Delicatese Literare
Recenzii

Împăratul spinilor de Mark Lawrence, Seria Imperiul fărâmițat, Editura Nemira – recenzie

Împăratul spinilor

(Emperor of Thorns – 2013)

Mark Lawrence

Editura Nemira

Nr. de pagini: 480

An apariție: 2020

Traducerea: Mihaela Ioncelescu

1. Prințul Spinilor – Prince of Thorns – 2011 – recenzia
1.5. Select Mode – 2014
2. Regele spinilor – King of Thorns – 2012 – recenzia
2.5. Sleeping Beauty – 2013
3. Împăratul spinilor – Emperor of Thorns – 2013

Regele Jorg Ancrath are douăzeci de ani și domnește peste șapte regate. Încă nu și-a atins scopul, acela de a se răzbuna pe tatăl său, iar demonii care îl bântuie sunt tot mai prezenți.

Ar putea ajunge împărat, dar nu pe calea sabiei, ci numai prin vot. Și niciodată nu s-a întâmplat să existe unanimitate în Imperiul Fărâmițat. Jorg intenționează să schimbe asta. Are de partea lui tehnologia descoperită printre relicvele unei alte civilizații și nu va ezita s-o folosească.

Dar va da peste un adversar fără pereche, un adversar de care se teme chiar mai mult decât de sine: Regele Mort.

„Lawrence își încheie trilogia așa cum a început-o: cu o scriitură sângeroasă, dar poetică. Cu dialoguri care-ți dau fiori și personaje pe care nu ai vrea să le întâlnești nici în coșmaruri, cu eroi întunecați și prieteni și mai întunecați.“ – RT Book Reviews

„Un final satisfăcător, inteligent și neașteptat, cu o turnură care schimbă complet perspectiva.“ – Starburst Magazine

 

Ceea ce vă voi spune astăzi se va referi mai puțin la acțiunea din „Împăratul spinilor”, de Mark Lawrence, cât mai degrabă la întreaga trilogie „Imperiul fărâmițat”. La un moment dat însă, s-ar putea să existe oarece detalii care pot fi considerate spoiler. Dacă nu ați citit încă niciun volum și veți hotărî că vă atrage acest fantasy grimdark foarte reușit, vă recomand să citiți mai întâi „Prințul spinilor” și abia apoi cele scrise în continuare, în caz că nu doriți nicio informație extra.
Mark Lawrence a creat o poveste complexă, inedită, o acțiune plasată într-o lume decăzută a viitorului, la aproximativ un mileniu după ce un război nuclear a devastat pământul. A combinat elemente fantasy cum ar fi magia și necromanția cu elemente SF, provenite într-un mod neașteptat din trecut, nu din viitor sau din altă civilizație extraterestră. Reperele geografice sunt inițial vagi, urmând ca, pe măsură ce avansăm în lectură, să devină din ce în ce mai clare. Ceea ce la început a părut a fi o lume medievală crâncenă se dezvoltă în ceva mult mai complicat, spectaculos chiar.
Protagonistul-narator, Honorous Jorg Ancrath, este una dintre cele mai interesante figuri de antieroi. Opusul oricărui ideal cavaleresc, Jorg s-a trezit de foarte tânăr în împrejurări cumplite, care au canalizat propria lui energie intensă și l-au modelat într-un mod teribil, însă foarte uman și plauzibil. Deși ne plac personajele nobile, pozitive, care luptă pentru cauze într-un mod onorabil, adevărul e că mulți dintre noi purtăm în noi un mic Jorg Ancrath, care poate ieși la un moment dat la iveală în unele împrejurări. În felul lui întunecat, Jorg Ancrath este un erou la fel de mult ca oricare. De la băiatul de nouă ani silit să privească din tufișul de spini care i-au străpuns carnea cum mama și fratele mai mic sunt uciși cu cruzime și până la tânărul de 20 de ani, care a trăit în acest timp mai multe decât alții într-o viață lungă și tumultuoasă, pe parcursul a trei volume Jorg trezește, concomitent, indignare și entuziasm, neîncetând să uimească prin deciziile pe care le ia în momente de cumpănă. Fiu al unui tată crunt, pe care dorește să se răzbune, găsește un mod de viață în supraviețuire, alături de banda lui de „frați de drum”, apoi lângă oamenii care ii sunt loiali, cu o relație de tip love-hate cu mătușa Katherine și, ulterior, căsătorit printr-o uniune a voințelor, dacă nu și a sentimentelor, cu regina-copil Miana, care se dovedește o pereche bună pentru Jorg.
În ultimul volum al trilogiei, Jorg a reușit să descâlcească cele mai multe dintre misterele acestei lumi post-apocaliptice stranii, care s-a ridicat din cenușă pe ruinele unei civilizații foarte avansate tehnologic, cea a Constructorilor, strămoșii locuitorilor unei lumi moștenite cu toate dezechilibrele provocate de aceștia. Un astfel de protagonist trebuie să aibă și un antagonist pe măsură, iar acesta este Regele Mort. Jorg trebuie să ajungă neapărat împărat, pentru a salva lumea de la o soartă teribilă, între amenințarea domniei morții și cea a pârjolului celor O mie de sori, vechile arme atomice ale străbunilor. Jorg, un erou salvator? Poate, dar în stilul lui și în condițiile lui. Înfruntându-l pe Regele Mort, trebuie să își înfrunte toate fricile și emoțiile negative strânse de-a lungul anilor, toate greșelile pe care le poartă, asemenea cicatricilor nenumărate care îl brăzdează și care l-au marcat.
Sistemul magic propus de Lawrence este, la rândul său, inedit. Magia și necromanția au niște fundamente foarte interesante, cu explicații sofisticate dar inspirate în același timp și rădăcini în străvechea civilizație super-tehnologizată a străbunilor, ale căror proiecții, ca niște fantome, încearcă încă să aibă un cuvânt de spus în evenimentele prezentului narativ. Sistemul religios se bazează pe religiile existente în spațiul european și nord-african din prezent, locurile de desfășurare a acțiunii, perpetuând aceleași dinamici pe care le-au întâmpinat sau dezvoltat de-a lungul secolelor care au trecut, nereușind să fie o soluție, ci doar o parte din problemă. Sistemul social este cel feudal, cu amendamentul unei mari schisme existente între mai toate regatele și facțiunile.
O lume dominată de violență, asemănătoare cu cele imaginate de Abercrombie, populată de antieroi și de pericole de tot felul. O lume în care un protagonist greu de încadrat într-o clasă anume își face propria categorie în galeria personajelor din vastul și spectaculosul univers fantasy. Unii mai cred că genul fantasy este ceva potrivit pentru copii, însă de cele mai multe ori acest lucru este departe de adevăr (în afara cărților marcate anume ca fiind destinate copiilor), întrucât chiar și cărțile mai puțin dark au devenit extrem de complexe. Nu recomand în niciun caz această trilogie copiilor, conține multă violență, scene dure, crimă, viol, tortură.
Recomand acest roman (și întreaga serie) tuturor iubitorilor genului fantasy cu tușe accentuate grimdark, dar și celor care își doresc să găsească un stil diferit de epicul medieval pur. Vă invit să îl însoțiți pe Jorg Ancrath , un personaj care nu vă va lăsa indiferenți, orice veți ajunge să credeți despre el.
Sper ca editura să traducă și următoarea trilogie plasată în același univers, The Red Queen’s War, fiindcă este clar că Mark Lawrence are ceva important de zis în fantasy-ul contemporan.
„Anumite adevăruri le cunoști, dar nu le spui. Nici măcar ție însuți, în întunericul nopții, când toți rămânem singuri. Sunt amintiri pe care le vezi și totuși nu le vezi. Lucruri puse deoparte, abstractizate și golite de înțeles. Unele uși, atunci când sunt deschise, nu mai pot fi închise înapoi. Știam asta, chiar și la nouă ani o știam. Și iată, o ușă pe care o închisesem cu mult timp în urmă, precum capacul unui coșciug, când nu prea mai e indicat să-i vezi conținutul. Frica mi-a cutremurat mâinile și le-am încleștat și mai mult. Nimic din mine nu-și dorea asta, însă aveam s-o alung pe Katherine din visele mele și să-mi primesc nopțile înapoi – iar sinceritatea avea să fie arma mea cea mai ascuțită.”
„ – Din nefericire, roata aceea nu a fost doar întoarsă, a fost și pusă în mișcare. Nu s-a mai oprit. De fapt, asemenea multor aspecte din natură, procesul are un punct critic și noi ne apropiem de el. Fracturile din lume, din zidurile dintre minte și materie, dintre energie și voință, dintre viață și moarte, toate se adâncesc. Și totul este în pericol să se prăbușească printre crăpături. De fiecare dată când aceste puteri, aceste abilități de a influența energia, masa ori existența, sunt folosite, divergențele sporesc. Aceasta este magia pe care tu o cunoști ca fiind jurată-focului sau jurată-pietrei sau necromanție și altele asemenea. Cu cât mai mult sunt folosite, cu atât devin mai ușoare, și cu atât mai grav va plesni lumea Iar acest Rege Mort al tău nu este decât un alt simptom. Un alt exemplu al forței unice a voinței care e folosită pentru a schimba lumea și care, făcând asta, accelerează învârtirea roții pe care noi am pus-o în mișcare.”

12 Comments

Spune-ți părerea!