Delicatese Literare
Recenzii

Harry Potter și Talismanele morții de J.K. Rowling, Editura Arthur – recenzie

Harry Potter și Talismanele morții

(Harry Potter and the Deathly Hallows – 2007)

J. K. Rowling

Traducere: Tatiana Dragomir

Nr. de pagini: 784

An apariție: 2021

0.5. Harry Potter: The Prequel – 2008

  1. Harry Potter și piatra filosofală – Editura Arthur – Harry Potter and the Sorcerer’s Stone – 1997 – recenzie

  2. Harry Potter și Camera Secretelor – Editura Arthur – Harry Potter and the Chamber of Secrets – 1998 – recenzie1, recenzie2

  3. Harry Potter și prizonierul din Azkaban – Editura Arthur – Harry Potter and the Prisoner of Azkaban – 1999 – recenzie

  4. Harry Potter și Pocalul de Foc – Editura Arthur – Harry Potter and the Goblet of Fire – 2000 – recenzie

  5. Harry Potter și Ordinul Phoenix – Editura Arthur – Harry Potter and the Order of the Phoenix – 2003 – recenzie

  6. Harry Potter și Prințul Semisânge – Editura Arthur – Harry Potter and the Half-Blood Prince – 2005 – recenzie

  7. Harry Potter și Talismanele morții – Editura Arthur – Harry Potter and the Deathly Hallows – 2007

J. K. Rowling este autoarea romanelor din seria Harry Potter, care au câștigat numeroase premii și au stabilit noi recorduri. Îndrăgite de fani din întreaga lume, romanele din serie s-au vândut în peste 500 de milioane de exemplare, au fost traduse în peste 80 de limbi și au fost ecranizate în 8 filme de mare succes. Rowling a scris trei volume asociate, în scopuri caritabile: “Quidditch, o perspectivă istorică”, “Animale fantastice și unde le poți găsi” (ambele pentru Comic Relief) și “Povestirile Bardului Beedle” (pentru Lumos), al doilea dintre ele devenind sursa de inspirație pentru o serie de cinci filme produse de Warner Bros. A colaborat și la scrierea unei piese de teatru, “Harry Potter și copilul blestemat”, cu premiera la un teatru din West End în vara lui 2016. În 2012 a fost lansată compania digitală a lui J. K. Rowling, Pottermore, unde fanii se pot bucura de texte inedite și se pot cufunda în lumea vrăjitorilor. J. K. Rowling a scris un roman pentru cititori adulți, “Moarte subită”, și mai scrie romane polițiste sub pseudonimul Robert Galbraith. A primit multe premii și distincții, inclusiv OBE (Ordinul Imperiului Britanic) pentru servicii aduse literaturii dedicate copiilor, Legiunea de Onoare și Premiul Hans Christian Andersen.

Harry Potter părăsește pentru ultima oară Aleea Privet. Urcă în atașul motocicletei lui Hagrid și pornește alături de uriaș spre cer. Știe că Lord Voldemort și Mortivorii sunt pe urmele lor, nu prea departe. E ruptă vraja de protecție care l-a apărat până de curând, însă el nu se poate ascunde la nesfârșit. Toți cei iubiți de Harry sunt înspăimântați de Lordul Întunecat, iar pentru a-l opri Harry e silit să găsească și să distrugă Horcruxurile rămase. Bătălia cea de pe urmă stă să înceapă – Harry trebuie să reziste și să-și înfrunte dușmanul.

„Cărţile Harry Potter au o calitate rar întâlnită: sunt adorate de părinţi şi de copii deopotrivă.” – Daily Telegraph

Harry Potter și Talismanele morții ne oferă o strălucită încheiere a seriei Harry Potter. Descoperim noi fațete ale personajelor, răsturnările de situații sunt spectaculoase și uluitoare, atmosfera este întunecată și apăsătoare, suspansul și adrenalina ating cote de neimaginat, magia este tot mai puternică, iar lupta de la final este apocaliptică.

De-a lungul seriei, J.K. Rowling ne-a purtat printr-un adevărat montaigne rousse de emoții. Lupta dintre bine și rău a crescut în intensitate odată cu fiecare volum, personaje îndrăgite au pierit în luptă, pericolul crește exponențial, iar misterul se adâncește tot mai mult, nimic nepărând a-ți garanta un final fericit.

La sfârșitul volumului precedent, Harry Potter și Prințul Semisânge, Harry Potter a rămas debusolat și cu inima frântă, pierzându-și principalul sprijin și sfătuitor de până atunci, dar care i-a trasat o ultimă misiune înainte de a pieri: aceea de a găsi toate horcrux-urile create de Voldemort și de a le distruge. Tot atunci am aflat și ce anume era un horcrux.

Horcrux este un obiect sau o persoană în care cineva și-a pus la păstrare o bucată din suflet. Harry și Dumbledore au descoperit că Lordul Voldemort își pusese sufletul în 7 horcrux-uri. Dintre acestea, jurnalul lui Tom Doodler a fost distrus de Harry, după cum știm din Harry Potter și Camera Secretelor, iar inelul familiei Gaunt, din care se trăgea Voldemort, a fost distrus de Dumbledore, după cum am descoperit în Harry Potter și Prințul Semisânge.

