In cautarea unui destin de Jojo Moyes, Editura Litera, Colectia Blue Moon – recenzie

18

In cautarea unui destin

Jojo Moyes

Editura Litera

Colectia Blue Moon

Titlu original: The Ship of Brides

Traducere: Ana Dragomirescu

Nr.pagini: 490

Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor Înainte să te cunosc, După ce te-am pierdut, Fata pe care ai lăsat-o în urmă, Ultima scrisoare de dragoste și Un bărbat și o femeie, apărute de asemenea la Editura Litera. 
Australia, 1946.
Șase sute cincizeci de mirese pleacă în Anglia pentru a-i întâlni pe bărbații cu care s-au căsătorit în timpul războiului. Dar în locul vasului de croazieră luxos la care se așteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alături de o mie de bărbați.
Pe punțile arse de soare, vechile iubiri și promisiunile trecute devin amintiri îndepărtate, iar tensiunea ajunge la limită, pe măsură ce miresele și soții lor revin asupra hotărârilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curând clar că uneori călătoria este mai importantă decât destinația.
Teribil de romantic şi de emoţionant.“ Daily Mail
O lectură minunată: o poveste despre soartă şi destin deloc sentimentală.“ Sunday Express
Un roman captivant şi mişcător… Moyes scrie cu farmec atât dialogurile, cât şi fragmentele descriptive.“ Glasgow Herald
Un roman sclipitor despre prietenie, familie şi dragoste.“ Woman & Home

In cautarea unui destin de Jojo Moyes este o carte emoționantă, foarte bine scrisă, care îți transmite un mesaj important: să nu-ți pierzi niciodată speranța, chiar și atunci când totul pare iremediabil pierdut, întrucât nu știi când viața îți poate oferi o șansă miraculoasă la un nou început…

Acțiunea cărții se petrece în anul 1946. Prin grija guvernului australian, mireselor de război li s-au pus la dispoziție mijloace de transport pentru a ajunge în Anglia, la soții cu care s-au căsătorit în timpul războiului. Însă nu toate au beneficiat de vase de croazieră luxoase.  Peste șase sute de mirese, aflate pe listele de așteptare, au primit scrisori de acceptare, dar în care li se aducea la cunoștință că vor fi transportate la bordul unui portavion, alături de o mie de bărbați. Dornice să ajungă în sfârșit la soții lor, majoriatea a acceptat neconvenționalul mijloc de transport pus la dispoziție.
De-a lungul lungilor săptămâni ce au urmat, mai multe destine s-au intersectat, nu toate având însă un final fericit. Mesajul primit de una dintre mirese: ”Nu veni. Ești nedorită” a fost ca un duș rece pentru toate celelalte, care au realizat că nimic nu era garantat, fiecare dintre ele putând fi pusă în aceeași situație, incertitudinile încolțind în sufletul lor.
Cartea urmărește, în principal, destinul a patru femei, ajunse cu totul întâmplător vecine de cabină pe portavion, complet diferite ca temperament, fiecare cu un trecut zbuciumat, dar cu toate sperând într-un viitor mai bun.
Margaret era o tânără tonică, inimoasă, plină de energie, ce locuise toată viața ei de până atunci la o fermă, iar în ultimii doi ani dusese tot greul gospodăriei având grijă de tatăl și de cei patru frați ai ei după ce mama ei murise. Când Joe, un soldat englez, bun prieten cu frații ei, o ceruse în căsătorie, Maggie acceptase cu mult entuziasm, considerând că acesta era pașaportul ei pentru o viață mai bună. Însă, pe măsură ce timpul trecea pe portavion, îndoielile încep să o încolțească pe Maggie, însărcinată în luna a șaptea, care nu mai poate ține ascuns un secret important din propriul trecut și care o face să se îndoiască de propria capacitate de a fi o bună mamă și soție…
Frances este un personaj deosebit de complex, o luptătoare și o supraviețuitoare în același timp. În timpul războiului, Frances fusese soră medicală, meserie pe care și-o îndeplinise cu mult devotament, salvând sute de vieți. Totuși, traumele propriului trecut o bântuiau în permanență, păstrând mereu un aer auster și purtând ținute sobre. Cu toate acestea, în rarele momente când zâmbea chipul i se lumina de o căldură interioară, scoțând la iveală o frumusețe aparte. Deși se purtase complet ireproșabil pe tot timpul călătoriei, în momentul în care secretele întunecate ale propriului trecut ies la iveală cu totul întâmplător, aproape toată lumea se grăbește să o pună la zid, cu multă ipocrizie, netrecând dincolo de aparențe. Din fericire, destinul îi rezervase un loz câștigător, cu totul nesperat…
Avice era o tânără răsfățată, provenind dintr-o familie foarte bogată, nelipsindu-i nimic din punct de vedere material. Veșnica competiție dintre ea și sora ei a impulsionat-o să grăbească încheierea căsătoriei cu Ian, un tânăr ofițer englez, fermecător și provenind dintr-o familie bună. Deși părinții încercaseră să o împiedice să plece în Anglia, considerând că era o decizie pripită să plece în necunoscut, trăgând sforile pentru a primi doar un loc pe portavion, Avice înfruntase orice dificultate însuflețită de gândul unei vieți perfecte alături de bărbatul iubit. Snoabă din cale afară și închistată în propriile prejudecăți, Avice se grăbise să le judece pe toate colegele ei de cabină, purtându-se arogant și dovedind multă intoleranță. Soarta avea să-i dea însă o lovitură cumplită, primind un sprijin cu totul neașteptat în anumite momente critice tocmai de la aceea pe care o nedreptățise cel mai mult…
Jean era o tânără de șaisprezece ani, aiurită și entuziastă, ce vorbea întruna ca o moară stricată. Rămasă orfană de mică, era complet needucată și analfabetă. Soarta păruse să-i surâdă când Stan, un tânăr soldat de nouăsprezece ani, se îndrăgostise până peste cap de frumusețea și vioiciunea ei și se căsătorise cu ea. Din păcate, naivitatea și credulitatea ei aveau să o facă victima unui marinar complet lipsit de scrupule care a profitat mișelește de ea. Deși Frances a încercat din răsputeri să mușamalizeze incidentul și s-a răzbunat pe nemernicul ce o abuzase, răutatea oamenilor i-a pecetluit destinul lui Jean, așa-ziși ”binevoitori” grăbindu-se să-l informeze pe soțul ei de comportamentul avut pe vas și de alte bârfe ce circulau pe seama ei.   
Henry Nicol era infanteristul desemnat să le păzească pe cele patru femei pe durata călătoriei. Demn, onorabil, curajos și cumsecade, Nicol era măcinat de propria dramă personală. După ce luptase cu multă vitejie în timpul războiului, trecând de câteva ori ca prin urechile acului pe lângă moarte, fusese informat sec printr-o scrisoare la sfârșitul războiului de propria soție că aceasta și-a găsit între timp adevărata dragoste și că intenționează să plece cu cei doi copii ai lor și noul iubit în America, țara de baștină a acestuia. O idilă cu totul surprinzătoare ia naștere între Nicol și Frances. Vor reuși însă cei doi să-și învingă proprii demoni interiori și prejudecățile celorlalți pentru ca relația lor să poată avea o șansă reală?
La sfârșitul cărții simți că ai parcurs și tu o lungă călătorie alături de eroi, timp în care ai suferit, te-ai amuzat sau înduioșat, pentru ca la final să rămâi cu o stare de bine și de speranță în suflet.
Citate:
”Când le-a întors spatele, a sperat întrucâtva că el o s-o roage, poate, să mai rămână o clipă. Că o să-i spună, poate, ceva prin care să-i arate că n-o vedea ca toți ceilalți. Zi ceva! și-a dorit ea. Orice!”
”Își ținea maxilarele atât de încleștate, încât o dureau. Până în momentul acela, nu se gândise la cât de dreaptă e viața, cel puțin nu în legătură cu ea. Își văzuse pacienții suferind și, uneori, se întrebase de ce Dumnezeu îl ia pe unul sau îl lasă pe altul chinuit de asemenea dureri. Dar niciodată nu se întrebase cât de corecte fuseseră propriile experiențe. Descoperise cu multă vreme în urmă că era mai bine să nu se gândească deloc la anii aceia. Acum însă, când toate celelalte emoții se învolburau în sufletul ei ca într-un cocteil infernal, simțea pendulul trecând de la trista deznădejde la furie oarbă pentru felul în care se desfășurase viața ei. Oare nu suferise destul? Oare acesta era adevăratul test al hotărârii ei și nu cele văzute în război? Oare cât trebuia să mai plătească?”
”E la bord o pasageră, o fată cu un trecut urât. Văzând ce a îndurat, mi-am dat seama că orice om merită o a doua șansă, mai ales dacă există cineva pe lume dornic să îi acorde una, în ciuda poverii pe care o duce el.”
”- Ce curajoasă ești! i-a spus ea, cu buzele lipite de părul ei. Să bați atâta drum… departe de familia ta… Ei bine, să nu-ți faci nicio grijă! De acum o să avem noi grijă de tine. M-ai auzit? O să ne înțelegem de minune cu toții!
Margaret a simțit două mâini bătând-o ușurel pe spate, apoi acel vag parfum matern, în care se amestecau levănțica, apa de trandafiri și mireasma pâinii coapte. Nici n-a știut care dintre ei a fost mai mirat, ea ori Joe, când a izbucnit în lacrimi.”
”Un sunet slab i-a scăpat printre buze, moment în care el a remarcat că tânăra zâmbea și plângea în același timp, întinzându-și cu stângăcie mâna pe pământ, către a lui.
Nu se știe cât timp au rămas acolo, cu mâinile înlănțuite, lipite de iarba aspră. Familii gălăgioase treceau pe lângă ei în drum spre casă, privindu-i din când în când cu înțelegere, dar fără curiozitate.”

 Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Cartea In cautarea unui destin de Jojo Moyes se poate comanda pe librex.ro

Am menționat cartea în Top 10 cărți pline de forță scrise de femei

 

About Author

18 comentarii

  1. Mariam Oana on

    Felicitări pentru recenzia minunată! Iubesc stilul lui Jojo Moyes, iar din descrierea ta, cred că s-ar potrivi cu sufletul meu din această perioadă.

  2. Reusita recenzie. Poate cea mai complexa carte a scriitoarei, mi-a placut foarte mult.
    Nu inteleg de unde traducerea nefericita „infanterist”, in loc de „marinar” (in original „marine”), pentru personajul principal Henry Nicol, termen care se si repeta de zeci de ori pe parcursul cartii.

Spune-ți părerea!