Igraine Fărădefrică de Cornelia Funke, Editura RAO – recenzie

14

Igraine Fărădefrică

Autor: Cornelia Funke

Ilustrator: Ilustrator: Cornelia Funke

Editura RAO

Data apariției: iunie 2011
Număr de pagini: 224
Titlu original: Igraine Ohnefurcht – 1998
Traducere din limba germană: Cornel Stoenescu
Scriitoarea germană Cornelia Funke (n.1958) este autoarea de cărţi pentru copii cea mai titrată la ora actuală, concurată poate numai de J.K. Rowling. Ca şi aceasta, a fost inclusă în lista celor o sută de personalităţi cu cea mai mare influenţă din lume. Printre cele 40 de romane publicate, traduse în 30 de limbi şi devenite rapid bestselleruri, se numără Micul vârcolac (1996), Călăreţul dragonului (1997), Igraine Fără-frică (1998), Stăpânul hoţilor (2000, publicat şi de Editura Trei în anul 2004). Cărţile ei au fost distinse cu premii de prestigiu în Germania, Austria şi Statele Unite (New York Times Notable Book of the Year, Preis der Jury der jungen Leser, Booksense Award, Die Bremer Besten, France Prix Livres en tête etc.), au fost reprezentate pe scenă, dramatizate pentru emisiuni radiofonice şi ecranizate.
Igraine locuieşte cu părinţii ei, Sir Lamorak şi Melisande, şi cu fratele ei mai mare, Albert, în cetatea Bibernell. Visează să devină cavaleră, să lupte în turniruri şi să salveze dragoni. Despre prinţese care nu sunt în stare să se salveze singure, Igraine nu are o părere prea bună. De mai multe zile, Sir Lamorak, Melisande şi Albert sunt ocupaţi să pregătească un cadou pentru ziua de naştere a lui Igraine. La împlinirea vârstei de zece ani, va primi o armură. Din păcate, mama lui Igraine se bâlbâie când rosteşte formula magică şi Lamorak şi Melisande se transformă în porci. Şi tocmai acum, urâtul cavaler Gilgalad atacă cetatea Bibernell, iar Igraine trebuie să treacă prin multe aventuri pentru a-şi salva părinţii şi cetatea.

Trebuie să recunosc că sunt o mare fană a cărților de aventuri pentru copii și adolescenți, cu atât mai mult dacă sunt fantasy. Nu le citesc eu foarte des, dar când am ocazia să citesc una, e o adevărată bucurie pentru suflet. Este strict părerea mea personală, dar cred cu tărie că, atât timp cât mai putem vibra la acest tip de povești, ceva în noi încă mai e verde, încă mai e tânăr, încă nu s-a uscat și întărit ca o rădăcină bătrână. Creativitatea și pasiunea curg cu mai multă limpezime în venele noastre.
Revenind la cartea de față, „Igraine Fărădefrică”, scrisă de Cornelia Funke, vă pot spune că este o foarte frumoasă carte de aventuri medievale, magice, bineînțeles, cu personaje care pun imaginația la încercare și pe care foarte tinerii cititori le vor îndrăgi, fără doar și poate, așa cum le-am îndrăgit și eu.
Protagonista cărții este o fată de 12 ani, pe nume Igraine. Ea locuiește în castelul Pătrunjelului de Câmp, alături de cei doi părinți ai săi, magicieni și de fratele mai mare, Albert. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Igraine nu vrea să fie magiciană, ci cavaler. În acest sens, se antrenează pe cât de des poate cu arme și armuri, însoțită de animalul ei de companie, motanul Sisifus. Singura ei frică este cea de păianjeni (aici recunosc că m-am regăsit).
În ziua când ea împlinește 12 ani, o serie de evenimente importante au loc. Pe de o parte, mama fetei, frumoasa Melisande, greșește o vrajă pe care o făcea asupra cadoului de aniversare, ea și soțul său, puternicul Sir Lamorak fiind transformați pe loc în porci. Pe de altă parte, momentul acestui incident pică foarte prost, fiindcă în vecini sosește ticălosul nepot al baroanei de la Stânca Posomorâtă, Osmund, însoțit de un intendent la fel de pus pe rele, Rowan Fărădeinimă. Cei doi recrutează o mică armată cu care vor să ia cu asalt castelul Pătrunjelului de Câmp, cu intenția de a fura valoroasele cărți magice din turnul castelului, aflate de secole în posesia familiei lui Igraine.
Aceasta trebuie să găsească o cale de a face rost de păr de uriaș, pentru ca părinții să își poată recăpăta forma umană, iar împreună să îi țină piept lui Osmund și lui Rowan.
Igraine este o fată foarte voluntară, curajoasă și încăpățânată. Ea va reuși să găsească și alți aliați, alături de care să îi poată înfrunta pe atacatori. Cine sunt aceștia, veți descoperi în paginile cărții, o lectură foarte agreabilă, plină de aventură și umor.
Albert, fratele mai mare, se dovedește a fi un vrăjitor destul de iscusit, deși încă nu și-a terminat studiile de magie. Cei doi frați și aliații lor trebuie să mențină castelul atât timp cât e necesar ca părinții să revină la starea lor normală, iar Igraine află că poți simți frica, chiar dacă nu pentru propria persoană, ci pentru cei la care ții.
Această carte îi învață pe tinerii cititori să fie creativi și să nu se dea bătuți. De asemenea, o fată poate fi cavaler, dacă își pune mintea. Nu trebuie să renunți la visuri, dacă le urmezi cu pasiune, în cele din urmă vei reuși.
Povestea cuprinde un amalgam simpatic de ființe magice, câteva elemente din Legendele Mesei Rotunde, cum ar fi nume – Igraine, Lancelot – ca să recreeze cu și mai mare succes atmosfera medieval-mitică, dar și o magie cât se poate de amuzantă.
Coperta și ilustrațiile din carte sunt foarte potrivite, completând cu succes atmosfera poveștii.
O lectură deosebit de agreabilă pentru foarte tinerii cititori, care se vor amuza de vrăjile din carte, dar vor sta în suspans până la aflarea deznodământului. O recomand cu căldură!
– Cine este scutierul dumneavoastră? întrebă cu voce tare Rowan Fărădeinimă. Nu este cumva mucoasa aceea mică? Trec cu vederea că ea călărește, ceea ce nu se cuvine unui scutier. Și faptul că poartă armură nu mă deranjează. Dar de când este permis să se folosească o fată ca scutier? Cred că țineți prea mult la respectarea regulilor, cavaler veșnic trist și veșnic oftând.
Cu o mișcare furioasă Cavalerul cel Trist își ridică viziera.
– Știți foarte bine ce reguli sunt importante pentru mine! strigă el peste câmpul de luptă. Sunt regulile onoarei: protejează-i pe cei slabi, nu râvni la ce aparține altuia, folosește-ți armele și arta armelor doar în întreceri cinstite, nu îți încălca cuvântul niciodată, dar niciodată, și nu tinde la putere de dragul puterii. Acestea sunt regulile cavalerului. Cui le respectă, fie bărbat ori fată, i se cuvine onoarea ce o merită. Fata de lângă mine merită cu siguranță să fie mult mai respectată decât dumneavoastră ori tâlharul vostru de stăpân.

About Author

14 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Fermecatoare recenzia, Ana!❤ Foarte frumosa povestea si marturisesc ca si eu sunt fan al cartilor pentru copii. Multumesc pentru recomandarea deosebita si felicitari pentru recenzie!❤

  2. Mirela Barbalata on

    O poveste încântătoare! Cu siguranță copiii vor fi captivați de poveste .
    Îmi plac numele personajelor . Haioase!

Spune-ți părerea!