În grădina căpcăunului de Leïla Slimani, Editura Pandora M – recenzie

22

În grădina căpcăunului 

(Dans le jardin de l’ogre – 2014 / Adèle – 2019)

Leïla Slimani

Editura Pandora M

Nr.pagini: 232

An apariție: 2018

Niciun bărbat n-ar fi îndrăznit să scrie ce a scris Leila Slimani. Un debut extraordinar. – Alain Mabanckou, membru al juriului pentru Prix de La Mamounia
Captivant, erotic şi îndrăzneț, În grădina căpcăunului oferă o explorare a sexualității, a adicției şi a nevoii unei femei de a simți că trăieşte.
Adele şi Richard formează un cuplu parizian perfect. Tineri şi frumoşi, au cariere de succes şi vieți sociale împlinite. Ea este jurnalistă, el este medic şi au împreună un copil pe care, cel puțin aparent, şi l-au dorit foarte mult şi care le-a consolidat relația.
Privit de la distanță, mariajul lor pare fără cusur, însă dacă te apropii, fisurile care-l străbat devin vizibile, distorsionând imaginea şi făcându-te să te întrebi care este adevărul din spatele măştilor.
Adele e plictisită de slujba şi de mariajul ei, fiind stăpânită de o nevoie insațiabilă de sex. Îşi face programul în funcție de aventurile ei extramaritale, ajungând târziu la serviciu şi mințindu-şi soțul, până când, într-o zi, cade într-o cursă pe care şi-a întins-o singură.
Scris într-un stil elegant, dar deloc neutru, În grădina căpcăunului îi conduce pe cititori prin labirintul dorințelor către înțelegerea singurătății, arătându-le că destinul nostru, al tuturor, este căutarea autenticității. – The Independent
Un roman şocant! O alegere îndrăzneață a juraților care decernează Prix de La Mamounia, premiu marocan menit să promoveze literatura din această țară în Franța. Manuscrisul a reuşit cumva să treacă de cenzori, dar cu siguranță nicio editură din Maroc n-ar fi îndrăznit să-l publice. – The Irish Times

În grădina căpcăunului” este un roman ieșit din tipare. Dacă sunteți în dispoziția de a citi un roman neconvențional, îl puteți aborda fără probleme.
Romanul este scris într-un stil sobru, fără prea multe figuri de stil, fără a lăsa imaginația cititorului să zboare, mai degrabă o ține captivă în lumea Adèlei, personajul principal, care se află în centrul acestui roman. Când spun centru, o fac în sensul cel mai lipsit de echivoc al acestui cuvânt. Toate celelalte personaje pălesc în fața Adèlei, ea este axa lumii romanului iar restul personajelor pur și simplu gravitează în jurul ei, acțiunile și intențiile lor sunt importante doar fiindcă o afectează pe ea.
Adèle și Richard sunt, la prima vedere, un cuplu parizian împlinit, părinți ai unui băiețel – Lucien. El este un medic bine cotat iar ea – jurnalistă. Par să aibă o situație de invidiat, o relație bună, o familie frumoasă, vieți profesionale puse la punct. În mijlocul acestei iluzii este de fapt un vierme, care golește fructul – căsnicia – de conținut. Ea, Adèle, este o nimfomană insațiabilă – face sex cu oricine, oriunde, oricând și oricum. Ceea ce este însă mai șocant decât asta, este faptul că soțul său nu bănuiește nimic. Ea reușește să țeasă o plasă de minciuni atât de bine pusă la punct, încât își permite, mai ales sub pretextul serviciului, fel de fel de expediții deocheate. M-a surprins nu atât patologia Adèlei, ci mai ales discrepanța între aceasta și firea ei, calculată și rece. S-ar crede că o nimfomană este o femeie plină de pasiune, însă nimic nu este mai departe de Adèle decât pasiunea. Partidele ei de sex sunt, pe alocuri, de-a dreptul sinistre, tocmai prin lipsa de reacție, prin imposibilitatea de a umple acest gol din interiorul ei. Adèle se simte pustie, nemulțumită și caută senzații tari, evadarea din propria ei lume strâmtă, prin aceste refulări sexuale. Ea este, înainte de orice, o femeie plină de angoase de tot felul: frică de bătrânețe, de moarte, de a rămâne singură în spațiul urban, mai ales noaptea.
Singurul loc în care se străduiește să aducă normalitatea în viața sa este prin condiția de mamă. O femeie atât de chinuită în forul interior ca Adèle, reușește cumva să fie o mamă, dacă nu extraordinară, cel puțin decentă.
Îi cunoaștem atât pe socrii Adèlei, cât și pe părinții ei. Socrii sunt un cuplu de modă veche, unde soția își iartă soțul rătăcit și îl reprimește în căminul conjugal. Mama Adèlei, Simone, este, la rândul ei o femeie nefericită în căsnicie și nemulțumită, deși soțul, Kader, nu face nimic ieșit din comun pentru a genera o astfel de reacție. Se sugerează că Simone ar fi o femeie cu o patologie similară Adèlei, ceea ce ar putea fi o explicație pentru propria sa condiție.
Atrage atenția ideea autoarei de a crea un personaj feminin confruntat cu această adicție, un subiect nu foarte folosit și dificil de abordat.
Lucrurile își ies din rutina cotidiană atunci când Richard are un accident de scuter. Adèle se achită, așa cum poate, de rolul de infirmieră până la vindecarea soțului, fără însă a renunta la escapadele sale. Se știe însă că, mai devreme sau mai târziu, adevărul străpunge și plasa de minciuni cea mai iscusită. Comite o serie de erori de calcul care duc la deznodământul în aceeași măsură dorit și nedorit. Am avut senzația că ea caută aventura care aduce adevărul la iveală, cu un medic, coleg al soțului, din dorința mai mult sau mai puțin conștientă de a provoca o dezvăluire a situației care o consumă din cale afară. Conștiința ei se ușurează iar acum mingea este în terenul lui Richard: el trebuie să decidă ce este de făcut.
Nu am reușit să rezonez cu personajul Adèle, spre deosebire de alte lecturi unde protagoniștii sunt oameni cu diferite probleme. Această lipsă totală de pasiune nu mi-a permis să realizez o conexiune. Avem situația unui om care se consumă pe sine însuși într-un ritm înfiorător, chiar și pentru o adicție. Probabil ea încearcă să caute în aceste escapade un surogat pentru pasiunea care îi lipsește, însă se scufundă în mlaștina dependenței.
Din momentul în care Adèle este văzută prin ochii lui Richard, ea se umanizează. Prin intermediul lui doar, am reușit să ating un oarecare nivel de empatie cu acest personaj. Veți descoperi atât reacția lui Richard, cât și decizia lui în ceea ce o privește pe Adèle.
Narațiunea la persoana a treia, folosind timpul prezent, dă o notă de alert, de cinematografic unui scris, așa cum am menționat mai sus, sobru. Autoarea a dat dovadă de mult curaj cu acest roman, întrucât ea este de origine marocană, iar subiectul cărții este unul foarte controversat, chiar și pentru o societate mai puțin strictă decât cea arabă. Altfel, atmosfera este cât se poate de franceză, doar tatăl Adèlei, magrebian ca etnie, este singura trimitere clară înspre acea zonă.
De altminteri, chiar la începutul romanului este un mic episod care mi-a generat o undă de amuzament amar:
„Un grup de românce au reperat-o. Se îndreaptă spre ea, cu basmalele pe cap și o cerere de nerefuzat în mână. Adèle mărește pasul.” Aparent, nu trebuie să fii francez get-beget ca să preiei o anumită mentalitate.
Dincolo de toate acestea, romanul constituie o lectură atipică, o ipostază a feminității mai puțin văzută și folosită în literatură, ceea ce îi conferă factorul inedit. Dacă sunteți în căutarea unei astfel de lecturi, „În grădina căpcăunului” se poate dovedi o alegere bună.
„Lângă Adèle, are sentimentul că a trăit alături de o bolnavă fără simptome, că a trecut pe lângă un cancer latent, care roade și nu-și face simțită prezența. Când s-au instalat în noua casă, s-a așteptat ca ea să aibă o cădere. Să se agite. Era convins că ea, asemenea oricărei alte toxicomane căreia i s-a luat drogul, avea să-și piardă uzul rațiunii, așa încât se pregătise pentru asta. Își spusese că va ști ce să facă dacă ea ar fi devenit violentă, dacă l-ar fi lovit, dacă ar fi început să urle noaptea. Dacă și-ar fi făcut rău ei înșiși, dacă și-ar fi băgat un cuțit sub unghii. Ar fi reacționat ca un om de știință, i-ar fi prescris medicamente. Ar fi salvat-o.”

Cartea În grădina căpcăunului de Leïla Slimani poate fi comandată pe pandoram.ro

Cărțile autoarei Leïla Slimani pot fi comandate pe pandoram.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Pandora M

About Author

22 de comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    Wow! Îmi place cum sună . Pare o carte foarte captivantă. Cel puțin subiectul este interesant.
    Mai demult am văzut un film cu această tematică .

    Felicitări, Ana!

  2. Foarte bună recenzia! Felicitări! Un subiect incitant și controversat, care te provoacă să afli toate dedesubturile ce au provocat respectivul comportament, precum și ce vor alege să facă personajele în continuare. Mulțumesc pentru recomandare!

  3. Fara cuvinte! Nu am citit nimic asemanator. O recenzie de nota maxima, care mi-a trezit la maxim interesul!Felicitari Ana! Nu cred ca as rezona cu acest personaj chinuit, plin de demoni interiori, dar sunt foarte curioasa care este deznodamantul!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: