În viață de Yu Hua, Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei – recenzie

În viață

Yu Hua

Editura Humanitas Fiction

Colectie: Raftul Denisei

An apariție: 2016

Număr de pagini: 224

Titlu original: Huozhe – 1993

Traducere din chineză și note de: Mugur Zlotea

YU HUA s-a născut în 1960 în oraşul Hangzhou din provincia Zhejiang, într-o familie de medici. Vreme de cinci ani a fost dentist, profesie pe care a abandonat-o în favoarea scrisului fiindcă „nu-i plăcea să se uite în gura oamenilor toată ziua“. Copilăria lui a fost puternic marcată de Revoluţia Culturală, fapt ce a lăsat urme profunde şi asupra scrisului său. A debutat în 1984 cu o povestire şi s-a impus rapid printre cei cei mai apreciaţi autori de proza scurtă ai generaţiei sale. La începutul anilor ’90 Yu Hua a renunţat treptat la experimentalismul inițial şi s-a consacrat romanului, publicând: Strigăte în ploaie (Zai xiyu zhong huhan, 1991), În viaţă (Huozhe, 1993; Humanitas Fiction, 2016), Cronica unui negustor de sânge (Xu Sanguan mai xue ji, 1998; Humanitas Fiction, 2017), Fraţii (Xiongdi, 2008), A şaptea zi (Di qi tian, 2013). Pe lângă romane, a publicat şase volume de povestiri şi cinci volume de eseuri, , între care se remarcă volumul China în zece cuvinte (Shi ge cihui li de Zhongguo, 2011; Humanitas, 2018).

Yu Hua este primul scriitor chinez căruia i s-a decernat James Joyce Award (2002). Mai multe premii, titluri şi distincţii naţionale şi internaţionale i-au fost acordate de-a lungul timpului: Premio Grinzane Cavour (1998), Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2004), Barnes & Noble Discovery Great New Writers Award (2004), Premiul pentru contribuţii deosebite în domeniul cărţii (China, 2005), Prix Courrier International du Meilleur livre étranger (2008). Cărţile lui au fost traduse în peste treizeci de limbi. Actualmente, Yu Hua trăieşte la Beijing, iar articole semnate de el apar în The New York Times.

Romanul În viaţă, apărut în 1993 şi interzis iniţial de autorităţile chineze, este considerat una dintre cele mai influente zece cărţi ale ultimelor trei decenii în China. S-a vândut de-a lungul anilor în peste şase milioane de exemplare şi a devenit un adevărat fenomen editorial. A fost recompensat în 1998 cu Premiul Grinzane Cavour şi în 2014 cu Premiul Giuseppe Acerbi. Ecranizarea în regia lui Zhang Yimou a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes din 1994.
Yu Hua mărturiseşte în introducerea uneia dintre ediţiile chineze că ideea acestui roman i-a venit de la cunoscutul parlor song „Old Black Joe“. În viaţă este cronica unei transformări individuale, fără nici un fel de adaos eroic, iar Xu Fugui, personaj central şi narator spumos, ajunge un maestru al supravieţuirii, captiv în labirintul a patru decenii de istorie modernă a Chinei: Războiul Civil, venirea la puterea a Partidului Comunist, Marele Salt Înainte, Revoluţia Culturală și perioada post-maoistă. Fugui nu încearcă să-și înfrângă destinul și nici nu se răzvrătește. Povestea lui nu este cea a unei lupte continue împotriva tăvălugului istoriei, ci una a răbdării şi a bucuriei de a rămâne în viaţă.

„În viață” , romanul scris de Yu Hua, este povestea unui destin, a unui om ajuns la bătrânețe, împărtășită unui culegător de povestiri populare. Ajuns într-un sat, la un moment dat, acesta întâlnește un bătrân care muncea la plug, alături de un bou, bătrân și el. Stând de vorba, țăranul pe nume Fugui care îl impresionase prin liniștea pe care o emana și împăcarea pe care o simțea venind dinspre el, a început să îi relateze povestea vieții sale, începând cu anii copilăriei și continuând prin adolescență, tinerețe și maturitate.

Xu Fugui fusese fiul unui om bogat, deținător de pământ. Crescuse foarte răsfățat, se căsătorise cu o fată frumoasă, însă dăduse în patima bordelurilor și a jocurilor de noroc. Avea un copil și mai aștepta unul, când a reușit ”performanța” de a-și pierde pământurile la cărți. Tatăl său a murit de supărare, iar el a fost nevoit să ducă în continuare o viață de dijmaș pe un teren mic, acolo unde fusese odinioară stăpân.

Soția și mama lui munceau cot la cot cu el, dar vremurile erau grele, iar bătrâna s-a îmbolnăvit. Mergând la oraș să găsească un doctor, a fost luat cu arcanul la armată și a petrecut doi ani departe de ai săi, crezând că își va lăsa oasele pe câmpurile de luptă. În 1949, Armata Eliberării a învins pe cei din Armata Naționalistă, iar Fugui a fost lăsat la vatră. Întors acasă, nu și-a mai găsit mama în viață, iar fiica cea mare, în urma unei boli, rămăsese surdo-mută. Fiul său abia îl recunoștea, iar vremurile erau cu totul schimbate și tumultuoase: se instaura regimul comunist.
Cel care devenise moșier în locul lui nu a avut prea mult timp parte de acest statut, iar Fugui a continuat să ducă o viață umilă, plină de greutăți. Acest parcurs este prezentat în roman, odată cu o frescă a vieții sociale în acele împrejurări istorice.

Autorul introduce publicul cititor în viața satului din timpurile implementării măsurilor luate de comuniști, cu pasaje fugare din traiul de la oraș. Impresionează atitudinea lui Fugui, care se transformă dintr-un tânăr destrăbălat și bun de nimic, într-un om care a văzut moartea cu ochii, care trece prin pierderi grele și care ajunge, într-un final, singur pe lume.

Destinul său se împletește cu cel al altor personaje, lăsând un gust dulce-amărui, Fugui purtându-și ceea ce îi este dat cu demnitate din ce în ce mai mare. O lume a satului care rămâne dominată de aceleași legi arhaice, o viață simplă care a fost grea de-a lungul miilor de ani și nu încetează a fi la fel, nici măcar în tumultul secolului XX.

Fugui este exponentul unei clase sociale aflate la cumpăna dintre regimuri, dar destinul său tragic îi conferă o aură de unicitate, deși la fel de bine ar putea fi orice țăran chinez încercat de soartă și de istorie.

Scriitura este alertă, stilul relativ simplu, însă încărcat de umanitate. Întregul roman pare o odisee, o odă dedicată anduranței acestui Xu Fugui, om încercat din atâtea puncte de vedere. Cu toate acestea, el reușește să rămână „În viață” . Nu numai atât, dar dobândește și un soi de pace la vârsta senectuții. Deși nu are multe în comun cu Ilie Moromete, pe plan personal, totuși cumva similitudinile istorice m-au dus cu gândul la „țăranul-filosof”. Toate lipsurile prin care trec Fugui și toți cei din jurul său, atât pe timp de război, cât și pe timp de pace, ne pun în situația de a evalua sub o altă formă conceptul de abundență si cel de lipsă. Comuniunea om-animal de la început/final, un fel de înrudire între animalul truditor de povară, bătrân ca și stăpânul, chiar botezat de acesta cu numele său și Fugui cel rezilient.

Romanul „În viață” constituie o lectură impresionantă și ne aduce mai aproape esența spiritului chinez, prin intermediul acestui om simplu de la țară, trecut de la bogăție la sărăcie, prin bucurii și tristeți – Xu Fugui.

„ Revoluția Culturală era din ce în ce mai sălbatică și peste tot pe stradă erau afișe cu caractere mari, iar cei care le lipeau erau niște putori care nu le rupeau pe cele vechi când le puneau pe cele noi, le lipeau unele peste altele, de se adunau din ce în ce mai multe și zidurile păreau să aibă multe buzunare umflate. Până și pe ușa lui Erxi și a fetei mele fuseseră lipite afișe, iar pe ligheanul în care se spălau pe față și pe alte lucruri din casă erau citate ale președintelui Mao. Pe fața lor de pernă scria: « Să nu uitați niciodată lupta de clasă!» , iar pe cearșaf era scris « Prin vânt și valuri înainte!» Erxi și Fengxia dormeau în fiecare noapte pe vorbele președintelui Mao.”

Ecranizarea cărții a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes din 1994.

Cartea În viață de Yu Hua poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei