Delicatese Literare
Recenzii

Îmblânzind-o pe Natasha de Nora Roberts, Editura Litera/ Lira, Colectia Carti Romantice – recenzie

Îmblânzind-o pe Natasha

Nora Roberts

Editura Litera/ Lira

Colecția Cărți Romantice

Titlu original: Taming Natasha 

1. Îmblânzind-o pe Natasha – Taming Natasha – 1990
2. Ademenirea unei doamne – Luring A Lady – 1991 – recenzie 
3. Îndrăgostindu-mă de Rachel – Falling for Rachel – 1993 – recenzie
4. Pasiunea lui Alexi – Convincing Alex – 1994 – prezentare
5. Aşteptându-l pe Nick – Editura Litera – Waiting For Nick – 1997 – prezentare
6. Cu gândul la Kate – Considering Kate – 2001 – prezentare
Primul volum din seria ucrainiencelor pătimașe, Stanislaski, este povestea Natashei, o frumoasă plină de foc, care părăsește țara natală pentru a se stabili în Virginia de Vest. Aici deschide larg ușile unui magazin cu jucării care are un succes nesperat. Dar inima ei rămâne închisă și niciun bărbat nu îi poate intra în grații… până când apare Spence Kimball.
După o perioadă în care a fost aclamat drept un compozitor de mare succes, Spence Kimball își dă seama că, mai important decât orice este să fie un tată bun pentru fiica lui Frederica, după moartea mamei acesteia.
Drept pentru care se mută din New York într-un mic orășel din Virginia de Vest, unde amândoi încep o nouă viață – tatăl are o nouă slujbă de profesor de colegiu, fiica, o școală nouă și prieteni noi.
Când o zărește pentru prima dată pe Natasha Stanislaski, Spence este uimit de frumusețea ei exotică. Dar fosta balerină, acum proprietara unui magazin de jucării din orășel, are un temperament aprins și o fire circumspectă, care îi ține pe bărbați la distanță.
Nu este greu pentru Spence să înțeleagă că neîncrederea ei ascunde răni adânci din trecut, așa că el și fiica lui își unesc forțele pentru a găsi o cale către inima bine păzită a Natashei și pentru a o convinge că dragostea merită întotdeauna o a doua șansă.
Această serie cuprinde poveștile membrilor familiei Stanislaski, un neam de ucraineni frumoși, pătimași și sentimentali, cu sânge fierbinte de țigani în vene. Yuri și Nadia împreună cu copiiilor au trecut cu ani în urmă munții, marcați de teamă, frig și foame, dar sperând într-un viitor mai bun pentru copii. Și au reușit.
Primul volum, Îmbânzind-o pe Natasha este, după cum arată și titlul, povestea Natashei, fiica cea mare.
În prima scenă a cărţii ne aflăm în magazinul de jucării al Natashei Stanislaski, unde o întâlnim pe această – o tânăra incredibil de frumoasă – alături de prietenă şi angajată ei, în timp ce urmăreau prin geam o frumoasă familie (un domn, o doamna şi o fetiţă de câţiva anişori), care se opriseră şi priveau în vitrină. Cel care le-a atras în primul rând atenţia a fost bărbatul, un exemplar masculin superb, fapt care le-a făcut să ofteze şi să remarce că „toţi bărbaţii buni sunt luaţi”.
Bărbatul era Spence Kimball, un compozitor de succes care, după o drama personală îşi pierduse inspiraţia şi se mutase în acest orăşel, unde acceptase un post de profesor la universitate. Îşi creştea singur fiica, iar doamna care îi însoţea era sora lui, venită doar pentru câteva zile să îi ajute cu mutarea şi instalarea în nouă locuinţa.
Intrând în magazin pentru că fiica lui, Freddie, să-şi aleagă o păpuşă, Spence o remarcă pe Natasha (era imposibil pentru un bărbat să n-o remarce), dar la atenţia şi replicile lui galante, această îi răspunde cu multă antipatie, ura de-a dreptul. Neştiind situaţia lui, s-a grăbit să-i pună o etichetă, considerându-l un crai care flirta pe faţă, cu soţia alături. Schimbul lor de replici e spumos de-a dreptul!
Când va realiza gafa făcută, se va simţi foarte prost, dar nu va ceda şi nu se va arăta mai amabilă nici atunci, nu pentru că astfel i-ar fi fost caracterul, ci era reticentă în faţa relaţiilor cu bărbaţii în general din cauza unei amare experienţe personale din trecut. Veţi vedea la momentul potrivit despre ce este vorba, pe mine m-a impresionat mult!
Dar micuţa fiică a lui Spence a cucerit-o, în faţa ei fiind foarte prietenoasă, de nerecunoscut de-a dreptul.
Cât despre Spence, ar fi rezistat ea mai bine în faţa interesului vădit al acestuia, însă întâmplarea a făcut ca, înscriindu-se la un curs, cum făcea în fiecare an pentru dezvoltare personală (anul acesta a ales istoria muzicii), să se trezească în faţa domnului Spence Kimball, pe care îl avea ca profesor! Îl ştia şi îi admira de mult compoziţiile, dar nu realizase că bărbatul care a venit la magazinul ei era celebrul compozitor!
Mi-au plăcut eforturile lui Spence pentru a o îmblânzi, m-a încântat schimbul lor de replici, m-a cucerit minunata lor poveste de dragoste, unul din lianturile acesteia fiind fără îndoială adorabila lui fetiţă, pe care Natasha o va iubi necondiţionat. Şi reciproc. Mi-a plăcut foarte mult petrecerea de Halloween pe care i-o organizează Spence – care era un tată de notă maximă – ajutat de Natasha.
Unul din momentele preferate din carte este cel de la familia Natashei, unde îi vom cunoaşte pe părinţii şi fraţii ei. Am admirat unitatea şi căldura sufletească dintre aceştia.
Relaţiile de familie, modul în care sunt redate, iubirea ce răzbate printre rânduri, spiritul de apartenenţă, sacrificiu şi loialitate, şi marele respect pentru spiritul de familie sunt categoric marile atuuri ale cărţilor Norei Roberts. Şi de această dată, vom avea parte de ele din plin în poveste!
Citate:
„Avea ochi de culoarea râurilor la amurg. Buzele lui, în timp ce formau un zâmbet cât se poate de slab, erau imposibil de atrăgătoare, de ademenitoare. Se întrebă fără să vrea cum ar fi fost să le simtă pe buzele ei – să îi privească chipul în timp ce gurile lor se întâlneau şi să îşi vadă reflexia în ochii lui.”
„Să o sărute era ca şi când ar fi trecut un câmp minat. Se aştepta ca bomba să explodeze în orice moment şi să îl facă bucăţi. Ar fi trebuit să se oprească după primul şoc, dar pericolul aducea cu sine un fior de încântare propriu.”
„Cum de îşi imaginase vreodată că ştiuse ce însemna să iubeşti un bărbat sau să fii iubită de unul? Avea parte de plăceri pe care, ca femeie, ştia că nu le mai gustase niciodată.”
„Era mai mult decât pasiune. Emoţiile care se învolburau în interiorul ei aproape că îl înghiţiră cu totul. Aveau în ele o disperare, o teamă şi o generozitate nemărginită care îl năuciră. Nimic nu avea să mai fie vreodată simplu din nou.”

7 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *