se mărite. El ieșea complet din discuție, întrucât nu avea de gând să se însoare mulți ani de acum încolo, având o responsabilitate față de fratele său, pe care dorea să îl trimită la colegiu.
Fiecare trebuie lăsat însă să decidă pentru el, iar încercând să-i impui cuiva propriile tale păreri poate să nu fie neapărat cel mai bun lucru, în ciuda bunelor intenții pe care le ai. Mi-a plăcut momentul în care Arthel l-a înfruntat pe Luther, spunându-i că ceea ce vrea să facă în viață este strict opțiunea lui și că, indiferent de consecințe, își asumă responsabilitatea deciziilor sale, bune sau proaste.
În plan secundar ne delectăm cu încă două povești de dragoste încântătoare.
O dragoste plină de năbădăi ia naștere între Arthel, fratele lui Luther, și Maybelle, fiica băcanului, care se iubesc la nebunie dar se și tachinează pe măsură. Deciziile lor impulsive vor acționa ca un catalizator asupra relației dintre Tulsa și Luther la un moment dat, grăbind deznodământul spre care aceștia se îndreptau oricum, dar cu pași mici.
Astfel, Luther, cel extrem de responsabil, va descoperi pe propria piele că până și cele mai minuțioase planuri, elaborate cu multă grijă, pot fi răsturnate într-o clipă când apare pe neașteptate dragostea.
O surprinzătoare poveste de dragoste ia naștere între Emma, fosta amantă a lui Luther, și Odie Foote. Ambii făcuseră mai multe greșeli în trecut, dar autoarea ne demonstrează că, până la urmă, fiecare merită o a doua șansă la fericire.
M-am bucurat să reîntâlnesc în carte personajele îndrăgite din prima carte din serie,”Ritualul dragostei”. Cora și Jedwin au rămas la fel de îndrăgostiți unul de celălalt, având patru copii și o afacere profitabilă cu flori. Amelia, mama lui Jedwin, a devenit mult mai înțeleaptă în urma căsătoriei cu Hayword, la fel de mucalit ca întotdeauna.
În ceea ce privește titlul cărții, Haimanaua era, de fapt, o mașină pe care Luther i-o dăduse Tulsei să o conducă. Haimanaua pare să aibă o personalitate proprie și multiple toane, stricându-se când ți-e lumea mai dragă, solicitându-i din plin abilitățile de mecanic ale lui Luther. Însă nici Luther nu era ușor de învins, având o ingeniozitate ieșită din comun, găsind soluții miraculoase în situații ce păreau imposibile. Astfel, când Haimanaua s-a defectat în plin câmp, rupându-i-se o curea, Luther a găsit repede înlocuitorul perfect: sutienul Tulsei!
Finalul este deosebit de romantic, cu accente amuzante. Epilogul cărții ne oferă indicii despre evoluția ulterioară a personajelor, încântându-ne cu mici scenete înduioșătoare.
Vă recomand această poveste plină de umor și romantism, tocmai bună de citit într-o o zi însorită de vară!

Mulțumim Târgul cărții pentru cartea Haimanaua de Pamela Morsi oferită pentru recenzie!

Puteți achiziționa cartea de pe targulcartii.ro

Recenzii Editura Flamingo

Recenzii Pamela Morsi

About Author

16 comentarii

  1. Barbalata mirela on

    Frumoasa recenzia, Tyna! Clar este o carte delicioasa . Nu am citit nici prima carte din serie iar aceasta nu se mai gaseste, din cate stiu eu

  2. Minunată recenzie, Tyna! Mi-ai făcut dor să recitesc cartea! Îmi place foarte mult stilul autoarei, am citit toate cărțile ei apărute la noi!

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Frumoasa recenzie Tyna! Am cartea de demult si tot nu am reusit sa o citesc!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: