Identități secrete. Seria Alina Marinescu, volumul 2 de Monica Ramirez, Editura Librex Publishing – recenzie

Identități secrete. Seria Alina Marinescu, volumul 2

Monica Ramirez

Editura Librex Publishing

Nr. pagini: 404

Seria Alina Marinescu:

1. Asasin la feminin – recenzia

2. Identităţi secrete

3. Balanţa puterii

4. Bariere de fum

5. Abis

6. Recviem pentru un asasin

Când te afunzi în întuneric, nu mai există cale de întoarcere.

Alina preferă cafeaua cu mult lapte, muzică şi lumânări când este acasă şi un Glock de 9 mm când este în misiune pe teren. Alex iubeşte plimbările lungi şi poate lichidă un om în mai puţin de cinci secunde. Alex este prietenul Alinei, iubitul şi mentorul ei, câteodată chiar soţul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenienţă pentru misiunile în care sunt trimişi. Normalitatea este foarte greu de atins într-o existenţa fantomatică, mai ales atunci când lucrezi pentru Elite, o organizaţie ultra-secretă care nu există, condusă de oameni care nu există. Elite există dincolo de invizibil, fără a fi constrânsă de lege, fără a aparţine niciunui serviciu de informaţii. Cartierul General Elite este o oază subterană unde întunericul este la el acasă, un buncăr post-modern ale cărui surse de lumina sunt mai mult ecranele monitoarelor. Noii recruţi sunt remodelaţi şi reprogramaţi într-o nouă identitate cu un trecut fals.

Identități secrete – la propriu și la figurat – un titlu foarte semnificativ! Urmărim personajele cărții acționând, interacționând, evoluând ca agenți – adevărați profesioniști ai crimei – dar involuând emoțional, câte puțin din miezul ființei lor, cel care îi definește, topindu-se cu fiecare misiune în parte. Iar ceea ce rămâne, se constituie într-o necunoscută, un secret pentru cei din jur, dar, mai ales, fiecare pierzându-și și nemaiputându-și defini sieși propria identitate.
În primul volum, la un moment dat Alina se uită în oglindă și își întreabă imaginea: „Cine ești?” În acest al doilea volum, nici măcar nu se mai întreabă…
Suntem introduși, fără menajamente, în culisele luptei împotriva terorismului internațional. Aflăm cum se pregătește o misiune, resursele care i se alocă, planurile care trebuie însușite si asumate de cei desemnați să o execute. Și asistăm de câteva ori, neputincioși – în ciuda tuturor pregătirilor – la manifestarea unei componente imprevizibile, imposibil de luat în calcul, hazardul, care are propriile reguli, dintre care principala ar fi: niciodată nu poți prevedea absolut totul!

În prim plan îi urmărim pe Alina si Alex, a căror relație tumultoasă, cu suișuri și coborâșuri și cu oscilații între pasiune intensă, arzătoare și cea mai grea respingere mergând până la indiferență, ne pune cu greu nervii la încercare.

În prima parte a cărții îi urmărim pe cei doi acționând ca o pereche închegată, indestructibilă, fiind imbatabili în misiuni, asigurându-și unul altuia spatele, completându-se reciproc și ajungând, în ciuda vieților haotice pe care erau nevoiți sa le trăiască, la o oarecare stare de echilibru. Nu se punea însă în nici un caz problema de stabilitate, iar normalitatea era o iluzie. Dar făceau față cum puteau…

„Câteodată, la granița dintre supraviețuire și moarte se afla numai o atitudine pozitivă.”

Însă multiplele fațete ale personalității lui Alex devin din ce în ce mai greu de acceptat, iar felul său cameleonic de a fi o afectează profund pe Alina.

”Pe de o parte era crud, rece, alunecos ca un șarpe și-o manipula fără scrupule când era nevoie în timpul unei misiuni, pe de altă parte era blând, generos și frumos. Cum coexistau aceste calități și defecte? Presupunea că nu coexistau deloc. Cele două fațete ale personalității lui păreau în război permanent una cu cealaltă, ochii lui blânzi și calzi devenind reci și insensibili într-o fracțiune de secundă. Făcea tot posibilul să-i distrugă sufletul și să-i zdrobească toate emoțiile, dar la nevoie nu stătea pe gânduri să-și sacrifice vița pentru a o salva pe a ei.”

Pe de altă parte, Alex continuă să fie măcinat de sentimentul de vină pentru ceea ce-i făcuse Alinei, pentru faptul că el era singurul responsabil de a-i fi răpit șansa unei vieți normale. Și încă Alina nu știa întreaga dimensiune a trădării lui…

”- Te iubesc, Alina, dar nu pot da timpul înapoi ca să pot schimba ce ți-am făcut. Mi-aș dori din tot sufletul s-o pot face, dar nu pot. Tot ce pot face e să te iubesc și să sper că mă vei putea ierta într-o zi.”

Galeria de personaje se îmbogățește cu nume noi, și facem cunoștință cu alți agenți din cadrul Elite, între care Ford, Scot, Jason erau camarazi pe care te puteai baza.
Misiune după misiune, se înmulțesc cicatricile emoționale de pe sufletul fiecăruia, iar, la un moment dat, Alina realizează că nu mai poate continua așa. Momentul de cotitură a fost uciderea unui copil în timpul unei misiuni de către Alex, peste care ea n-a putut trece. Realitatea e că la mijloc a fost, ca de fiecare dată, comunicarea lor defectuoasă. Alex salvase copilul în cele din urmă, dar ea nici măcar nu ia în calcul varianta asta, iar el nu încearcă să îi explice ce s-a întâmplat de fapt, lăsând-o să creadă tot ce e mai rău.
Lipsa de încredere a unuia în celălalt era una din marile lor probleme, iar Alina va încerca să pună în cele din urmă capăt relației emoționale dintre ei, drept urmare Alex nu o mai cere în echipa lui, iar drumurile li se despart pentru câteva luni de zile.
Când s-au revăzut, Alex era înfricoșător de schimbat, exact ca un robot,o carcasă lipsită de orice fel de sentiment, iar Alina nu mai reușește sa interacționeze cu el, absolut deloc.

„Alina așteptă o reacție, o tresărire de mușchi, orice ar fi putut să-i demonstreze că o recunoștea la nivel instinctiv, dar nu simți absolut nimic. Rămăsese nemișcat ca o statuie. Mâna ei alunecă de pe antebrațul lui, iar ea îl privi în ochii gri-verzui care nu cu mult timp în urmă o înfiorau cu pasiunea din ei ori de câte ori o privea. Acum păreau opaci și lipsiți de viață. Buzele care le devoraseră pe ale ei deveniseră o linie tensionată, vocea care obișnuise să-i pronunțe numele ca pe o rugăciune acum îl rostea ca pe un epitet. Nu, nu se prefăcea. Alex dispăruse cu adevărat.”

 Iar sfatul lui Jason, un agent mai în vârstă, de care se apropiase mult, o dă complet peste cap.

”Vrei un sfat de la un om bătrân? Mergi mai departe și nici măcar nu privi în urmă. Crede-mă, nu merită. Alex e o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Pare un personaj tragic în căutare de cineva care să-l vindece, dar adevărul e că singura identitate care trăiește cu adevărat în interiorul lui e aia de cel mai bun agent operativ Elite. Nu-ți irosi timpul, Alex e un vis imposibil.”

Neputând suporta această situație, ea își cere transferul la filiala Elite de la Paris.

„Nu este o tragedie să mori, dar este o tragedie să nu-ti poți trăi viața.” (Victor Hugo)

La Paris, exact asta încearcă Alina să facă: să-și trăiască viața.
Un oraș nou, mediu nou, colegi noi, misiuni noi, pesonaje noi de descoperit – Grant, Vallis. Acesta din urmă mi-a plăcut în mod deosebit, iar relația lui cu Alina va fi una complexă.

Și tuturor acestora, Alina le va face față cu brio, iar viața ei se apropie de noțiunea de normalitate, atât cât se putea, jonglând cu cele două planuri ale vieții ei. Ajunge chiar să trăiască o idilă cu un ”civil” – Robert, profesorul de filozofie de la cursurile la care se înscrisese, tot în ideea de a face ceva ”normal” –  un episod al cărui deznodământ m-a impresionat profund. Veți vedea despre ce e vorba…

Alina era de un an la Paris, când Alex a intervenit pentru a o transfera înapoi la Milano. Alina se opune, iar Grant, șeful filialei din Paris o susține. Ce va face Alex? Nu va renunța, bineînțeles. Și avem din nou o dovadă a dependenței lui emoționale de Alina. Era incapabil să stea atât timp departe de ea.

”- Ce naiba cauți aici?

– Lucrez cu tine, răspunse el, privind-o în ochi.

– De ce?

– Pentru că viața fără tine nu mai era viață.”

„Alina, tu ești tot ce-a mai rămas din mine.”

Din nou în aceeași echipă…

Din nou sentimentele unuia față de celălalt ies năvalnic la iveală, iar de această dată și le asumă și unul, și celălalt.

Erau făcuți unul pentru altul, indiferent câte obstacole stăteau în calea iubirii lor. Căci iubire era ceea ce îi lega, nimic altceva nu putea fi la fel de puternic ca ceea ce simțeau când erau împreună și nimic nu putea înlocui lipsa acestui sentiment vital când erau despărțiți.

” – Fac parte din tine, Alex, spuse ea simplu. Și tu faci parte din mine. Bine sau rău, corect sau greșit, ăsta e purul adevăr. N-am nici cea mai vagă idee despre ce ne rezervă viitorul, dar îți pot spune un lucru în mod sigur. Dacă ceea ce este între noi în momentul ăsta reprezintă tot ce putem avea în viața asta, oricum e cu mult mai mult decât pot avea vreodată cu orice alt bărbat.

Îi spusese că nu trebuia să comenteze nimic. Și el nici n-o făcu. Căzu numai în genunchi în fața ei și-o trase în brațe, ținând-o strâns lângă inimă.”

Dar… Ei erau ceea ce erau, iar soarta le era guvernată de Elite și de misiunile în care oricând ceva putea să meargă prost… Ceea ce se și întâmplă la un moment dat, iar urmările sunt de un dramatism extrem. Dacă nu era epilogul, cred că făceam atac de cord cu cartea în brațe, dar oricum până la epilog ceea ce am citit m-a copleșit de-a dreptul! Fără îndoială autoarea e o maestră a situațiilor extreme, a răsturnărilor de situații și a fazelor cu o mare încărcătură emoțională.

Stilul cărții e la fel de captivant ca în primul volum, dar totul devine din ce în ce mai intens. Acțiunea, trăirile, sentimentele capătă noi valențe, iar emoțiile cititorului devin greu de gestionat. E una din acele cărții/ serii care au potențialul de a te marca. După lectura ei, nu mai ești același. Evit să folosesc expresii clișeice, dar nu mă pot abține să spun că este o poveste care dă dependență.

Din fericire, va urma…

https://youtu.be/OUPHObiWat4

Mulţumim autoarei Monica Ramirez pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea a fost reeditată la Editura UP.

Cărțile autoarei Monica Ramirez pot fi comandate de pe tritonic.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți Monica Ramirez

Recenzii și prezentări cărți autori români