Îmblânzirea tigrului de Jeanette Richards, Editura Elis – recenzie

12

Îmblânzirea tigrului

(In love’s image – 1994)

Jeanette Richards

Editura ELIS

Anul apariției: 1994

Traducerea: Mariana Millio

Număr de pagini: 203

“Ea-și dorea cu ardoare să-i aprindă simțurile așa cum nimeni nu mai reușise vreodată…”
“Ea moștenise arămiul strălucitor al buclelor și farmecul rustic de la tatăl său, scoțianul ce purta dorul unduioaselor coline din Highlands…
El — înalt, brun, cu ochi de un albastru întunecat, veșnic umbriți de neastâmpărații cârlionți negri ce-i alunecau peste frunte — ascundea sub purtarea lui trufașă puternica dorință ce-l atrăgea spre ea, dar și durerea de a ști că frumoasa Isabelle merita mai mult decât putea el oferi.
Oare ce taină ascunde Kett, acest superb mascul cu fascinanții săi ochi și cu temperament de tigru neîmblânzit, gata să scoată ghearele și să-și arate colții când se simte atacat? Și cum va reuși Isabelle să-și înfrângă timiditatea și mândria, răspunzând cu perseverență provocării de a îmblânzi fiara?”
Îmblânzirea tigrului” de Jeanette Richards este o frumoasă și intensă poveste de dragoste între doi tineri mândri și încăpățânați. O poveste „fierbințică” și plină de emoții care face sufletul să cânte!
“Isabelle parcursese abia zece mile de la Aberdeen, și Delphine adormise deja pe bancheta din spate a mașinii Renault -5 pe care-o închiriase. Se uită înduioșată la copil în oglinda retrovizoare, apoi zări reflexia palidă a propriului său chip înapoindu-i privirea. Schiță o grimasă constatându-și umbrele evidente de sub ochii căprui neobișnuit de mari și își mută atenția în altă parte, oftând adânc. Fusese o zi lungă.”
Și încă nu se terminase!
Isabelle și fiica ei de patru ani au venit în Scoția de la Paris, ca urmare a unor circumstanțe dureroase.
“În timp ce parcurgea mile după mile, reflecta din nou asupra motivelor care o aduseseră în Scoția. Își amintea limpede, de parc-ar fi fost ieri, șocul trăit când citise în ziare că Stuart era moștenitorul conacului, în urma morții părinților săi, survenită într-un accident de automobil. Bineînțeles, familia habar nu avea că și Stuart murise cu doi ani mai înainte. Așa voise Stuart. Îi ceruse să-i promită că nu le va spune — de fapt nici n-ar fi știut cu cine să ia legătura — dar când virusul acela misterios îl ucisese, ea se simțise obligată să respecte ceea ce se dovedise a fi o făgăduială la patul lui de moarte.”
Un început interesant! Isabelle vine în Scoția pentru a reclama moștenirea care i se cuvine fiicei ei de drept, de pe urma tatălui…
Pe drumul spre conacul Frazier, Isabelle îl cunoaște pe Roy, făcând apoi cunoștință cu Kett Frazier, cel care se ocupă de întreaga familie și afacerile acesteia. Roy și Kett sunt frații lui Stuart. Iar Isabelle constată cu stupoare că Kett este fratele geamăn al lui Stuart!
“— Dar, în final, rămâne faptul că el a murit, iar dumneata te afli aici cu … cu bastarda lui! Prin urmare, ce anume dorești?
— Să-nu-mai-folosești-niciodată-cuvântul-acesta-referindu-te- la-fiica-mea! — rosti ea scandând silabele, aproape scuipându-i-le în față, într-atât era de furioasă.”
Se pare că, în afara lui Kett, fiecare nou membru al familiei este încântat să o cunoască pe Isabelle și pe fiica ei.
Am fost surprinsă că Isabelle nu a fost căsătorită cu Stuart… nu mă asteptam.
“Până acum, Kett era singurul pe care sosirea ei părea să-l supere. Încă o dată simți în inimă tot mai familiarul junghi ce însoțea această constatare. Se strădui cu disperare să-i ignore semnificația și, silindu-se să zâmbească, strânse mâna pe care i-o întindea Sadie.”
Relația dintre Kett și Isabelle este rece, rezervată, chiar tensionată. Cumva, se poartă precum șoarecele cu pisica. Tânăra îl înțelege într-o oarecare măsură, dar duritatea bărbatului o face și pe ea să devină agresivă. Iar într-una dintre certurile lor, îi relevă acestuia câteva adevăruri cu privire la relația ei cu fratele lui, pe care în alte circumstanțe, nu le-ar fi dezvăluit nimănui.
“Acum știa fără nici o urmă de îndoială că, dintre cei doi, Kett era incontestabil cel mai puternic; că el nu avea astfel de slăbiciuni; că întotdeauna va fi tare și că avea s-o iubească pe mama copiilor lui așa cum dorea ea să fie iubită.
Se clătină pe picioare când adevărul o izbi ca o lovitură de trăznet: era îndrăgostită nebunește de Kett. Îi aparținea lui cu trup și suflet, și asta nu avea nici o legătură cu faptul că el era fratele geamăn al lui Stuart. De fapt, cu cât reușise să-l cunoască mai bine, cu atât ajunsese să-și dea seama că, în realitate, ei erau total diferiți, atât ca purtare cât și ca înfățișare.”
După ce se întoarce în Franța, alături de tatăl său bolnav, Isabelle este rugată de tânărul Kett să-l ajute la restaurarea unui vechi castel care, pe vremuri, a aparținut familiei lui. Acceptă. Iar la castel, Kett, singur cu tânăra, pare hotărât să se comporte cu totul altfel decât a făcut-o în prezența familiei. De asemenea, este hotărât să o cucerească.
O poveste de dragoste ușurică, care mi-a adus aminte într-o oarecare măsură de scrierile autoarei Barbara Cartland.
Am citit cu plăcere romanul oferit pentru recenzie de Târgul Cărții, simțind din plin emoțiile celor două personaje principale.
Am savurat dansul lor lent, unul în jurul celuilalt. Am simțit atracția dintre ei, atracție ce părea să dea foc paginilor cărții.
O lectură perfectă pentru o seară liniștită.

Recenzii și prezentări Editura Elis

 

About Author

12 comentarii

  1. O poveste romantică și relaxantă, perfectă pentru a te ”încălzi” într-o seară de iarnă, mulțumesc pentru frumoasa recomandare, Geo!

  2. Carmen Simionescu on

    Minunata recenzia, Geo! Îmi plac poveștile romantice cu „scântei” între protagoniști! O recomandare foarte frumoasa, mulțumesc mult! ❤️

  3. Daniela Balan on

    Am citit cartea și mi-a plăcut ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: