Îmbrăţişează-mi defectele de Andrada Rezmuves, Editura Celestium – recenzie

21

Îmbrăţişează-mi defectele

Andrada Rezmuves

Editura Celestium

An apariţie: 2018
Nr. pagini: 350
Se spune că iubirea învinge tot, iar sufletele pereche își găsesc chemarea, dar când soarta îți e potrivnică, destinul poate e mai întunecos ca abisul.
Maria Blaise cade pradă viciilor ce-i întunecată judecata, lăsându-i sufletul pustiit şi umbrit de trecut. Înconjurată de imperfect, tânără adolescentă alege să îşi îmbrăţişeze defectele, ignorând perfecţiunea ce o înconjoară.
Iubirea neîmpărtășită te sfâsie, te frânge şi te rupe în mii de bucăţi inegale. Îţi ucide sufletul, inima şi te aruncă în braţele neputinţei. Despărţirea de ce-i dragi este inevitabilă, însă întoarcerea lor este o alegere. Inima adolescentei se sfărâmă atunci când ochii lui albaştri o regăsesc în mulţime şi-i stârnesc bătăile. Respiră adânc, şi-l roagă tăcut să-i îmbrăţişeze defectele, întrucât, deşi nu îşi doreşte, ea îi va iubi fiecare calitate în parte.
                                                          „Îmbrăţişează-mi defectele
Şi-ţi voi purta iubirea” 
Despre Andrada Rezmuves, nu știu să vă spun prea multe, știu doar că este o autoare foarte citită pe Wattpad. Auzisem de cartea aceasta, dar nu apucasem să citesc nimic din ea, și surpriză, Editura Celestium îmi face bucuria să tipărească această carte. Nu mai avea rost să o citesc online, când puteam să mai aștept puțin și să mă bucur de carte și în format tipărit. Pot spune că abia așteptam să o citesc de când am văzut coperta. Îmi place la nebunie!!! Bineînțeles, că și subiectul mă atrăgea foarte mult, recunosc, am o slăbiciune pentru cărțile young adult.
Îmbrăţişează-mi defectele este o carte dură, este o carte care arată fața urâtă a vieții, arată cât de cruntă poate fi adolescența dacă nu ai lângă tine o familie care să te călăuzescă și să te susțină indiferent de ce decizii iei .
La începutul cărții o cunoaștem pe Maria copilul, fetița care nu vedea și partea urâtă a lucrurilor, fetiță care găsea bucurie în orice, dar mai ales găsea fericirea alături de Hades, un băiețel mai mare cu un an ca ea, un copil, dar totuși cu un comportament de adult. Ei trăiesc într-un orfelinat, copii orfani amândoi, dar totuși o familie. O familie care va fi destrămată când Maria este adoptată și este nevoită să-l părăsească pe Hades.
“Hades se lasă în genunchi alături de mine, privindu-mă mustrător. Era doar cu un an mai mare ca mine, însă îi plăcea să se umfle în pene ori de câte ori avea ocazia. Mă certa ca un frate mai mare, iar eu trebuia să îl ascult, fără comentarii, căci eu aveam nouă, iar el zece ani.”
Povestea continuă 9 ani mai târziu, când o regăsim pe Maria,o adolescentă care și-a pierdut mama adoptivă și care a găsit refugiul în droguri și alcool alături de Yarris, cel care o inițiază în lumea asta. Maria împreună cu tatăl său, încercând să treacă peste tragedia care i-a dezbinat, se mută într-un oraș nou. Din prima seară se împrietenește cu o altă adolescentă, Sheryl, care îi împărtășește același stil de viață și care o integrează în gașcă petrecăreților din oraș. Gașcă care se reunea aproape în fiecare seară. Așa îi cunoaște pe Chad și Chase, frați gemeni, dar cu 2 personalitați total diferite. Recunosc că unul din personajele mele favorite din carte este Chad.

Chiar dacă trecuseră 9 ani, nu a reușit niciodată să-l uite pe Hades, încă îi bântuia gândurile și într-o seară, la una dintre petrecerile date de gemeni, Maria rămâne uimită când unul dintre invitați este chiar Hades. Doar că nu mai este băiatul plin de iubire pentru ea, nu mai este protectorul ei, este doar un străin care o privește aproape cu ură.
“Privește-mă, Hades, așa cum o făceai cândva! Aleargă spre mine cu brațele deschise și lasă-mă să mă bucur pentru o secundă de căldura trupului tău, care mi-a lipsit atât, atât de mult! Te-ai schimbat, Dumnezeule, te-ai schimbat incredibil de mult! Chipul tău nu mai exprimă blândețe, ci ura. O ura incapabil de învins, nimicitoare, care mi-ar fărâmă inima într-o fracțiune de secundă. Și, cu toate astea, te vreau… lângă mine, în viața mea. Te vreau în atât de multe feluri, încât craniul mă doare, datorită ideilor prostești care îmi învăluie trupul în oceanul rece din privirea ta senină.”

Și de aici încep adevăratele probleme ale Mariei. Indiferența lui Hades o adâncește mai mult în mocirla sufletească, o face să fie mai nepăsătoare de tot ce se întâmplă în jur și în viața ei. Nu-mi plac personajele care se autodistrug, nu-mi plac personajele slabe, care nu luptă. Maria nu a fost chiar personajul meu preferat. Face niște alegeri dea dreptul tâmpite, care m-au scos din sărite, dar totodată am și înțeles-o pe o parte.  Nu întru mai adânc în poveste, nu aș știi ce să spun și ce să nu spun, de teamă că poate nu spun suficient sau spun prea mult și vreau să descoperiți voi povestea, care este plină de trăiri, plină de emoții, nu o dată am avut lacrimi în ochi, nu o dată m-a făcut să mă gândesc, oare de câte ori nu am judecat greșit anumite persoane, doar prin prisma alegerilor făcute? Dar oare am stat vreodată să mă gândesc de ce oare acea persoană a ajuns așa? Ce ascunde? Ce traume? Este o carte care m-a făcut să mă gândesc mai mult la cei din jur, m-a făcut să-mi pun întrebări, m-a făcut să realizez ce am, ce persoane am în viața mea. Niciodată nu m-am gândit cum ar fi să-mi pierd familia, sau să nu mai existe nimic în viață mea care să mă facă fericită, să-mi dea un motiv să trăiesc, un motiv să ridic capul sus și să merg mai departe. Este o carte care te scoate din zona de confort, este o carte cu și despre dragoste, dar fără inimioare și floricele roz. Este despre iubirea aceea care te macină pe interior, care întâi te rănește și abia după aceea te vindecă puțin, că după aia să te rănească iar. Genul asta de dragoste lasă cicatrici pentru tot restul vieții.
Maria are niște monologuri fantastice, atât de profunde, atât de pline de sentiment, atât de sincere, mi-ar fi plăcut că măcar o dată să aibă curajul să le spună cu voce tare în față lui Hades.
“Te voi iubi și peste aproximativ nouă-zece ani. Te voi iubi chiar și atunci când vei deveni un necunoscut. Te voi iubi în momentele în care îmi vei oferi indiferență în schimbul iubirii, nepăsare în locul îngrijorări, lacrimi în loc de zâmbete. Te voi iubi, însă nu că acum, Hades! Nu te voi mai vedea că pe un frate, că pe un prieten, ci în tine, voi vedea totul. Trecutul, prezentul și viitorul în care îmi este frică să cred. Te voi iubi necondiționat și fără limite. Pentru totdeauna!”
“De câte ori ai reușit să te ții de cuvântul dat, Hades? Căci prin minte îmi aleargă acel “ pentru totdeauna” , spus cu atât de multă duioșie în glas. Acel “te iubesc” și “nu voi permite nimănui să te rănească”. Ghici ce ?! Am fost rănită, Hades! Am fost rănită de atâția oameni, din atât de multe motive. Iar tu nu ai fost niciodată acolo, să îmi curmi tristețea, așa cum mi-ai promis. Te-am strigat, la naiba!”
“Poate că aș fi vrut să dau vină pe tine. Poate că am făcut-o. De prea multe ori! Dar, de fapt, tu nu aveai nici măcar cea mai mică urmă de vinovăție. Nu tu, Hades, nu tu m-ai transformat în ceea ce sunt! Nu plecarea de lângă tine m-a rănit cu adevărat. Și cum ar fi putut? Eram atât de mică, încât habar nu aveam ce înseamnă o rană în inima, ci numai una în genunchi sau coate. Am trecut prea repede peste despărțirea noastră. Prea repede!
Am crescut, m-am maturizat, am devenit o adolescentă rebelă. Dar, nici măcar pentru o secundă nu ți-am uitat chipul sau numele. Nici măcar pentru o secundă, nu ți-am uitat privirea, deși, am vrut să o fac. Am căutat un mod de a șterge imaginea ta din memorie.”
Mi-ar fi plăcut să-l cunosc mai bine și pe Hades, este un personaj central, dar totuși parcă nu a fost prezent. Ar fi fost interesant măcar un capitol și din punctul lui de vedere. Dar poate ne face o bucurie autoarea în volumul 2, pe care abia îl aștept!

Recomand cu mare drag cartea această, mai ales celor care s-au plictisit de love story și de happy end. Nu spun că aici nu avem parte de love story, dar mai altfel.
 “După atâția ani de dor și suferință
Ai apărut din nou în viața mea
Și mi-ai bombardat sufletul fără de apărare
Dar te-am primit înapoi, de fapt tu ai fost mereu acolo
În acea părticică senină ce abia supraviețuia printre dărâmături
Tu, așa rece și distant, ai adus soarele din nou în viața mea
Chiar dacă ani la rând furtuna a predominat.
Acum rămâi, rămâi până când moartea îmi va răpune inima
Până până când sufletul meu va fi sătul de tine.” 

Mulţumim Editurii Celestium pentru cartea Îmbrăţişează-mi defectele de Andrada Rezmuves, oferită pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată de pe edituracelestium.ro

About Author

21 de comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Verooo, ce m-ai ispitit!!! As citit cartea de watt, mi-a plăcut ffff mult! Felicitariii! Clar o vreau și eu!!?

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte pe care o recomand din suflet! Asteptam recenzia lui Vero ca sa va pot spune si eu ca este o carte minunata , scrisa f bine, profunda, merita citita si promovata aceasta autoare, are talent cu carul. Felicitari Vero, ai scris mai bine decat mine ceea ce am simtit citind-o.

  3. Mirela Barbalata on

    De la inceput mi-a atras atentia coperta. Este minunata!
    Recenzia ta ma face sa cred ca este o carte ce merita citita! o noua tentatie pe lista . Multumesc!

Spune-ți părerea!