Delicatese Literare
Recenzii

Hazard – volumul 1 de A. Stephanie, Editura Bookzone – recenzie

Hazard

A. Stephanie

Seria: Hazard, volumul 1

Editura: Bookzone

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 288

Hazard și Nevaeh se potrivesc ca nuca-n perete, dar nu contează. Iubirile de o vară nu durează, de obicei, toată viața și amândoi se bazează pe asta. 

Hazard e cu capul pe umeri, Nevaeh e o răzgâiată. Hazard are grijă de cei doi frați mai mici ai săi și de tatăl lor paralizat, Nevaeh abia reușește să aibă grijă de cei doi câini ai săi. Hazard are trei perechi de blugi și câteva tricouri, Nevaeh are atât de multe diamante, încât nu se mai deranjează să le numere. 

Dar diferențele dintre ei nu contează. Nici asemănările. 

Regulile contează: 

Nu ne poate vedea nimeni împreună. 

Dacă ai o zi proastă, nu poți să plângi pe umărul meu. 

Fără întrebări despre viața personală. 

Însă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, vara nu durează o eternitate, iar sentimentele nu pot fi controlate. 

Dragostei nu-i pasă că vara s-a sfârșit, că fetele ca Nevaeh nu ajung niciodată împreună cu băieții ca Hazard sau că le complică viața. 

Singurul lucru care contează acum e să găsească o cale de a fi împreună.

Dintotdeauna mi-a plăcut cum scrie autoarea, de când am citit prima sa carte — “Tentația”.
Hazard este o lectură care te captivează, îți stârnește curiozitatea și o mulțime de emoții ce nu-ți permit să mai lași cartea din mână până la final.
În dragoste se zice că contrariile se atrag. Păi, dacă e adevărat, atunci cele două personaje principale — Hazard și Nevaeh — ar trebui să fie perfecți. Ea bogată, el sărac; ea aiurită el responsabil. Și totuși…
Pentru a înțelege mai bine situația familiei lui Hazard, autoarea ne oferă informații ce ne permit să ne facem o idee:
“Anul trecut, tata a avut un accident la locul de muncă și a rămas paralizat de la mijloc în jos. Pentru a-l ajuta, am încetat să mă mai duc la școală, m-am angajat și mi-am petrecut tot timpul liber acasă, stând cu el și suportându-i toanele… Îl disprețuiesc din tot sufletul, dar familia e familie și mama nu putea să-i roage pe frații mei să nu mai meargă la școală un an întreg ca să stea să aibă grijă de el. Pentru că i-ar fi râs în față, apoi i-ar fi trântit ușa în nas, deși ar fi enervat-o la culme și nu ar mai fi vorbit cu ei vreo două luni.”
Blanche și Rider sunt cei doi frați mai mici ai lui Hazard, de care acesta se îngrijește atunci când mama este la muncă de dimineață până seara. Tot el are grijă și de tatăl paralizat după câte am aflat. O situație dificilă, iar când mama lui se decide să îi mai și facă morală, Hazard simte că pur și simplu nu mai poate…
“Sunt conștient de toate sacrificiile pe care le-a făcut, dar câteodată nu mai pot.
Nu vreau s-o mai aud. Nu vreau s-o mai văd.
Vreau doar să fie liniște.
Să nu se mai joace nimeni cu nervii și cu răbdarea mea. Să nu-mi mai ceară nimeni să sacrific tot ce am pentru alții. Vreau să mă lase să fiu și atât.
Totuși, sunt conștient de faptul că cer prea mult și că nu o să primesc niciodată tot ceea ce-mi doresc.”
Vara care doar ce s-a încheiat a schimbat și viața lui Nevaeh, care în prezent nu mai știe cum să-și gestioneze sentimentele. Propriile ei condiții s-au întors împotriva ei. Se pare că vara aceasta a fost imprevizibilă!
“O să-mi treacă. Sunt sigură de asta. În scurt timp o să uit de existența lui și o să-mi reiau viața. Totul o să fie bine. N-o să mă doară mult timp, nu?”
Eva și Hazard au avut o relație pe timpul verii, o relație despre care nimeni nu știe nimic deoarece tânăra așa și-a dorit. Dar, atunci când fata este drogată la o petrecere, acesta sare în ajutorul ei.
“Nimic nu e așa cum ar trebui. Sau poate că totul e de fapt așa cum ar trebui și nu îmi dau seama. Eu în lumea mea, Eva în lumea ei și niciun motiv să ne mai intersectăm. Asta nu înseamnă că o să încetez, pur și simplu, să-mi doresc să mai fiu în preajma ei.”
Adolescența este perioada emoțiilor și a hormonilor, a mândriei și a lipsei comunicării. Nevaeh și Hazard nu fac excepție.
O lectură intensă, cu multe răsturnări de situație ce-ți taie respirația, cu emoții diferite ce te iau cu asalt după fiecare nouă confruntare dintre cei doi tineri care, din dorința de a nu-și recunoaște sentimentele unul pentru celălalt, preferă să se rănească atât pe ei înșiși cât și reciproc.
Atunci când Hazard este transferat la un alt liceu din oraș, Nevaeh nu știe ce s-a întâmplat exact. Iar momentul în care află întregul adevăr de la frații acestuia o șochează și o îngrozește. Realizează că ea s-a purtat ca o scorpie cu el în condițiile în care tânărul nu a făcut altceva decât să o salveze de la un viol în timp ce era drogată.
Acum este rândul ei să împiedice transferul lui Hazard.
Va reuși? Rămâne de văzut.
Când fac un pas înainte în relația lor, lupta orgoliilor își face simțită prezența. Sunt atât de hotărâți să nu își recunoască că se iubesc, încât preferă să se rănească unul pe celălalt de fiecare dată.
“Hazard” este asemeni unui montagne-rousse, o lectură care ne aruncă de la un pol la altul, cu emoții și tensiuni la tot pasul.
Când în sfârșit decid să fie sinceri unul cu celălalt, constată că viețile lor, chiar dacă sunt aflate la poli opuși din punct de vedere social și economic, sunt foarte asemănătoare din punct de vedere emoțional: nici una din familii nu o duce bine, se ceartă adesea, își aruncă vorbe grele. Doar că familia ei păstrează aparențele.
“— Înțeleg ce ai vrut să spui cu refugiul, șoptesc cu buzele aproape lipite de pielea ei catifelată. Tot ce îmi doresc uneori e să nu mă mai frece nimeni la cap. Să nu-mi mai trântească pe umeri responsabilități. Liniște, oftez. Asta vreau. Și o găsesc atunci când sunt cu tine.”
Treptat, pe măsură ce devin mai sinceri unul cu celălalt, realizează că fiecare are probleme pe care nu le împărtășesc celorlalți, dar se simt în siguranță să-și facă confidențe.
Relația lor este un port sigur, care-i ferește de furtunile vieții. Este călătoria spre maturizare, lupta cu viața și depășirea piedicilor.
“Partea bună e că s-a calmat și nu mai plânge. Partea proastă e că s-a enervat și a început să plângă tot din cauza mea. Deci nu prea am ieșit în câștig.
Se frânge ceva în interiorul meu ori de câte ori îi văd lacrimile.”
O lectură care ne ajunge la suflet. Iar finalul primului volum ne lasă cu o singură întrebare: cum continuă povestea celor doi?

10 Comments

Spune-ți părerea!