Hanoracul tău vol.1 de Cristina Oțel, Editura Quantum Publishers – recenzie

14

Hanoracul tău

(Volumul 1)

Cristina Oțel

Editura Quantum Publishers

Nr. pagini: 252

An apariție: 2018

Lui Mihail îi plac puloverele și culorile împrăștiate pe pânză. Dar nu-i place deloc când se așază în bancă și Anastasia tace. Anastasiei nu-i plac nuanțele de pe pielea ei și nici sunetele pe care doar pereții camerei sale le aud. Când Mihail începe să se uite, cu adevărat, la Anastasia, descoperă atât de multe minciuni și panică inundându-i fetei plămânii, încât se întreabă cum a reușit aceasta să-și coasă buzele, să-și păstreze secretele și să amăgească atât de mulți oameni cu priviri seci.
Cristina ne aduce un subiect, pe cât de real, pe atât de actual: drama adolescentului. Plecarea unuia dintre părinți la muncă în altă țară conduce la un sentiment de abandon, sau la anxietatea de separare. Dincolo de vulnerabilitățile emoționale cărora personajele cărții ei trebuie să le facă față,  veți descoperi cum ei se confruntă și cu  sentimentul de vină, resimțit acut. Ca și când toate astea nu ar fi de ajuns, trebuie să facă față multor vulnerabilități sociale, realități pe care, de multe ori, le ignorăm. Această carte poate fi o lecție, nu neapărat pentru părinți, ci, mai degrabă, pentru această societate. – Georgiana Vâju
Hanoracul tău este o carte emoționantă și sensibilă, care abordează o temă delicată, dar foarte actuală – drama copiilor ai căror părinți pleacă la muncă în străinătate, lăsându-și copiii în grija altor persoane. Adolescența este o perioadă extrem de dificilă, o perioadă a frământărilor, a căutării identității de sine, a formării caracterului. Este o perioadă a iubirii și speranței, dar și a temerilor și incertitudinilor. Multe din problemele din viața de adult sunt cauzate de diverse traume trăite în copilărie și adolescență. Din păcate, mult prea prinși în angoasele vieții cotidiene și striviți de propriile lor probleme, mulți părinți nu conștientizează, decât când este deja prea târziu, dramele trăite de proprii lor copii, întrucât a le asigura confortul material nu compensează lipsa afecțiunii și a încurajării de care aceștia au nevoie în perioadele de criză. Fără o busolă cu care să se ghideze și fără un sprijin real, mulți dintre adolescenți aleg căi greșite și refulează în diverse moduri.
Simțim din plin frustrarea de a se fi simțit abandonat la Mihail, un adolescent în vârstă de șaisprezece ani, care a adoptat voit o atitudine de rebel pentru a-și masca propriile probleme emoționale. În prezent, Mihail locuiește împreună cu fratele lui Adrian și logodnica acestuia, Sorina, în casa acesteia. Mama lui Mihail plecase la muncă în străinătate pe când el avea doar trei ani, lăsându-l în grija bunicii materne și a mamei Sorinei, care îl înconjuraseră cu afecțiune și atenție. Însă mama Sorinei murise, iar Adrian dispăruse și el din peisaj o perioadă de timp, moment în care lui Mihail i se declanșaseră atacurile de panică, pe care încercase cu disperare să le țină sub control, găsindu-și propriile mecanisme de autoprotecție, eliberarea de emoții prin așezarea culorilor pe pânză în imagine sugestive fiind unul dintre ele.
Situația Anastasiei, colega de bancă a lui Adrian, este mult mai gravă. Mama ei, plecată la muncă în Italia pe când ea era foarte mică, își făcuse o altă familie acolo, abandonându-și soțul și fiica cu o ușurință revoltătoare. Trauma Anastasiei a fost dublă, întrucât, de parcă trădarea mamei nu era de ajuns, a trebuit să suporte și furia și frustrările tatălui, care și-a transformat propria fiică în sac de box… Simțindu-se complet singură și fără o ancoră de care să se poate apuca, Anastasia a ridicat prefăcătoria față de cei din jur la nivel de artă, mascându-și emoțiile și sentimentele, neîmpărtășindu-i nimănui drama prin care trecea și ascunzându-și vânătăile pe care singură și le provoca sub un hanorac lălâu, care o acoperea în întregime.
Doar în momentul în care au fost obligați să lucreze împreună la un proiect comun, Mihail a început să sesizeze imensa dramă cu care se confrunta Anastasia, reproșându-și în sinea lui că fusese, până atunci, la fel de orb și surd în privința ei ca și ceilalți din jur. Prietenia și grija față de ea cresc rapid în intensitate și, la un moment dat, Mihail va risca mult pentru a o proteja.
Reîntoarcerea mamei lui Mihail în viața acestuia, chiar dacă sporadic, printr-o vizită la trei-patru săptămâni este departe de a avea un efect benefic, Mihail nesuportând ipocrizia acesteia de a avea pretenția să-și impună autoritatea, după ce ani de zile îl neglijase, lipsindu-l de dragostea, încurajarea și grija maternă de care avea atâta nevoie. Snoabă și complet lipsită de empatie, mama lui Mihail găsește și un țap ispășitor pentru atitudinea rebelă a lui Mihail, considerând că Anastasia era cea care-l influența și interzicându-i lui Mihail să mai aibă de-a face cu ea, interdicție pe care, bineînțeles, el a ignorat-o cu desăvârșire, în schimb i s-a accentuat revolta față de ea.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele din perspectiva lui Mihail cu cele din perspectiva Anastasiei. Deși suferințele celor doi adolescenți m-au impresionat foarte tare, aș fi vrut ceva mai multe indicii despre cum s-a ajuns la situația de moment. Informațiile din trecut ne sunt furnizate ”cu lingurița”, piesele puzzle-ului se așează greu și simți că lipsesc încă multe elemente pentru a putea avea un tablou de ansamblu.
Astfel, deși am înțeles clar că Mihail a avut o mamă naturală mai mult absentă și două mame surogat (bunica lui și mama Sorinei), nu am aflat nimic despre tatăl lui și de ce era și acesta absent. Se știe că figura paternă este foarte importantă pentru formarea unui copil, reprezentând primul model masculin, care să-l inspire în viitor în relația de cuplu, în comportamentul de zi cu zi și multe altele. Însă, rolul tatălui este mult mai amplu decât cel de model masculin. La fel ca și mama, tatăl trebuie să îi ofere copilului său necondiționat iubirea, susținerea, încurajarea și înțelegerea sa și să îl ajute să își definească sistemul de valori morale. M-aș fi așteptat ca frustrarea, sau durerea, legată de absența tatălui să răzbată măcar o dată în gândurile lui Mihail, cu atât mai mult cu cât era înconjurat la școală de o grămadă de colegi snobi, a căror încredere și aroganță se bazau exclusiv pe prestigiul tatălui lor și nu pe propriile lor merite. Nici despre bunicul matern și bunicii din partea tatălui nu am aflat nimic. Singura figură masculină prezentă în viața lui Mihail a fost Adrian, dar și acesta a absentat la un moment dat din viața acestuia, deși nu am aflat exact motivul, decât faptul că Adrian se simțea copleșit de vinovăție din această cauză. Nu am înțeles prea clar nici cu ce se ocupa mama lui Mihail, dacă aceasta se întorsese definitiv în țară sau venea doar în vizită la anumite intervale de timp și unde locuia ea în țară.
Nici despre familia Anastasiei nu aflăm niciun amănunt, ca să ne dăm seama cum ajunsese ea la mâna unui tată psihopat, fără ca nimeni să nu observe sau să se îngrijoreze. Nu zic că această situație nu ar putea fi, din nefericire, posibilă, dar aș fi vrut măcar o sumară referire la ce se întâmplase cu bunicii ei și de ce nu avea alte rude sau cunoștințe apropiate. Nici despre ocupația tatălui nu ne-am lămurit prea bine, deși bănuim că este vorba de ceva necurat, întrucât Anastasia s-a eschivat în a răspunde clar la această întrebare, pretinzând că era contabil, însă lucrul acestuia în ture contrazicea această afirmație.
Probabil că ne vom lămuri mai bine despre aceste aspecte în al doilea volum al seriei.
Dintre personaje, mi-a plăcut foarte mult Sorina. Bună, veselă, haioasă și optimistă, ea este ca o rază de speranță în viața lui Mihail, înconjurându-l cu multă afecțiune și îndrumându-l fără să-l cocoloșească. Ciondănelile lor zilnice, cu replici picante dar lipsite de răutate, m-au amuzat de multe ori în carte.