Pentru a-l putea anihila pentru totdeauna pe Voldemort, trebuiau distruse însă toate celelalte horcrux-uri. Conform deducțiilor lui Harry și Dumbledore, patru dintre acestea erau: medalionul lui Salazar Slytherin, cupa lui Helga Hufflepuff, diadema lui Rowena Ravenclow, Naghini (șarpele lui Voldemort), al cincilea horcrux urmând să-l descopere ulterior Harry.

La începutul acțiunii, îl regăsim pe Harry gata să plece la vânătoarea de horcrux-uri, alături de bunii lui prieteni, Ron și Hermione.

Însă, datorită incredibilei trădări a lui Snape, locația sediului Ordinului Phoenix – casa din Piața Grimmauld moștenită de Harry de la nașul său Sirius -, fusese deconspirată, astfel că era de presupus că Harry va fi imediat atacat de Mortivori – acoliții lui Voldemort -, imediat ce va încerca să plece de acolo. Prin urmare, membrii Ordinului Phoenix au organizat o diversiune, creând șase copii ale lui Harry cu ajutorul elixirului polisevă. Deși Harry, Ron și Hermione au reușit să ajungă cu bine la destinație, nu toți ceilalți au reușit…

Departe de a fi o aventură palpitantă, vânătoarea de horcrux-uri s-a dovedit a fi o căutare istovitoare, lipsită de satisfacții. Săptămânile treceau, iar cei trei prieteni rătăceau fără o țintă clară, dormind în condiții precare, în frig și umezeală, iar hrana era adesea insuficientă și aproape necomestibilă. În plus, medalionul lui Slytherin, unul dintre horcrux-uri, pe care cei trei prieteni îl găsiseră, dar pe care nu putuseră încă să-l distrugă, emana o energie malefică, sporindu-le temerile și incertitudinile.

La un moment dat, Ron a cedat acestei influențe nefaste, acuzându-l pe Harry că i-a atras într-o călătorie nesăbuită, fără sorți de izbândă și i-a părăsit, dezaparetându-se și frângându-le inimile lui Harry și Hermione. Deși amândoi erau convinși că Ron va regreta în scurt timp decizia lui nesăbuită, acesta nu avea cum să-i mai găsească pentru a li se alătura, ținând cont că nu aveau un traseu stabilit dinainte. Din fericire, cu incredibila lui intuiție, Dumbledore prevăzuse acest lucru… Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte modul în care va reuși Ron să-i regăsească pe Harry și Hermione.

Mi-a plăcut faptul că autoarea J.K. Rowling nu a creat personaje perfecte, binele și răul sălășluind în fiecare dintre ele, aflate într-o permanentă luptă. De partea cui era într-un final victoria depindea de esența fiecăruia și de circumstanțele prin care era nevoit să treacă.

Este foarte greu să menții calea corectă când anumiți factori perburbatori externi exercită o presiune imensă asupra ta. Temerile, nesiguranța, ambiția, orgoliul și dorința de putere se pot exacerba, făcându-te să nu mai distingi binele de rău.

Aflăm cu surprindere că până și Albus Dumbledore, un adevărat monument de înțelepciune și bunătătate, își pierduse la un moment dat busola în tinerețe, fiind atras de magia neagră, care-i influențase comportamentul, făcându-l să se abată de la principiile sale. Poate tocmai de aceea știa atât de bine că doar o căință sinceră îl poate ajuta pe cineva să-și repare sufletul…

Chiar și Harry va oscila, la un moment dat, pe muchia subțire dintre bine și rău, atunci când va cădea sub vraja întunecată exercitată de promisiunea puterii absolute oferită de Talismanele morții. Ce erau Talismanele morții? Legenda acestora este fascinantă și semnificația acesteia extrem de profundă, însă vă invit să o descoperiți singuri în carte.

Evenimentele se precipită, o parte din mister începe să se risipească, iar, pe măsură ce acțiunea se apropie de final, miza crește exponențial iar atmosfera devine tot mai sumbră. În ultima parte a cărții, dramatismul atinge cote inimaginabile iar suspansul îți taie răsuflarea.

J.K. Rowling ne năucește cu o răsturnare spectaculoasă în privința unui personaj, pe care până atunci îl detestasem din răsputeri. De altfel, am mai precizat și în recenziile la volumele precedente că nu trebuie să te atașezi prea mult sau să detești prea tare un personaj, întrucât majoritatea se ascund după măști impenetrabile, iar aparențele înșală adesea.

Ultimele pagini din carte le-am citit cu lacrimi în ochi și cu sufletul la gură. Câteva personaje pe care le îndrăgisem pier eroic în lupta apoteotică din final, iar în momentul în care am aflat care era al șaptelea horcrux creat de Voldemort, mi s-a strâns inima. Pentru ca totul să nu fie pierdut, sacrificiul suprem părea inevitabil… Însă J.K. Rowling m-a uluit încă o dată!

Este genială calea de salvare imaginată de autoare, iar concluziile sunt extrem de profunde și te provoacă la propriile meditații…

Epilogul, petrecut după nouăsprezece ani, este ca un soare strălucitor după o furtună întunecată, readucându-ți lumina și speranța în suflet.

Recomand cu mult drag această serie excepțională tuturor iubitorilor de fantasy!

9 Comments

Spune-ți părerea!