I.R. En. de Sandra Coroian, Editura Quantum – recenzie

34

I.R. En.

iren

Sandra Coroian

Editura Quantum

Nr. pagini: 227
Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?
Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer și un Mediator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
I.R.En., romanul care împinge cititorul să se îndoiască de propria realitate în care trăiește, făcându-l să întoarcă pagină după pagină pentru a afla răspunsul la toate întrebările pe care este constrâns să și le pună.
Ați văzut vreodată un film din acela în care intri într-o realitate virtuală, iar când reușești să ieși, te trezești într-un mozaic de realități alternative, trecând din una în alta, fără să reușești să realizezi care este cea adevărată? Ei bine, luați un astfel de scenariu, alegeți varianta sa cea mai intensă, adăugați o ”inserție” din Avatar, și o să vă faceți o idee despre ceea ce vă așteaptă în carte.
O distopie  uluitoare, o incredibilă poveste SF/Fantasy, deosebită de tot ce am citit până acum. Un extraordinar roman de debut!
O lectură deloc comodă, care se joacă cu mintea noastră și nu ne oferă nici un moment de acalmie odată ce am pășit în lumea ei.
Am ajuns să trăiesc într-o buclă infinită din care nu sunt sigură că voi mai putea să ies.
Îndrăzniți să intrați?
O să încerc să schițez un fir călăuzitor prin hățișul acțiunii, deși nimic nu vă va pregăti pentru ceea ce vă așteapă în carte.
Țin să remarc în primul rând coperta foarte inspirată, semnificativă și foarte bine corelată cu ideea cărții.
Suntem speciali. Codurile noastre binare sunt construite astfel, de aceea ne permite să fim mai perceptivi.
– Coduri binare?
Nu înțelegeam nimic din ceea ce îmi spunea Hami. Totul părea absurd, inventat, creat în demență.
– Da, 0 și 1, 1 și 0. Asta suntem. O multitudine de două cifre aranjate cu grijă, supravegheate, verificate, controlate.
Iar coperta ne transmite foarte bine această idee, având în vedere că pe ea apare redarea primei pagini a cărții în sistem binar!
În al doilea rând, sunt foarte bine alese numele personajelor, numele locațiilor în care se petrec fragmente din acțiune, sunt frumoase și stranii, ca și cartea însăși.
Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Cehel Ynue, o tânără de 20 de ani, care trăiește într-o lume dură, inflexibilă, condusă de coduri, 5 la număr, create de cei 5 Supremi care controlau totul cu ajutorul unei misterioase I. R. En.
Oamenii trăiesc după cod. Trăiesc pentru cod. Codul a devenit noul lor Dumnezeu, iar Dumnezeu, doar o entitate uitată.
I. R. En. E un fel de sistm. Nu știu ce face. Nu știu care îi este scopul sau cu ce scop a fost conceput.
Aflăm povestea copilăriei lui  Cehel, care, la doar paisprezece ani se trezește îndepărtată de familia sa sub pretextul unei excursii, din care însă n-a mai revenit acasă niciodată. A fost dusă în LaiDakam, ”un oraș nisipos, fără pic de verdeață și nici un fel de clădire sau casă”, în lumea Healerilor și a Mediatorilor.
Ce este un Healer?
Un fel de savant care are un IQ inuman de mare și care este instruit în investigarea manifestărilor fiziologice și intelectuale ale ființei umane.
Un astfel de Healer va deveni și ea, instruită pentru misiuni de urmărire și prindere a celor care încalcă codurile.
Fiecare Healer este în permanență însoțit de un Mediator – o combinaţie între cyborgi şi oameni – care să-l asiste în misiuni.
Eram, dar nu eram oameni. Mașinării în care fuseseră instalate softuri și sisteme, dar în care bătea o inimă umană și muncea un creier. Doar niște resturi. Niște rămășițe puse laolaltă, pentru a nu irosi cadavrele unor oameni scoși din funcțiune.
Mediatorul lui Cehel este Jason.
Era pentru prima oară când vedeam un Mediator în adevărata lui formă. Avea părul ciufulit de culoarea nisipului.Ochi blânzi, verzi, și trăsături foarte masculine. Mă așteptam să văd un om jumătate robot, sau cine știe ce altă monstruozitate despre care ne mai povesteau părinții cînd eram mici. Jason a observat, probabil, că mă holbam, căci a spart tăcerea.
– Ce e? Te așteptai la altceva?
– Nu, nu…adică…da, probabil. Mă așteptam să fii o chestie metalică, m-am bâlbâit eu, iar el a râs cu putere.
Prima misiune a lui Cehel a purtat-o în Mundi, ”orașul tuturor posibilităților”. Avea de prins și predat mai departe un suspect. Reușește, dar, odată ce îl aduce în fața Comandantului Helen, cea care îi superviza misiunile, este martora unui act complet interzis: însăși Comandantul Helen încalcă codul suprem și îl ucide în fața ochilor uimiți ai lui Cehel. Începând din acest moment, încrederea necondiționată a acesteia în sistem începe să se clatine.
Cu fiecare misiune și acțiune, decorul se schimbă dramatic: după copilăria petrecută în Huei, am însoțit-o pe Cehel din LaiDakam în Mundi, în Seklestia – orașul parcă rupt din alt univers, natură pură în toată splendoarea ei, unde doar Mediatorii aveau acces; urmează Kahleyla, apoi Takkar,  pentru a ajunge, în misteriosul PeperMin, unde sperăm că e limanul, realitatea ”adevărată”, dar în final ne mai așteaptă o răsturnare spectaculoasă de situație…
În Takkar – un adevărat paradis al naturii –  îl va cunoaște pe Mun, va asculta pentru prima dată muzică și va fi sărutată, tot pentru prima dată. Dar ultima amintire de acolo e foarte dureroasă:
Durerea mă apăsa atât de tare, încât fără să mă pot abține, am urinat. Atunci am simțit că eram goală. Ultima imagine pe care o mai văzusem era chipul lui Mun. Întuneric. Liniște.
Momentul de cotitură în existența lui Cehel, de fapt în ceea ce știa despre propria existență,  are loc odată cu călătoria lui Cehel și Jason în Kahleyla, unde timpul parcă stătea în loc, iar tot ce vedeau cu proprii ochi păreau doar viziuni. Harta ținutului se schimba în permanență, pare că merg în gol, și totul a culminat cu întâlnirea cu…ei înșiși! O buclă în timp, clone, holograme? Oricare variantă era înfricoșătoare prin implicațiile ei.
Și, ca și când nu era totul mult prea ciudat, îl vede pe Jason îndepărtându-se, alături de cealaltă variantă a ei, fără a realiza că are alături o altă Cehel…
Poate că cealaltă eu își juca atât de bine rolul, încât nici nu a realizat că nu mai sunt eu.
Când Cehel o întâlnește pe Hami, fosta Healer a lui Jason, de mult dispărută, de care acesta își ”legase sufletul” (iubirea era unul din codurile interzise), nu știe ce să mai creadă, iar conversația pe care o poartă cu aceasta o bagă de tot în ceață.
     – Nu ai cum să ieși de aici. Ți-am mai spus.
      – Poate nu-ți aduci tu aminte, i-am spus râzând.
      – Nu poți, mi-a spus, întristându-se.
      – Hami, ce se întâmplă atunci când mori?
      – Când mori? Nu aș avea cum să știu. Am încercat odată și nu mi-a reușit.
Cehel are percepția clară că ceva nu e în regulă, că lumea înconjurătoare are ceva fundamental greșit. Ea era înzestrată cu un un instinct de supraviețuire și cu o intuiție mult superioară celorlați Healeri, ceea ce o făcea de temut în fața celor de care ea însăși se temea, dar ea nu realiza acest lucru.
Mi-am adunat toate forțele pentru a mă putea ridica, și, dintr-o dată, am simțit că se rupea ceva din mine. Ceva mi se smulgea cu o forță inimaginabilă din coloană. Picioarele îmi erau complet amorțite, iar lacrimile au început să-mi curgă șiroaie de obraji. În ce fel de loc am ajuns?
Închipuiți-vă o încăpere cu zeci de paturi, în care stau nemișcați toți cei pe care îi cunoașteți. Nu sunt morți, dar nu se trezesc. Oare ce sunt?…
Ușa înțepenită se ridică cu greu în clipa în care am împins-o cu umărul, iar câteva firicele de lumină au străpuns bezna rece. Frig. Rafale puternice de vânt. Un aer atât de diferit față de cel pe care-l respirasem pe oricare dintre teritoriile pe care am pășit vreodată (…) M-am oprit în loc, văzând cum ceața începea să se ridice încetul cu încetul. Oameni…oameni…și mai mulți oameni…Oameni care începeau să mă vadă și să se uite înspăimântați la mine, curioși, ații râzând, alții iritați. Unde se duceau cu toții?
Nimic din ce vedea, auzea, simțea, nu îi era familiar. Era ca și când intrase într-o realitate alternativă. Totul e prea înfricoșător, s-ar întoarce, dar nu știe cum. Se trezește luată pe sus de un bărbat cu chipul plin de cicatrici, care îi spune să îl urmeze, dacă vrea șă mai existe ziua următoare pentru ea. Ciudat, deși ea nu-l văzuse niciodată, el părea că o cunoaște.
 – De… De cine fugim? De cei 5 Supremi? De Comandanți? Cine e pe urmele noastre? Am întrebat, încercând să-mi îndrept spatele, scrâșnind din dinți de durere.
  – N-ai înțelege nici măcar dacă aș încerca să-ți explic. Ceea ce ai trăit tu până în clipa de față a fost doar o iluzie.
Ajunsese în PeperMin. Ce era acest loc, veți vedea. Însă indiferent ce i se va spune, chiar dacă va crede sau nu, exista o problemă: aici nu era Jason, iar Cehel nu se simțea întreagă fără el. Indiferent de riscuri și implicații, vroia să se întoarcă după el, dar…unde?! Și cum?
Va afla? Va reuși?
Unde era acum? Unde fusese înainte? Cine erau oamenii aceștia? Cine fuseseră ceilalți? Nimic nu pare să aibă sens, sau răspuns.
Și totuși, până la urmă, toate micile frânturi de informații încep să se adune, ca pilitura de fier pe un magnet. Iar când credeam că am aflat răspunsurile, perspectiva se schimbă radical…din nou…
Welcome to the only Inteligent Reality Engine that will change your life for ever!
Dar acesta nu este sfârșitul. Nu poate fi.

colaj-iren

Am însoțit-o pe Cehel într-o lume a variantelor multiple, unde nimic nu e ce pare a fi, alunecăm dintr-o realitate în alta precum Alice în vizuina Iepurelui Alb, dar aici nu avem de-a face cu nimic magic, iar la final nu putem decât să ne dorim să aflăm…continuarea poveștii!
Cartea are un subiect foarte ofertant, e ideală ca prim volum dintr-o serie a realităților alternative și a lumilor aflate la granița dintre real și virtual.
Mi-aș dori să existe o continuare, care să ne ducă în lumea în care există Cryssalis, să-l putem vedea, să-l putem visa!
Sper că v-am trezit interesul în privința acestei uluitoare cărți. Vă invit să descoperiți ce este Cryssalis, cine este Cehel, și de ce pielea ei miroase a praf de stele…

dincolo3

Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată aici.

Quantum

 

About Author

34 de comentarii

  1. WAW! Recenzia este superba! Încâlcita acțiune, dar foarte interesantă! Mă bucur ca am cartea, ca o am cu Dedicație si ca am reușit sa o cunosc pe autoare! Deși nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca, într-o persoana atât de vesela si energica se ascunde o minte…labirintica, ca sa zic așa!
    Felicitări pentru recenzie ella!

  2. Din recenziile facute de voi, bag seama ca editura are numai carti bune, interesante. Si mor de ciuda ca nu am citit nimic.
    Cred ca e timpul sa achizitionez :).

    • Multumesc!!! Ma bucur daca reusesc sa transmit ce mult imi place ceea ce citesc, mai ales cand cartea ma pune pe jar, cum e si cazul aici…

  3. Felicitări pentru recenzie! cu toate ca nu este genul meu, am cumparat-o si abia astept sa ajungă la mine ca sa o citesc.

  4. Barbalata Mirela on

    Pentru inceput voi spune pas. Mi se pare foarte incalcita pentru gusturile mele de acum 😉 . Dupa ce o sa ma obisnuiesc cu genul fantasy, in timp, voi gusta mai multe carti.
    Felicitari pentru recenzie 🙂

  5. Numai tu puteai sa te simti ca acasa inotand in realitatile virtuale ca un peste in apa !! Recenzia e ca un suvoi de adrenalina si emotie.Sigur, e fantasy , realitate virtuala …dar oare nu si in viata ai parte de acelasi labirint in drumul tau catre descoperirea propriului eu , e oare mai usor sau mai limpede. A fost delicatesa, s-o degusti cu placere !.

    • Multumesc!!! Ce frumos ai spus! Aici ai dreptate, de multe ori si in viata reala e un mister cine esti sau poti fi cu adevarat, in functie de alegeri, sau situatiile in care te pune viata. Frumoasa analogie!

  6. Superba recenzie! Ma bucur sa vad atata lume implinita dupa citirea cartii, asta ma face sa fiu cel mai mandru de SOTIA MEA! 😀

Lasă un răspuns