Harry Potter și prizonierul din Azkaban de J.K. Rowling, Editura Arthur – recenzie

J. K. Rowling este autoarea romanelor din seria Harry Potter, care au câștigat numeroase premii și au stabilit noi recorduri. Îndrăgite de fani din întreaga lume, romanele din serie s-au vândut în peste 500 de milioane de exemplare, au fost traduse în peste 80 de limbi și au fost ecranizate în 8 filme de mare succes. Rowling a scris trei volume asociate, în scopuri caritabile: “Quidditch, o perspectivă istorică”, “Animale fantastice și unde le poți găsi” (ambele pentru Comic Relief) și “Povestirile Bardului Beedle” (pentru Lumos), al doilea dintre ele devenind sursa de inspirație pentru o serie de cinci filme produse de Warner Bros. A colaborat și la scrierea unei piese de teatru, “Harry Potter și copilul blestemat”, cu premiera la un teatru din West End în vara lui 2016. În 2012 a fost lansată compania digitală a lui J. K. Rowling, Pottermore, unde fanii se pot bucura de texte inedite și se pot cufunda în lumea vrăjitorilor. J. K. Rowling a scris un roman pentru cititori adulți, “Moarte subită”, și mai scrie romane polițiste sub pseudonimul Robert Galbraith. A primit multe premii și distincții, inclusiv OBE (Ordinul Imperiului Britanic) pentru servicii aduse literaturii dedicate copiilor, Legiunea de Onoare și Premiul Hans Christian Andersen.

În Harry Potter și prizonierul din Azkaban, J.K. Rowling ne delectează cu noi aventuri extraordinare prin care trece Harry Potter. Miza e tot mai ridicată, magia e la ea acasă, misterul se adâncește iar suspansul îți taie răsuflarea. Noi personaje pitorești își fac apariția în poveste, alături de creaturi fantastice uluitoare.

La începutul acțiunii îl regăsim pe Harry în casa antipaticei familii Dursley, fiind tratat de rudele sale cu aceeași ostilitate dintotdeauna. Totuși, la aniversarea vârstei de 13 ani, Harry are parte de o surpriză plăcută, primind mai multe cadouri de la Ron (un spionoscop), Hermione (o trusă pentru întreținerea cozilor de mătură) și Hagrid (un exemplar din cartea ”Monstruoasa carte a monștrilor” – care te mușca la propriu dacă nu aveai reflexe rapide 😁).

În ciuda faptului că Harry se antrenase psihic pentru a face față veșnicelor șicane din partea familiei Dursley, în momentul în care mătușa Marge, sora unchiului Vernon, vine în vizită, Harry își pierde cumpătul când aceasta emite mai multe răutăți la adresa părinților lui și o umflă până la tavan!

Supărat din cale-afară, conștient că risca exmatricularea de la Școala de vrăjitori și vrăjitoare Hogwarts întrucât folosise magia în lumea mageamiilor, Harry fuge de acasă. Pericole ascunse pândeau însă din umbră, iar Harry este salvat în ultimul moment de un câine amenințător aflat pe marginea drumului, un cavalerobuz oprind în dreptul lui, iar taxatorul poftindu-l să urce.

”Bine-ați venit în cavalerobuz, mijlocul de transport de urgență pentru vrăjitorii sau vrăjitoarele la ananghie! Întindeți frumușel mâna cu bagheta și vă putem duce oriunde vreți să mergeți.”

Complet neașteptat, Harry nu a fost pedepsit pentru abaterea săvârșită, ci a fost tratat cu blândețe, chiar prevenitor de către Cornelius Fudge, ministrul Afacerilor Magice.

Misterul acelui tratament preferențial se lămurește repede. Un prizonier periculos evadase din închisoarea de maximă securitate de la Azkaban și, dintr-un motiv nebulos, se părea că ținta lui era chiar Harry!

Închisoarea de la Azkaban era păzită de dementori – niște creaturi înfricoșătoare care se hrăneau din fericirea oamenilor -, iar majoritatea deținuților își pierdeau mințile în scurt timp după ce ajungeau acolo. Pradoxal însă, Black Sirius reușise să rămână în deplinătatea facultăților mintale mai bine de 12 ani, reușind să conceapă și un plan ingenios de evadare.

Știindu-se cât era de periculos Black Sirius, mai mulți dementori fuseseră mobilizați și trimiși pe urmele lui, însă directorul școlii, Dumbledore, refuzase categoric să le permită accesul în perimetrul școlii, pe bună dreptate, după cum ne vom lămuri.

În trenul spre Hogwarts, Harry va avea parte de o primă interacțiune cu un dementor, efectul acestuia asupra sa fiind unul devastator, un frig teribil cuprinzându-l pe Harry și leșinând, incident speculat ulterior din plin de Draco Malfoy și acoliții acestuia, care nu pierdeau niciun prilej pentru a-l ironiza.

Știm deja, din precedentele două volume din serie, Harry Potter și piatra filosofală și Harry Potter și Camera Secretelor, că precedenții profesori care predaseră tehnicile de apărare contra magiei negre se dovediseră niște catastrofe, astfel că postul rămăsese din nou vacant. Remus Lupin, noul profesor, atrăsese simpatia elevilor încă de la primele cursuri dar, surprinzător, și un val instantaneu de ostilitate din partea profesorului Severus Snape.

