În căutarea lui Cézanne de Peter Mayle, Editura Rao – recenzie

În căutarea lui Cézanne

(Chasing Cézanne – 1997)

Peter Mayle

Editura Rao

Traducere din limba engleză de Monica-Laura Cibotariu prin LINGUA CONNEXION

Nr. de pagini: 320

An apariție: 2016

Cuceritorul Andre Kelly, angajat al celebrei reviste DQ, primește sarcina de a realiza un reportaj despre personalitățile care duc o viață de poveste pe Coasta de Azur. Într-o zi, în timp ce încearcă să găsească cel mai bun unghi pentru fotografiile lui, Kelly observă cum unul dintre servitorii de încredere ai familiei Denoyer strecoară pe furiș, într-o dubiță, tabloul de Cezanne al angajatorilor săi. Năucit, Andre pornește o investigație pe cont propriu. În căutarea lui Cezanne le oferă cititorilor ocazia de a-l însoți pe fotograf în căutarea tabloului furat, în timp ce savurează deliciile culinare pe care Franța le oferă cu atâta generozitate.

Am auzit de o bună bucată de vreme de Peter Mayle, autorul britanic care a surprins farmecul provensal în cărțile sale. Am decis însă ca mai întâi să pornesc „În căutarea lui Cézanne”, cu o primă oprire pe libris.ro. De ce? Volumul are un aspect foarte proaspăt, cumva de sezon, iar pe coperta a patra scrie sus așa: „Un încântător amestec de delicte și bucătărie de înaltă clasă!” – USA Today. Cum să-i rezișți? Mai ales că intuiam și prezența unui al treilea element de mare importanță pentru mine – umorul. Peter Mayle este, până la urmă, britanic. Să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului, rar am întâlnit autor britanic lipsit de umor.

Acțiunea romanului nu se încadrează în factorul nemaivăzut, nemaipomenit. Cu toate acestea, prinde cititorul, îl distrează, îl amuză, îl lasă puțin în suspans și îi permite să-și desfășoare câteva ore foarte plăcute în compania cărții.

Andre Kelly este un tânăr fotograf de succes – colaborează cu diverse publicații și are ședințe foto în locații de invidiat, incluzând multe aparținând elitei europene. Deși sediul său și reședința sunt la New York, duce o viață de nomad, tot venind și plecând în urma contractelor pe care i le găsește fermecătoarea Lucy, o femeie pe care o admiră de la distanță de ceva vreme, dar pe care nu și-a permis să și-o apropie, din cauza stilului său de viață.

Fiul unui irlandez și al unei franțuzoaice, Andre Kelly combină șarmul celor două nații. Într-o zi, pe când avusese o ședință foto în sudul Franței, comandată de angajatoarea sa predilectă, Camilla, editorul DQ, una dintre cele mai de succes publicații new-yorkeze avad ca obiect decorațiunile interioare, surprinde cum din casa unei cunoștințe care locuia în zonă, fiind însă absent la acea dată de primăvară timpurie, este extras un tablou valoros – un Cézanne – și încărcat de către agajatul familiei în duba unui instalator. Reușește să prindă pe peliculă momentul și, intrigat de ceea ce a văzut, îl contactează pe Denoyer, proprietarul vilei respective, aflat la acea dată în Bahamas.

În aparență, bătrânul nu e deloc afectat de cele întâmplate, având o explicație coerentă pentru manevra respectivă, însă ceva îi se pare ciudat lui Andre. Continuând să adulmece aceste urme, se vede pus atât în situația neplăcută de a-i fi furate instrumentele de lucru, apartamentul spart în acest scop, dar și în cea în care îl cunoaște pe distinsul negustor de artă Cyrus Pine, alături de care pătrunde în lumea vastă a acestui tip de tranzacții, nu întotdeauna transparente. Nici măcar nu-și închipuie că aceia care se fac responsabili de mișcările ilegale menite să le umple conturile sunt chiar aproape de el, încercând din toate puterile să îi pună bețe în roate.

După o călătorie cel puțin interesantă în Anglia rurală, pe proprietatea unui lord, iată că își face curaj să îi declare ce simte lui Lucy și să pornească împreună cu aceasta și cu domnul Pine într-o aventură plină de peripeții, pe urmele lui Cézanne, bineînțeles, tocmai la Paris. Lucrurile se complică atunci când devin ținta unui asasin plătit, dar cum altfel, când în joc sunt aproximativ treizeci de milioane de dolari? Astfel, autorul poartă pașii eroilor săi în Provence, ținutul care i-a cucerit inima și al cărui fiu adoptiv a fost. Nu puteam să nu admirăm și noi muntele Saint-Victoire, atât de îndrăgit de însuși Cézanne. Cât despre felul în care se încheie această formidabilă aventură, vă las, desigur, plăcerea să descoperiți singuri, după ce am trecut în revistă, in linii mari – foarte mari – subiectul.

Stilul de scriere este foarte lejer și degajat, așa cum îi stă bine unei cărți cu subiectul amintit. Autorul se folosește de clișee cu bună știință, înglobându-le în povestea sa, dar într-un mod care sporește farmecul și nu îl diminuează, așa cum e de multe ori cazul în astfel de situații. Peter Mayle îi permite cititorului să călătorească alături de eroii săi la clasa business, unde să servească o masă tipic franțuzească din ingrediente proaspăt cumpărate din piață, și nu mâncarea insipidă oferită de companiile aeriene, să pătrundă în lumea exclusivistă a proprietarilor de artă, dar și a dealerilor veroși, sau a falsificatorilor de tablouri, să se bucure de preparate absolut îmbietoare și cele mai alese vinuri în locații cât se poate de reale, cum ar fi Voile d’Or, din St.Jean-Cap Ferrat, Royalton din New York sau Lucas-Carton din Paris.

O călătorie încântătoare în lumea tablourilor celebre, a mâncărurilor rafinate și a zonelor celor mai sofisticate din New York și Paris, dar și a farmecului rural englez sau provensal, iată ce ne prilejuiește Peter Mayle. Vă invit și pe dumneavoastră să porniți cât mai curând În căutarea lui Cézanne!

„Andre ieși de pe N98 și o luă pe drumul îngust care ducea spre Cap Ferrat.

– Nu-ți face griji. Ținuta ta e în regulă. Aici ar fi o mare greșeală să porți un costum Armani, pentru că ai fi luat drept șofer.

– Mi-am făcut temele în avion, zise Cyrus. Am citit o carte despre Riviera. Regele Leopold al Belgiei a avut un palat la Cap Ferrat și înota în mare cu barba îndesată într-o pungă de cauciuc. Fascinant. Mai avem mult?

– Două minute, zise Andre.

Crezuse că avea să se simtă emoționat – în fond, urma să pătrundă în casa unui om în mod fraudulos, mințind. Dar veselul său însoțitor părea să se distreze atât de bine, încrederea lui fiind molipsitoare, încât Andre se simțea mai degrabă nerăbdător și optimist. Era sigur că aveau să intre în casă. Iar cel mai rău lucru care se putea întâmpla mai apoi ar fi fost să găsească Cézanne-ul acolo, atârnat la locul lui. Dezolare urmată de o masă bună.”

Cartea „În căutarea lui Cézanne”, de Peter Mayle, poate fi achizițuionată pe de libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO