Hemingway și cu mine de Paula McLain, Editura Humanitas Fiction – recenzie

10

Hemingway și cu mine

(Love and Ruin – 2018)

Paula McLain

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere şi note: Veronica D. Niculescu

Nr. pagini: 408

An apariție: 2019

PAULA MCLAIN s-a născut la Fresno, California, în 1965. Abandonată de ambii părinţi, este luată în grijă, alături de cele două surori ale sale, de instituţiile judiciare abilitate. Ulterior şi-a descoperit pasiunea pentru scris şi a absolvit un masterat în poezie, la University of Michigan, în 1996. A fost rezidentă la celebrele Yaddo şi MacDowell Colony, precum şi beneficiara unor burse din partea National Endowment for the Arts. Paula McLain a publicat douã volume de poezie, Less of Her (1999) şi Stumble, Gorgeous (2005), şi o carte de memorii intitulată Like Family: Growing Up in Other People’s Houses (2003). A Ticket to Ride (2009) este romanul ei de debut. În 2011 îi apare romanul Soţia din Paris(The Paris Wife; Humanitas Fiction, 2012), care îi aduce atât consacrarea naţională, cât şi internaţionalã, fiind tradus în peste treizeci şi cinci de ţări. În 2015 publică cel de-al treilea roman, Zbor în jurul soarelui (Circling the Sun; Humanitas Fiction, 2016), care este desemnat rapid bestseller de către cotidianul New York Times şi se află în curs de ecranizare. În 2018 vede lumina tiparului Hemingway și cu mine (Love and Ruin; Humanitas Fiction, 2019), devenită imediat bestseller New York Times. Scriitoarea trăieşte împreunã cu familia sa în Cleveland, Ohio.

Bestseller New York Times • Aleasă drept una dintre cele mai bune cărți ale anului 2018 de către publicațiile The Washington PostUSA TodayThe Boston GlobePublishers WeeklyBloombergReal SimpleGlamour și de către New York Public Library
Mărturisindu-se atrasă irezistibil de poveștile femeilor curajoase și originale, care își croiesc singure drumul în viață și își controlează destinul, Paula McLain, autoarea bestsellerului Soția din Paris, îi dedică acest nou roman, o emoționantă reconstituire ficțională a iubirii dintre Ernest Hemingway și celebra corespondentă de război și scriitoare Martha Gellhorn, uneia dintre cele mai interesante figuri din peisajul jurnalistic și literar american al secolului XX.
În 1937, tânăra jurnalistã și scriitoare Martha Gellhorn pătrunde clandestin în Spania măcinată de Rãzboiul Civil. Ajunsă la Madrid pe urmele subiectelor care o pasionează, îl reîntâlnește aici pe Hemingway, scriitor deja celebru, cu care își încrucișase drumurile în timpul unei vacanțe în Florida. În mijlocul luptelor eroice, al suferinței și tragediei, atracția dintre ei, alimentată de crezuri comune, devine irezistibilă. Legătura pasională destramă cea de-a doua căsnicie a lui Hemingway și o transformă pe Martha în muză și soție. Va putea însă neîmblânzita Marty să fie sprijinul de care are nevoie soțul ei, sau va rămâne aceeași femeie independentă și îndrăzneață, gata să-l lase în urmă pe Ernest și tot ce părea să însemne viața ei – splendoarea apelor tropicale, vegetația luxuriantă și culorile tari ale Cubei sau atmosfera trepidantă a New Yorkului ori marile întinderi ale Vestului american –, pentru a fi martorul evenimentelor cruciale din Europa însângerată și devastată de confruntările decisive ale celui de-al Doilea Război Mondial?
Mă fascinează întotdeauna felul în care, prin intermediul ficțiunii istorice, avem acces la adevărate punți peste timp, care fac legătura între timpul de acum și cel de altădată și, încă și mai important poate, între noi și oamenii care au trăit odinioară, care și-au lăsat, sub o formă sau alta, amprenta asupra istoriei, fie ei oameni celebri sau oameni obișnuiți, anonimi cărora le-a fost reconstituită identitatea.
Hemingway și cu mine” este un roman de ficțiune istorică ai cărui protagoniști sunt oameni celebri ai secolului XX. Paula McLain a reușit să creeze un spațiu populat cu personalități pe care l-am găsit credibil, bine conturat și bine documentat. Narațiunea este redată din perspectiva Marthei Gellhorn, jurnalistă, corespondent de război și scriitoare, al cărei destin s-a împletit la un moment dat cu cel al marelui scriitor Ernest Hemingway. Din loc în loc, găsim inserat câte un pasaj care arată viziunea de ansamblu, narat la persoana a treia, unde autoarea omniprezentă pătrunde în mintea lui Hemingway și ne dă câte un reper privitor la trăirile lui. Altminteri, totul este văzut prin ochiul subiectiv al Marthei, o femeie foarte independentă, o pionieră a timpurilor ei, când majoritatea femeilor nu își doreau cariere și nu simțeau nevoia unui stil de viață plin de riscuri, dar și de pasiune creatoare. De fapt, nu numai femeile, dar și mulți bărbați nu ar fi făcut (și nu ar face) ceea ce a ales Martha să facă: să meargă în zone de război, pline de pericol și să încerce să își aducă aportul la informarea cât mai corectă a populației, în speță a americanilor, asupra conflictelor izbucnite în lume. E drept, a trăit într-o perioadă în care aceste conflicte erau deosebit de numeroase, culminând cu Al Doilea Război Mondial, dar continuând și după acesta.
Astfel, încă de la începutul cărții cunoaștem o Martha plină de neastâmpăr, care a ales să meargă în Europa, să cunoască fel și fel de împrejurări, să aibă o existență atipică și o viață sentimentală marcată de eșec, după o relație de cinci ani cu un bărbat însurat, care i-a atras nemulțumirea tatălui și a întregii familii. Nici primul roman al Marthei nu l-a convins pe tatăl său, pe care Martha și-a dorit mereu să îl impresioneze. Din păcate, acest lucru nu a mai fost posibil, tatăl pierzând bătălia cu boala. Abia apoi, următorul roman cunoaște succesul și cronicile pozitive.
Între timp, aflându-se în Key West cu mama și fratele ei, Martha îl cunoaște întâmplător într-un bar pe nimeni altul decât Ernest Hemingway, rezident la acea vreme în Florida alături de cea de-a doua soție, Pauline și de cei doi fii pe care îi avea cu ea. Între cei doi există încă de la început o scânteie, o chimie care animă mințile și spiritele asemănătoare: fiecare recunoaște în celălalt un partener pe măsură, dar încă nu își permit să dea curs acestei chemări. Abia după ce vor călători în Spania, în calitate de corespondenți de război, va începe propriu-zis legătura lor, marcată de sentimente intense și contradictorii, iar Ernest va ajunge, în cele din urmă, la divorț.
„- Uneori mi se pare că deja am trăit o viață împreună. Fiindcă n-o vom face niciodată. Nu mă aștept să înțelegi.
Însă înțelegeam. Pentru că așa simțeam și eu în legătură cu ce se întâmpla în jurul meu. Spania cădea și noi cădeam odată cu ea. Dar pierderea venea laolaltă cu momente de incredibilă fericire, cu senzația de-a fi văzut și înțeles, de-a fi găsit. Poate că nu exista viitor, absolut nici un fel de viitor, dar timpul se ascuțise până devenise un punct de neuitat. Iar asta era o versiune a veșniciei. Asta putea fi singura versiune a veșniciei pentru care merita să te lupți.
Indiferent ce-avea să se întâmple în continuare, Ernest, Madridul și acest război cumplit și minunat se aflau înăuntrul meu, împletite laolaltă, asemenea poveștii vieții mele.
N-aveam să le păstrez; nu puteam. Dar erau ale mele.”
Războiul Civil din Spania își pune amprenta asupra lor cu vârf și îndesat. Amândoi sunt dependenți de senzațiile tari, de acest mod de a trăi pe muchie de cuțit, pe care mai apoi îl folosesc ca sursă de inspirație pentru scrierile lor. Așadar, o bună parte din timp o dedică acțiunilor legate de război, din diferite colțuri ale lumii, întrerupte de perioade de liniște și creație în casa lor din Cuba, inclusiv alături de fiii lui Ernest și de pisicile pe care acesta le îndrăgea. Totuși, liniște nu este un cuvânt potrivit nici pentru aceste perioade, în care energia creatoare a celor doi se ciocnește și adeseori se aprind scântei. Martha îl vede pe Ernest ca pe un ideal imposibil de atins, se simte în permanență în concurență cu el și mereu pe locul doi. Acest lucru este alimentat de presă, care o minimizează pe Martha, reducând-o la dimeniunile unei anexe, a soției lui Hemingway, ca și cum acest lucru ar fi singurul care o definește, munca ei fiind mereu într-un con de umbră, umbra acestui mare scriitor.
„- Poate că iubeșți cu adevărat o carte doar în perioada dinainte de a-i da drumul în lume. Înainte să apuce criticii să vorbească sau să vină cifrele de vânzare, ca să te surprindă sau dezamăgească.
– Îmi imaginez ce greu trebuie să fie să știi că cineva studiază atent și se ia de ceva ce iubești. Dar nici cele mai proaste recenzii nu îți pot lua cartea, nu?
– De fapt, e mai rău de-atât. Pornești atât de plin de speranțe și încrezător, dar apar recenziile și te fac mic. Mai întâi nu ești de acord cu ele sau te simți furios, dar încetul cu încetul începi să crezi toate lucrurile oribile pe care le citești și uiți ce-ti plăcuse de fapt la carte. Și gata cu încrederea. Nimeni nu e nevoit să-ți ia cartea. Renunți tu la ea.”
Trebuie să admitem că, dacă ne raportăm la diverse cupluri de scriitori sau poeți, femeia s-a aflat mai mereu undeva pe fundalul realizărilor bărbatului, în viziunea contemporanilor lor. Firea independentă și voluntară a Marthei o face să înghită cu greu acest gen de situație, ea încercând mereu să își demonstreze valoarea, chiar dacă acest lucru o duce pe teatrele de război cele mai riscante. Părțile în care ea prezintă violențele și durerea războiului, oriunde ar fi el purtat, sunt impresionante. Relatările Marthei sunt de mare impact, devenind adevărate mesaje prin care surprinde absurditatea și suferința acestor confruntări teribile, moartea, distrugerea, dar și îndârjirea și rezistența combatanților. Cum manipularea și propaganda pot ridica popoare la atac asupra vecinilor lor, asupra semenilor, declanșând o nebunie generală. Din Spania până în Finlanda sau chiar îndepărtata Chină, întreaga planetă este în ghearele unui conflict general, doar în refugiul lor din Cuba reușesc cei doi să găsească momente de pace.
Facem cunoștință deci și cu versiunea personală a celor doi, nu numai cea profesională, iar modul în care ni se prezintă viața lor de scriitori lucrând împreună, dar totodată separat este fascinantă. Relațiile cu membrii familiei, cu fiul mai mare al lui Ernest din prima căsătorie, Jack, cu ceilalți doi fii, Patrick și Gigi, cu mama Marthei, lupta ei cu propria condiție feminină, frământările legate de maternitate, cele legate de eterna competiție cu Ernest, pe fondul unei iubiri arzătoare, a unei admirații dar și a unei amărăciuni, a unei permanente senzații de regăsire și pierdere, de liman și furtună.
Personajele sunt foarte vivid create, le resimți trăirile până în străfunduri, le trăiești temerile și speranțele, luptele și armistițiile, atât pe front cât și în cămin. Amândoi sunt impetuoși, două universuri cu margini ascuțite a căror coliziune generează instabilitate și dezechilibru. Acțiunea e croită după realitate, evident știi cum se vor încheia toate acestea, însă accentul este pus pe modul în care se desfășoară, creând în permanență senzația de viu, de autentic. Faptele par seci, atunci când le citești pe wikipedia sau într-o cronică, o înșiruire de propoziții care nu pot nicicum să cuprindă viața unor oameni. Paula McLain, precum atâția alți autori de ficțiune istorică înaintea ei, exact asta face: reînvie personalitățile lor, ni-i aduce în fața ochilor drept oameni care au trăit, au suferit, s-au luptat și s-au bucurat. Oameni deosebiți, talentați, intenși, în decorul unor vremuri ostile, marcate de evenimente tragice, pe care ei au încercat cum au putut mai bine să le cuprindă în scrierile lor, fie în romane, fie în relatările lor de corespondenți de război.
O poveste de iubire specială, între doi indivizi mult prea asemănători ca să se poată armoniza pe o durată mare de timp, descrisă cu o emoție pătrunzătoare. O poveste care merită să fie citită și cunoscută în profunzime, povestea Marthei și a lui Ernest, doi oameni remarcabili ai secolului trecut, iar Paula McLain acest lucru l-a reușit, să îi aducă aproape de sufletul nostru. Vreau să spun încă o dată cât de recunoscătoare le sunt autorilor de ficțiune istorică, asemenea Paulei McLain, care, prin muncă și dăruire, ne redau în măsura în care este cu putință aceste destine, dincolo de timp. Altminteri, nu pot decât să vă invit la lectură, o lectură care vă va rămâne multă vreme în minte și în inimă.
„Ea zboară cu luna”, spuneau versurile, „și ia cu ea inima mea”. Cântecul mă frapase mereu, fiind trist și un pic romantic, despre lecțiile grele ale iubirii. Însă în seara asta, când îl cânta Felix cu vocea lui înaltă, limpede și tânguitoare, am surprins ceva nou în cântec. Era în aceeași măsură și despre femeie, și despre bărbat, de asta mi-am dat seama. Atunci când ea zboară, în fiecare noapte, n-o face pentru că ar fi crudă sau pentru că nu-l iubește, ori pentru că îl iubește pe altul, și de fapt din nici un motiv, ci doar fiindcă înăuntrul ei se află o pasăre care are nevoie de libertate. E parte din ceea ce este ea.”

Cartea Hemingway și cu mine de Paula McLain poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

About Author

10 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Foarte frumos ai scos în evidenţă punctele forte ale romanului. Recenzia captivează! Felicitări!

    Este o carte pe gustul meu şi, cu siguranță, va fi o lectură fascinantă .

  2. O recenzie foarte frumoasă și bine punctată! Felicitări! Cred că o să îmi placă și mie această carte despre două personalități fascinante. Mulțumesc pentru recomandare!

  3. O recenzie frumoasa și care atrage cu siguranta atenția asupra cărții. Pot chiar spune ca pe mine m-ai tentat sa citesc cartea asta. Felicitări, Ana!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: