Iertare de Patrick Flanery, Editura Univers – recenzie
Iertare
(Absolution – 2012)
Patrick Flanery
Editura Univers
Colecția Globus
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 400
Traducerea: Silvia Dumitrache
“Un tânăr jurnalist și o bătrână scriitoare față în față. El lucrează la biografia ei oficială, ea lucrează la o biografie fictivă a propriei sale fiice. Fiica ei, acuzată de terorism, a dispărut cu ani în urmă. Sora scriitoarei a fost ucisă într-un atentat sângeros, iar jurnalistul, rămas orfan de mic pentru că și părinții lui au fost uciși, nu este necunoscut pentru bătrâna Clare Wald, deși se prefac amândoi că au doar o relație profesională. Clare Wald își încheie socotelile cu viața și cu morții presărați în urma ei, într-o țară în care puțini albi au făcut față onorabil după instaurarea democrației. Acum albii trăiesc în case aproape fortificate, păziți și înarmați, dar crimele împotriva lor se țin lanț. Cel mai greu nu e de trăit cu teama, totuși, ci cu vina interioară, incertă, dar asumată. Drama albilor care au trăit în apartheid cuprinde vina de a fi acceptat sau chiar susținut regimul, pentru unii, apoi vina de a i se fi opus participând la acte teroriste, pentru alții.
Scriitorul american Patrick Flanery a reușit să scrie un mare roman sud- african, așa cum unui scriitor local nu i-ar fi fost, poate, posibil. Fără să dea verdicte și fără să răspundă întrebării esențiale: există iertare?”
“Iertare este dovada, dacă e nevoie de o dovadă, că un roman poate fi și literatură serioasă fără compromisuri, și extrem de captivant la lectură.” — Financial Times
A trecut ceva vreme de când mi-am dorit să citesc această carte cu un subiect aparte.
Autorul Patrick Flanery ne poartă tocmai în Africa de Sud, o zonă despre care nu am citit prea multe cărți. Aici aflăm despre apartheid, despre populația albă care nu era bine văzută în această lume de culoare. De fapt, albii erau persecutați dacă erau de partea sistemului, dar și dacă nu erau.
Toate acestea le aflăm prin prisma lui Clare Wald, o bătrână scriitoare mult prea încercată de soartă…
“Iertare” este o carte care te cutremură, te îngrozește datorită tragediilor relatate, te face să plângi și să suferi datorită nedreptăților la care ești martor doar citind romanul.
Autorul Patrick Flanery a reușit să îmbine perfect realitatea, istoria și ficțiunea, oferind publicului cititor o carte documentar, într-o oarecare măsură putând fi considerată o carte de referință asupra istoriei politice a Africii. Mai ales pentru necunoscători.
Patrick Flanery s-a născut în California în 1975 și a crescut în Omaha, Nebraska. După ce a absolvit Școala de Arte Tisch a Universității din New York, a lucrat timp de trei ani în industria filmului, înainte de a se muta în Marea Britanie, unde și-a susținut doctoratul cu tema “Literatura engleză a secolului al XX – lea”, la Universitatea Oxford. A publicat articole în Granta, The Washington Post, The Los Angeles Times, Newsweek, The Guardian, The Spectator, The Times Literary Supplement și The Daily Telegraph.
“Iertare” este primul său roman. A mai publicat romanele Fallen Land (2013) și I am no one (2016).
În prezent, locuiește în Londra.
Am citit această carte cu respirația tăiată, fără să pot să-mi găsesc cuvintele, șocată chiar. Este un roman profund, despre dreptate și nedreptate, dar mai ales despre granița subțire dintre acestea, totul depinzând de perspectiva din care privești lucrurile.
Sam și Clare sunt două personaje aparte, pline de încredere în ele, maeștrii ai strecurărilor printre umbre, învăluiți în ceață.
“- Eu nu contez.
– Asta așa e, spune ea, și în colțul gurii îi mijește o urmă de zâmbet superior. Ți-am citit articolele și nu te consider un imbecil. Totuși, nu sunt prea optimistă în legătură cu proiectul ăsta.”
Clare este o eroină aparte. Cu o personalitate puternică, vivace, mândră de ea și foarte ironică.
“Editorul meu britanic a insistat să mă pozez cu ghepardul ăla idiot, avea să-mi spună ea mai târziu, pentru că asta se aștepta de la un scriitor african, să țină sălbăticia cuibărită la sân, hrănind continentul, toate fanteziile alea imperiale prăfuite.”
Sam îi scrie biografia, în timp ce Clare lucrează la o nouă carte ce se va numi “Iertare”.
Descoperim o doamnă cu o vastă experiență de viață, greu încercată de tragediile apărute de-a lungul timpului în viața ei, căreia nu-i face plăcere să dea prea multe informații și detalii despre viața ei…
“- Ce vreau să întreb este dacă e mai greu să critici puterea aflată la conducere din postura de scriitor.
– Mai greu decât ce?
– Decât dacă ați fi un simplu cetățean, de pildă.
– Dar sunt un simplu cetățean, așa cum îi spui tu. Din experiența mea, guvernele, în mare parte, nu țin cont de ce au de spus simplii cetățeni, dacă aceștia nu sunt uniți.”
Un adevăr perfect valabil în zilele noastre!
Patrick Flanery, prin intermediul personajului său principal feminin, m-a purtat într-o lume necunoscută mie: în Africa de Sud, într-o perioadă dramatică, în care, albii erau persecutați de cei care se aflau la conducere, într-o formă sau alta.
Alături de Sam, vizităm diferite locații din Cape Town.
Continuând să pășim pe urmele vieții lui Clare, aflăm câte puțin din ceea ce a fost, și întrevedem ceea ce este posibil să devină…
“- Da. Internat aici, apoi facultatea, în Anglia. După aceea, o perioadă în Europa.
– Și apoi v-ați întors acasă, într-o perioadă când mulți membri ai mișcării anti-apartheid – mai ales scriitorii – începeau să plece în exil.
– Așa este. Asta se întâmpla înainte să public. Voiam să mă întorc, să fac parte în orice fel din Opoziție.”
Tentative de furt și intrări prin efracție, bombe, atentate și crime, dureri ascunse sub masca indiferenței; de toate acestea avem parte citind cartea.
Un roman care te sperie și te îngrozește prin ceea ce este relatat, deși ești conștient că toate s-au petrecut în vremuri demult apuse. Poți observa că omul, indiferent de culoare sau de nație, de multe ori de-a lungul istoriei a reușit să se comporte cu mai multă brutalitate decât cele mai înfricoșătoare bestii.
Prin intermediul biografiei fictive pe care Clare o scrie în memoria fiicei sale, aceasta ne prezintă Africa cu tot ce a avut mai rău în respectiva perioadă. O Africă plină de nereguli, de o luptă acerbă pentru putere, care-și căuta un drum în mersul politic al lumii.
Iar ceea ce are de spus Mark – fiul lui Clare, despre aceasta, stârnește și mai multe întrebări:
“Mama e o femeie duplicitară și egoistă care spune orice crede că o va face să apară într-o lumină bună. Este o persoană care tânjește după atenție și chiar mai mult după reputație. Afirmațiile ei despre copiii ei- mai ales despre mine – nu sunt demne de luat în seamă.”
Dacă Mark are sau nu dreptate vă las pe voi să aflați.
Avem multe enigme de descifrat pe măsură ce parcurgem acest roman pe care l-am asemuit cu un labirint. De ce? Pentru că informațiile primite sunt disparate, neavând un sens clar decât la final, când informațiile se așează, oferindu-ne tabloul final.
Cine este cu adevărat Sam și care este povestea lui? Cum de Clare îl recunoaște? Ce s-a întâmplat cu sora ei și cu Laura, fiica sa? De ce Mark are o părere atât de negativă despre mama sa?
Toate aceste întrebări importante își vor afla răspunsul abia spre sfârșit.
“Și mă întreb acum, în fiecare zi care-mi este dată, de ce nu am riscat eu însămi. Ca să te salvez, ca să-i salvez pe ceilalți, aș fi putut să trădez. Oare o înfrângere în acea zi ar fi schimbat cursul evenimentelor, ar fi înclinat balanța în favoarea vieților salvate față de cele pierdute?”
Fiecare dintre personajele cărții au fost duplicitare și egoiste la un moment dat în viața lor. Dar, ca să fim sinceri, cine nu este?
Cu toate acestea, acțiunile lor au avut efecte dezastruoase, care i-au rănit pe cei apropiați lor, dar mai ales pe ei. Și s-au văzut nevoiți să trăiască cu această vină. Și să-i facă față.
“Pot doar să-ți cer să mă ierți.
Ți-am cerut asta de nenumărate ori și ți-o voi cere din nou. Spune-mi ce trebuie să fac, ce penitență trebuie să îndur. Arată-mi cum te pot face să pleci.”
“Iertare” este despre regrete, despre regretul deciziilor luate în pripă, decizii care au afectat în moduri imposibil de imaginat familia, liniștea sufletească, viața…
Autorul Patrick Flanery a reușit să-mi ofere o poveste deosebită, cu mult suspans și mister, o poveste impresionantă datorită regretelor și, în același timp, o confesiune. Confesiunea păcatelor care se cer iertate.
Cine va ierta vina fiecăruia?
Cum va continua viața celor implicați, acum că și-au recunoscut cu toții păcatele?
Vă invit să descoperiți.
22 Comments
Mirela Barbălată
Cartea are un subiect interesant. Sunt sigură că a fost o lectură fascinantă dar şi cutremurătoare.
O recenzie care te mişcă emoţional ! Felicitări, Geo!
Geo
Să știi ca da. A avut o mulțime de aspecte emoționante, șocante, cutremurătoare. O lectura care îți da de gândit.
Mulțumesc!
Mirela Nenciu
Felicitări pentru recenzie, Geo!
Geo
Mersi!
Tyna
O recenzie foarte emoționantă și convingătoare! Un subiect interesant, care te pune pe gânduri…
Geo
Mulțumesc! Mă bucur ca am avut ocazia sa citesc aceasta carte!
danapetraru
Geo!!!!vreau să citesc cartea…m-ai tentat cu această recenzie minunată…
Geo
Eu nu o am acass… dar voi tine minte. Mulțumesc, Dana!
Oli
O carte document, foarte interesantă, și o recenzie scrisă cu multă sensibilitate. Felicitări Geo, foarte frumoasă recenzie, îmi place cum ai prezentat cartea.
Geo
Mulțumesc, Oli! Chiar este o carte document. Deschizătoare de drumuri, pentru mine, in unele privințe.
Carolina Bianca
O carte ce pare foarte interesanta! Felicitări!
Geo
Mulțumesc!
Daniela Balan
Foarte frumoasă,captivanta și plină de sensibilitate recenzia! Felicitări ❤️
Geo
Mulțumesc, Daniela! ❤️ Mă bucur că îți place!
anasylvi
Frumoasa recenzia, Geo! Mai ales in ideea ca nu am citit nimic pana acum cu acest subiect si nu stiu foarte multe lucruri legate de apartheid, doar ceea ce am mai spicuit de-a lungul timpului din media.
Geo
Mulțumesc! Sa știi ca nu obții nici de aici date exacte, dar reusesti sa simți situația.
Cosmina Şoldea
Felicitări pentru recenzie!
Geo
Mulțumesc Cosmina!
Fratiloiu Dorina Petronela
Felicitari Geo pt recenzie! O carte care are ca subiect Apartheidul, exact ca in Zulu! Imi trebuie curaj ca sa o citesc! Te pup!
Geo
Mulțumesc! Curaj si o anumită stare pentru a face față emoțiilor. Pup și eu!
Alina Geambasu - Literatura pe tocuri
Felicitari pentru recenzie, Geo!
Geo
Mulțumesc Alina! Tu ai citit cartea?