Este deosebit de interesant cursul despre bogart – o creatură interesantă care lua forma celei mai mari temeri ale persoanei care o privea. Exista însă și un antidot. Dacă persoana în fața căreia își schimbase forma bogartul își închipuia o ținută cu totul caraghioasă și rostea formula magică ”Riddikulus”, persoana de care se temea i se înfățișa îmbrăcată în acea ținută, provocând ilaritate și destindere, iar acea senzație avea să fie de ajutor în viitor, când se întâlnea ”pe bune” cu respectiva persoană. Cred că am putea încerca și noi asta, în viața de zi cu zi 😉.

Lupin l-a împiedicat însă pe Harry când acesta a trebuit să-l privească pe bogart, știind că dementorul era cel care-l înspăimânta cel mai tare, însă l-a ajutat ulterior să îl înfrunte pe dementor, învățându-l cum să-și creeze un patronus – o forță pozitivă născută din amintirile cele mai plăcute, o proiecție a fericirii, speranței și dorinței de supraviețuire. Cred că ar trebui să învățăm și noi să învățăm să ne creem propriul patronus în momentele noastre dificile…

Simpaticul Hagrid fusese reabilitat și preda acum Îngrijirea creaturilor magice. Din păcate, încă de la primul curs va avea loc un incident tulburător. Hagrid a ales să înceapă în forță, prezentându-le elevilor la prima sa oră pe hipogrifi – niște creaturi fantastice fermecătoare, explicându-le exact cum să le trateze. Dar Draco Malfoy, arogant ca de obicei, a ales să ignore sfaturile lui Hagrid, consecința firească fiind aceea că a fost atacat și rănit de un hipogrif. Bietul hipogrif a fost judecat în regim de urgență și condamnat la moarte, în ciuda faptului că fusese provocat cu rea intenție. Hagrid a fost devastat, însă Harry, Ron și Hermione i-au sărit imediat în ajutor. Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte dacă și cum au reușit cei trei prieteni să-l salveze pe hipogrif.

Relația dintre Ron și Hermione a devenit destul de încordată după ce Hermione și-a luat ca animal de companie pe Pungășilă – un motan temperamental, care imediat a început să-l vâneze pe șobolanul de companie a lui Ron. E drept că acesta nu era util la nimic și dormea în majoritatea timpului, însă Ron se atașase de el și simțea nevoia să-l protejeze.

Elevii din anul trei aveau voie să viziteze orașul Hogsmeade, însă doar cu un bilet de voie de la părinți sau tutore. Din păcate, unchiul Vernon refuzase să-i semneze biletul de voie lui Harry, astfel că acesta îi privea cu tristețe pe prietenii lui cum se pregăteau să descopere acel oraș legendar, plin de atracții și bunătăți. Surpriza a venit din partea fraților lui Ron, care i-au făcut cadou lui Harry o hartă magică care, dacă știai cum să o declanșezi, îți arăta toate ieșirile secrete din Hogwarts.

Semnatarii hărții – Amețilă, Șobi, Lăbuțe și Cornițe -, fuseseră și ei elevi la Hogwarts, inteligenți și puși pe șotii. Dezvăluirea identității acestora va reprezenta o adevărată surpriză, iar odată cu aceasta  vom afla și originea salciei plesnitoare, precum și motivul pentru care profesorul Snape îl ura pe tatăl lui Harry și, implicit, pe acesta.

Bineînțeles că și în acest volum vom avea parte de partide de Quidditch, celebrul joc cu care ne-am familiarizat deja. Harry primește pe neașteptate Bolidul – cea mai rapidă și performantă mătură aflată pe piață, la care toți visau, însă… nu știa de la cine!

În timpul meciului dintre Griffindor și Ravenclaw, Harry va fi lovit, pentru prima dată, de un sentiment complet neașteptat. Rămâne de văzut, în volumele viitoare, dacă această relație se va închega și va prinde mai mult contur.

”Apărură pe teren în aplauzele furtunoase ale publicului. Ravenclaw, echipată în albastru, era deja aliniată la centrul terenului. Gonaciul ei, Chu Chang, era singura fată din echipă. Era cam cu un cap mai scundă decât Harry, care, neliniștit cum era, nu putu să nu observe că era deosebit de drăguță. Îi zâmbi lui Harry când echipele se găsiră față în față, cu căpitanii în frunte, iar el simți un gol în stomac despre care știa că nu avea nimic de-a face cu febra meciului.”

Ultima parte a cărții este plină de adrenalină. Aparențele înșală de multe ori, cei pe care îi crezi dușmani pot deveni prieteni de nădejde, iar răul se pate ascunde sub diverse forme…

Vă invit să descoperiți singuri de ce îl căuta Black Sirius pe Harry, prin ce întâmplări excepționale va trece acesta și care este deznodământul acestei cărți extrem de captivante! Veți fi cu siguranță uluiți și fascinați!

Harry Potter și prizonierul din Azkaban de J. K. Rowling poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți fantasy