Despre Adrian nu mi-am putut forma o părere prea clară, mai ales că sunt zone întunecate din trecutul lui despre care nu știm nimic. Deși evident își iubește fratele, mi s-a părut puțin cam prea șovăielnic în anumite situații, încercând să împace și capra și varza, fără a lua o atitudine fermă chiar și atunci când situația o impunea.
Dacă pe mama lui Mihail am detestat-o, întrucât s-a comportat ca o scorpie încrezută și atotștiutoare, incapabilă să vadă dincolo de suprafața lucrurilor, pe părinții Anastasiei i-am urât de-a dreptul. Numai niște monștri cu chip de om puteau să se comporte în acest hal cu propria lor fetiță, micuță și sensibilă, transformând-o într-o epavă emoțională…
”Sunt o adunătură de oase, piele și mușchi. Vânătăi pe spate. Cicatrici plumbuite de-a lungul brațelor. Respirații acute. Amurguri vărsate pe gresia din baie.
Toate ascunse sub un hanorac cu o mărime mai mare.”
L-am simpatizat mult pe Mihail, bun, curajos și mereu cu o replică isteață pe buze. Deși propriile drame i-au cauzat multe coșmaruri și atacuri de panică în trecut, prin multă voință a reușit să le depășească, păstrându-și totodată puritatea sufletească și capacitatea de empatie față de suferințele altora. Mihail a sărit nu numai în apărarea Anastasiei, ci a luat o atitudine fermă și atunci când Eva, colega lui, a fost lovită de Codrin, un alt coleg, băiat de bani gata.
Pentru Anastasia mi s-a rupt sufletul. Groaznic trădată tocmai de cei care ar fi trebuit să o iubească și să o ocrotească, Anastasia plutește prin viață în derivă, lipsită de speranță și fără o ancoră stabilă de care să se apuce. Singurul mod în care a reușit să reziste a fost prin a se închide în sine față de toți cei din jur, neripostând nici la loviturile tatălui, nici la răutățile și șicanele colegilor, ceea ce i-a atras disprețul acestora. Prin grija și bunătatea lui, Mihail a reușit să pătrundă dincolo de apărările ei, acționând ca un balsam asupra sufletului ei chinuit, trezindu-i pentru prima dată impulsul de a se lupta și a se elibera de statutul de victimă.
”Închid ochii, speriată. Totodată, un puseu de adrenalină zbârnâie prin mine. Sunt îngrozită de posibila turnură a lucrurilor și pregătită pentru ce-i mai rău, însă doar gândul de a face asta este eliberator.”
Partea romantică dintre Mihail și Anastasia este doar vag sugerată în acest prim volum. Am simțit multă empatie, înțelegere și compasiune reciprocă, dar mai puțin atracție și pasiune. Totuși, finalul m-a făcut să cred că lucrurile se vor schimba între ei, astfel ca fiecare să vadă în celălalt un suflet pereche, vindecându-și reciproc rănile sufletești.
Aștept cu mult interes al doilea volum pentru a vedea cum vor evolua lucrurile.
Vreau să remarc și coperta, extrem de sugestivă și inspirată, care reușește să-ți transmită multă emoție, încă dinainte de a citi primul rând.

Cartea Hanoracul tău de Cristina Oțel poate fi comandată pe quantumpublishers.ro, libris.ro, carturesti.ro

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Chiar eram curioasă în privința acestei cărți. Pare interesantă deşi, clar, subiectul este destul de trist, dureros.
    Felicitări pentru recenzie!

  2. Multumesc pentru impresii, este intr-adevar, un subiect trist dar actual, care are nevoie de dezvoltare, profunzime, complexitate. Sunt curioasa ce va aduce volumul 2.

  3. Emoție, asta am simțit citind recenzia ta. Felicitări. Luna asta sper sa o citesc si eu. Felicitări pentru recenzia frumoasa si plină de emoții.

  4. O recenzie emotionanta, cum se vede ca e si cartea! Ai punctat foarte bine aspectele cartii, ca si mesajul transmis, cel cu drama copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate.

  5. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte cu Un subiect emotionant si trist, inspirat chiar din viata reala. Pacat ca foarte multi copii sunt lasati acasa cu bunica, am si eu la scoala si mi se rupe inima pt ei. Felicitari pt recenzie!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: