Hippie de Paulo Coelho, Editura Humanitas – recenzie

Hippie (Hippie – 2018)

Paulo Coelho

Editura Humanitas

Colectie: Seria de autor Paulo Coelho

An apariție: 2018

Nr. pagini: 256

Traducător: Simina Popa

PAULO COELHO s-a născut la Rio de Janeiro în 1947. Este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, cărţile sale traduse în 81 de limbi şi editate în peste 170 de ţări atingând, până în prezent, vânzări de peste 225 milioane de exemplare în întreaga lume, iar în România, de aproape un milion și jumătate de exemplare. Înainte să devină un adevărat fenomen literar, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera. Deşi profund ataşat de Brazilia natală, romanele lui dezvoltă drame universale, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Paulo Coelho este scriitorul cu cea mai mare comunitate online, având peste 45 de milioane de fani pe reţelele de socializare. În 2009, a intrat în Guinness Book drept autorul celei mai traduse cărţi (romanul Alchimistul). Este consilier special UNESCO în cadrul programului „Convergenţe spirituale şi dialoguri interculturale”, membru al comitetului director al Fundaţiei Shimon Peres, al Schwab Foundation for Social Entrepreneurship, al Lord Menuhin Foundation. I s-au decernat numeroase premii (printre care premiul german Bambi 2001, acordat personalităţii culturale a anului şi premiile italiene Grinzane Cavour, 1996 și Fregene pentru literatură, 2001, precum și premiul danez Hans Christian Andersen, 2007) şi importante distincţii (Cavaler al Legiunii de Onoare, Franţa, 1999; Comandor al Ordinului Rio Branco, Brazilia, 1998 etc.). Este membru al Academiei Braziliene de Litere din 2002.

Opere principale: Jurnalul unui Mag (1987); Alchimistul (1988); Brida (1990); Walkiriile (1992); La râul Piedra am şezut şi am plâns (1994); Al cincilea munte (1996); Manualul războinicului luminii (1997); Veronika se hotărăşte să moară (1998); Diavolul şi domnişoara Prym (2000); Unsprezece minute (2003); Zahir (2005); Vrăjitoarea din Portobello (2006); Ca un râu care curge (2006); Învingătorul este întotdeauna singur (2008); Aleph (2010), Manuscrisul găsit la Accra (2012); Adulter (2014), Spioana (2016), Hippie (2018).

În noul său roman autobiografic, Paulo Coelho reînvie visul de iubire și pace universală al generației hippie de la începutul anilor 1970.
Paulo, un brazilian de 23 de ani care își dorește să devină scriitor, străbate lumea în căutarea libertății și a sensului profund al existenței. La Amsterdam o întâlnește pe Karla, o tânăra olandeză care își așteaptă însoțitorul predestinat pentru a ajunge în Nepal. Drumurile lor se încrucișează în Piața Dam, unde hotărăsc să plece împreună cu legendarul Magic Bus, urmând o bine-cunoscută ruta hippie. Călătoria lor prin Europa marchează începutul unei povești de dragoste și al căutării de sine. La Istanbul, Paulo trece printr-o serie de experiențe inițiatice care îi dau posibilitatea să descopere valori și principii ce-l vor ghida întreagă viață.
Hippie, romanul în care Paulo Coelho întrețese aventură, filozofia și întâmplări semnificative din propria tinerețe, este o carte importantă și relevantă pentru vremurile în care trăim.

Hippie  e un roman autobiografic, care redă o experiență de viață a autorului de când acesta avea 23 de ani și era un hippie rebel. Acțiunea se petrece în 1970, iar cartea e, prin extrapolare, o radiografie a acelor ani nebuni și frumoși surprinsă din interiorul fenomenului hippie, a generației flower-power, o generație pacifistă și non-conformistă, mulți dintre tineri aderând la această mișcare ca o revoltă față de rigiditatea concepțiilor propriilor familii sau a mediului din care proveneau.

E surprins felul în care se îmbrăcau, cum se comportau, felul în care gândeau, dar și felul în care erau priviți de ”ceilalți”, prejudecățile și intoleranța de care se loveau la fiecare pas. Pentru mine, care nu știam prea multe despre această temă – mișcarea și spiritul hippie – a fost o lectură cu adevărat instructivă și captivantă.

Începută ca o mișcare de protest a tinerilor împotriva materialismului societății occidentale, mișcarea hippie a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960, răspândindu-se apoi în multe țări din lume. Atât o mișcare politică, dar mai ales, culturală, a avut ecou în modă, muzică, literatură și artă.

„Înainte să încep să scriu Hippie – spune Paulo Coelho -, m-am întrebat: oare le mai pasă oamenilor de această impresionantă mişcare? Dar cartea era în sufletul meu şi n-am putut să nu-mi spun povestea”. Concluzia este evidentă: „Dacă vrei să ştii cine eşti, învaţă să priveşti în jurul tău”.

Povestea este scrisă la persoana a treia, deoarece acest lucru a permis autorului să dea personajelor ”propria voce pentru a-și descrie viețile”. Stilul cărții este prietenos, accesibil, ușor detașat, nu transmite foarte multă emoție, însă e o lectură confortabilă și interesantă.

E povestea unei călătorii care devine, pe parcurs, chiar una inițiatică. Îl cunoaștem pe tânărul brazilian Paulo în timp ce străbate lumea, în căutarea sensului vieții și a autodescoperirii, a testării propriilor limite. E frământat de întrebări existențiale, cărora speră să le găsească răspuns.

”Nu contează nimic din toate astea. Adevărata cale spirituală e mai puternică decât motivele care ne duc până la ea. Puțin câte puțin, ajunge să se impună, prin iubire, disciplină și demnitate. La un moment dat privim în urmă, ne amintim de începutul călătoriei și râdem de noi înșine. Am reușit să creștem, deși picioarele noastre au parcurs drumul din motive care ni se păreau importante cândva, dar erau lipsite de valoare.”

”Nu e nici o diferență între mare și valuri. 

Când valul crește, din apă e făcut

Și când se sparge pe nisip, e tot din aceeași apă făcut. 

Spune-mi Doamne, de ce sunt amândouă la fel? Unde e misterul și unde e limita? 

Iar Domnul răspunde: lucrurile și oamenii sunt cu toții la fel; acesta e misterul și aceasta e limita.”

Două locuri erau de referință, considerate puncte de referință ale lumii: Piccadilly Circus din Londra şi Piaţa Dam din Amsterdam. Erau percepute ca simboluri ale libertăţii de exprimare, unde hipioți de pretutindeni ajungeau sau visau să ajungă pentru a celebra viața, așa cum considerau ei: dansau, cântau, discutau, se iubeau liber, consumau substanțe halucinogene… Se recunoșteau după felul în care se îmbrăcau, băieții în blugi și cămăși largi, iar fetele în fuste lungi, bluze înflorate, fără sutien, purtând mărgele și brățări colorate, cu flori în păr și zâmbete pe față.

Însoțindu-l pe Paulo, ajungem în Piaţa Dam din Amsterdam. Înainte de asta, din amintirile sale, reconstituim filmul unei întâmplări terifiante petrecută în urmă cu un an, și care încă îl bântuia: după ce vizitase – împreună cu iubita lui cu 11 ani mai mare – Vila Velha, un sit geologic cu formațiuni impresionante aflat în Brazilia, au făcut autostopul până în cel mai apropiat oraș și și-au permis un lux: o cameră la un hotel adevărat. Însă chiar din holul hotelului au fost ridicați de doi bărbați, brutalizați, despărțiți și fiecare închis într-o celulă mizeră. Întreaga întâmplare o veți descoperi în carte, e unul din cele mai intense episoade ale poveștii.

Revenind în Piaţa Dam, aici o va cunoaște pe Karla, o olandeză tânără, frumoasă și aventuroasă, care își dorea să ajungă la Kathmandu, în Nepal, pe una din rutele hippie și aștepta să cunoască pe cineva dispus s-o însoțească în ”aventura ei specială”.

”(…) tineri din toate colțurile lumii, cel puțin cei care reușeau să obțină un bun de o valoare inestimabilă numit „pașaport”, se întâlneau pe așa-numitele „rute hippie”.

Sosirea lui Paulo în Piața Dam, unde o va cunoaște pe Karla, pare predestinată. Erau meniți să se întâlnească în acest moment al vieții lor, iar experiența pe care o vor trăi împreună își va pune amprenta asupra fiecăruia din ei.

„Tânăra de lângă el s-a oprit, a cumpărat flori și, în loc să le țină în mâna, a făcut două buchetele, unul i l-a pus lui în par, și unul și l-a pus ei. Gestul acesta, departe de a părea ridicol, era un mod de a sărbători micile victorii ale vieții, așa cum grecii își elogiau cu milenii în urmă învingătorii și eroii – în loc de aur, coroane de lauri. Chiar dacă ajungeau să se ofilească și să dispară, nu apăsau prin greutatea lor și nu aveau nevoie de pază de durata, precum coroanele regilor și reginelor. Mulți dintre cei care treceau pe stradă aveau flori în păr, ceea ce făcea că totul să fie mai frumos.”

Karla îl va convinge pe Paulo să-i fie tovarăș de drum în călătoria spre Nepal.

Așa vor ajunge călători ai Magic Bus, care nu avea nimic magic de fapt, era un autobuz ca cele care transportau copiii la școală, cu scaune inconfortabile, însă prețul biletului făcea să pălească acest inconvenient: doar 70 de dolari pentru a străbate o bună parte din Europa și Asia.

Călătoria cu Magic Bus e cea mai interesantă parte a cărții, atât descrierea drumului în sine, cât și interacțiunea celor doi cu ceilalți pasageri, pe care îi cunoaștem de asemenea și aflăm interesantele lor povești de viață. Sunt un grup eterogen de vreo 20 de oameni, de vârste și naționalități diferite, uniți de modul de viață ales. Am auzit de multe ori expresia că drumul e mai important decât destinația, iar drumul parcurs cu Magic Bus se încadrează cu siguranță în această categorie. Sunt foarte frumos redate locurile prin care trec, cele în care poposesc, oamenii întâlniți în cale, întâmplările pe care le trăiesc, iar experiențele trăite pe parcursul drumului îi vor modela și schimba pe mulți dintre cei ce s-au aventurat în această călătorie.

Mi-a plăcut în mod deosebit perioada de câteva zile petrecută în Istanbul, o oprire prelungită din cauza unor motive neprevăzute, motiv pentru a descoperi orașul și a simți atmosfera acestuia. Fără să vă dau amănunte, menționez totuși că mi-ar fi plăcut să ajung la capătul călătoriei, respectiv la Kathmandu, însă, fiindcă Paulo se va opri pe parcurs, și călătoria noastră alături de el se va întrerupe acolo unde tânărul hippie va simți nevoia să se oprească din drum.

E o carte ce poate fi privită și ca un ghid de călătorie, oferind informații inedite în acest sens, bineînțeles raportate la perioada respectivă (e cuprinsă şi harta rutei complete a autobuzului Magic Bus, realizată de soţia lui Coelho, artista plastică Christina Oiticica), e în același timp o carte de aventură, căci tinerii hippie priveau viața ca pe o mare aventură, fără să se lase încorsetați sau striviți de reguli, lipsuri materiale sau prejudecăți, și, nu în ultimul rând, e o carte filozofică, presărată cu cugetări, oferind chiar teme de gândire.

”Un simplu vis e mai puternic decât o mie de realități.”

Cartea Hippie de Paulo Coelho se poate comanda pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas