Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate, Editura Trei, Colecția Fiction Connection – recenzie

Înainte să fim ai voștri

(Before We Were Yours – 2017)

Lisa Wingate

Editura Trei

Colecția Fiction Connection

Traducere: Alexandra Fusoi

Nr.pagini: 480

Lisa Wingate e fostă jurnalistă, speaker motivațional și autoare a peste treizeci de romane. Cărțile ei au fost traduse în peste treizeci și cinci de limbi și nominalizate la numeroase premii, între care Pat Conroy Southern Book Prize, Oklahoma Book Award, The Carol Award și Christy Award.
Înainte să fim ai voștri s a vândut în peste un milion de exemplare, a figurat pe lista de bestselleruri New York Times timp de peste zece luni și a primit Goodreads Choice Award pentru roman istoric.
În prezent, locuiește cu soțul ei și cu cei doi copii în Texas.

Memphis, 1939. Rill Foss, o fată de doisprezece ani, duce o viață fericită la bordul unei case plutitoare de pe Mississippi, alături de părinți și de cei patru frați mai mici. Într-o noapte furtunoasă, tatăl trebuie s-o transporte de urgență pe mama lor la spital. Rill rămâne cu frații ei și primesc vizita unor străini care îi iau pe toți cu forța și îi duc la un orfelinat din Tennessee. Copiii sunt asigurați că în scurtă vreme vor fi înapoiați părinților, însă își dau seama repede care este crudul adevăr. Rămași la mila directorului necruțător al orfelinatului, Rill se luptă să-și țină frații laolaltă, într-o lume plină de pericole și incertitudine.
Carolina de Sud, în prezent. Născută într-o familie înstărită, Avery Stafford pare să aibă o viață perfectă: o carieră de succes ca procuror federal, un logodnic frumos și, în scurt timp, o nuntă luxoasă. Însă când tatăl ei se îmbolnăvește și Avery se duce să-l ajute, o întâlnire neașteptată o îndeamnă să exploreze trecutul îndelung tăinuit al familiei sale.

Inspirat de cazul real al Georgiei Tann, directoarea unui orfelinat din Memphis care răpea și vindea copii familiilor bogate, romanul Lisei Wingatespune povestea tulburătoare a unor frați cu destine frânte, care reușesc, în cele din urmă, să-și găsească izbăvirea.

„Una dintre cele mai bune cărți ale anului 2017. E imposibil să nu fii absorbit de acest roman aproape perfect.” – The Huffington Post

„O poveste emoționantă despre destrămarea și reîntregirea unei familii, despre dragostea fraternă și povara secretelor.” – People

„Un roman extraordinar… Wingate este o povestitoare desăvârșită, care știe cum să și țină cititorii cu sufletul la gură.” – Publishers Weekly

Întotdeauna am mers pe principiul că fiecare carte se citește la momentul potrivit. Nu există o rețetă anume. Ci pur și simplu simți. Sunt sigură că toți iubitorii de lectură au avut această senzație la un moment dat.

Pentru mine, Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate este o astfel de carte. Deși îmi făcea cu ochiul, în adâncul sufletului știam că o voi citi atunci când trebuie, când inima îmi spune. Și chiar așa s-a și întâmplat!

„Înainte să fim ai voștri” este asemeni unei furtuni care te ia prin surprindere. Simți că lucrurile îți scapă de sub control dar nu poți face nimic. Doar să aștepți să treacă! Și doar atunci poți respira în voie, poți plânge, dar mai ales poți spera că va ieși soarele.

Având la bază un caz real, autoarea a reușit să creeze o poveste uimitoare, cu personaje atât de bine creionate încât ajungi să suferi alături de ele, să le simți durerea, furia, neputința.

Este un roman bulversant cu povești de viață triste, destine frânte cu cruzime, iar lectura cărții  te doboară emoțional,  te zguduie sufletește de la început până la final.

Acțiunea are loc pe două planuri, alternativ, trecut și prezent, urmărind destinele a două generații ce se întrepătrund într-un mod fabulos dar dureros. Narațiunea este redată la persoana I din perspectiva celor două eroine – Rill Foss și Avery Stafford – două firi complet diferite dar legate sufletește printr-un un joc crud al destinului. Pentru a lega mai bine firele poveștii, Lisa Wingate ne-o aduce în prim plan, deși într-un mod mai subtil, pe May Crandall – nimeni alta decât Rill Foss la bătrânețe – cea care va influența complet destinul celor din jur, dar mai ales pe cel al tinerei Avery.

Avery Stafford este o ființă uimitoare, plină de noblețe, procuror federal, și ” fiica genială” a tatălui ei, senatorul Stafford, un om imbatabil, o personalitate puternică, un politician desăvârșit.

„Din varii motive – sau poate doar pentru că locurile de fiică perfecționistă și de fiică dulce erau deja ocupate în familia noastră, eu am fost dintotdeauna fiica genială. Mi-a plăcut școala și concluzia nespusă era că eu voi fi purtătorul de stindard al familiei, înlocuitorul de fiu, cea care îi va lua locul tatei. Cumva, mi-am închipuit dintotdeauna că o să fiu mai în vârstă când se va întâmpla asta și că o să fiu pregătită.”

Dar viața are „metehnele” ei și nimeni nu i se poate opune. Nici Avery, nici senatorul Stafford și nici chiar politica.

Boala tatălui – cancerul nu face discriminare! – o determină să se întoarcă acasă, în Carolina de Sud, pe termen nelimitat, pentru a fi alături de familia ei dar, mai ales, pentru a-și susține tatăl în noua campanie politică. Astfel, este nevoită să participe la diferite activități, întruniri, să își aducă contribuția la succesul tatălui și – de ce nu?! – la propriul viitor.

Un eveniment ce nu prevestea nimic ieșit din comun, ceva simplu, dar de efect pentru imaginea tatălui său, va aduce schimbări drastice în viața familiei Stafford, va fi începutul unui lung drum înapoi în trecut, unul încărcat de durere, îndoieli, tristețe.

Avery, alături de tatăl ei și stafful acestuia, merg în vizită la un cămin de bătrâni pentru sărbătorirea unei bătrâne la împlinirea celor 100 de ani. Nimic fastuos. Doar un gest frumos menit să aducă puțină bucurie acelei bătrâne, susținătoare înfocată a senatorului, dar și a tuturor bătrânilor de acolo, oameni simpli, dar cu o viață, cu un trecut.

Dacă tatăl ei este obișnuit cu astfel de evenimente, știe cum să se descurce, este  stăpân pe sine, Avery, în schimb, nu se simte în largul său, ba mai mult, locul în sine îi provoacă multă durere. Într-un cămin de bătrâni, complet diferit din punct de vedere al condițiilor, stă bunica sa Judy, persoana care și-a pus amprenta asupra personalității sale, cea care i-a a fost alături necondiționat, care a a impulsionat-o tot timpul, într-un mod subtil, elegant. Ținând cont de toate acestea, Avery se simte stingheră, copleşită, dar mai ales tristă, cu atât mai mult cu cât ştie că este doar un pion în acest joc politic, conștientă totuși, că trebuie să contribuie la îmbunătățirea imaginii tatălui său, implicat fără voia sa într-un scandal ce riscă oricând să ia proporții. Despre ce este vorba? Veți descoperi singuri atunci când veți citi cartea dar vă pot spune că autoarea nu a lăsat nimic la voia întâmplării legând firele poveștii cu personajele și acțiunile lor pentru un efect puternic asupra cititorului.

La acest cămin, Avery o cunoaște pe May, o bătrânică irascibilă, singuratică, de multe ori pusă pe harță, care, contrar atitudinii reci de până atunci, se apropie de ea strigând-o cu numele Fern. Nimic surprinzător! Se întâmplă frecvent ca bătrâni uitați de propriile familii să își dorească atenție, căldură, căutând-o în altă parte. Doar că Avery simte că această bătrână are povestea sa, dar mai ales încearcă să îi transmită ceva, cu atât mai mult cu cât May seamănă izbitor de mult cu bunica sa. Iar ca lucrurile să fie cu atât mai surprinzătoare, Avery găsește în camera bătrânei o fotografie veche din care pare să o privească chiar Judy, bunica, pe când era tânără.

 Este oare posibil ca cele două femei să se fi cunoscut de alungul vieții? Cine este Fern? Sunt întrebări care nu îi dau pace iar cea care o poate lămuri este bunica. Va reuși Avery să găsească răspunsurile? Slabe șanse în condițiile în care Judy are de cele mai multe ori mintea rătăcită. Dar Avery a moștenit tenacitatea și perseverența bunicii și nu se va da bătută până nu află adevărul. Iar persoana cheie este May. Acum doar ea o poate ajuta. Dar își dorește aceasta să dezgroape trecutul? Și cine este May în realitate?

Dacă prezentul este tulburător datorită eforturilor lui Avery de a descoperi povestea misterioasei fotografii, eforturi ce scot la lumină secrete bine păzite, trecutul este și mai cutremurător, dramatic, datorită poveștii de viață a lui May, pe numele ei adevărat Rill Foss,  a fraților și surorilor ei – Camelia, Lark, Fern, Gabion, cei doi gemeni luați de lângă familie, cu cruzime, încă de la naștere, a părinților săi Queenie și Briny, și a Arcadiei, casa lor plutitoare pe fluviul Mississippi, căminul, familia, locul în care s-au născut, au trăit primii ani din viață, în sărăcie, dar fericiți. Cu bune, cu rele, cu certuri zgomotoase, cu năzbâtii copilărești, frații Foss se iubeau, aveau grijă unul de celălalt, iar Rill, la cei doisprezece ani, era stâlpul casei, cea care avea grijă de toată lumea, cea care, de multe ori, a fost mamă pentru frații săi. De altfel, de alungul vieții, Rill – May la maturitate – se va simți responsabilă pentru destinul tragic al familiei sale, sentimentul de vinovăției fiind prezent și acum la bătrânețe, adânc înrădăcinat în suflet, chiar dacă în subconștientul său știa că nu ar fi putut schimba nimic, copil fiind.

„Noaptea devine tăcută.

Fern se agață ca o maimuță de piciorul meu, iar Gabby se plimbă prin cabină cu Lark, pentru că ea e preferata lui. Până la urmă nu mai e nimic de făcut, decât să intrăm și să ne gândim la ce o să mâncăm. N-avem decât turta de mălai și niște pere pe care le-a luat Briny la troc în Wilson, Arkansas, unde am stat trei luni și ne-am dus la școală până a venit vacanța de vară. Până la vremea aia, pe Briny îl mâncau deja tălpile să plece. Era gata să se întoarcă pe apă.

În mod normal, nu ne-ar fi adus niciodată la mal lângă un oraș mare cum e Memphis, dar Queenie se plânsese de crampe încă de alaltăieri. Deși era mai devreme decât își imaginase ea după ce făcuse cinci copii, știa că e mai bine să legăm barca la mal și să stăm într-un loc.

Intrați în cabina Arcadiei, toți sunt plângăreți, și îngrijorați, și încinși, și supărăcioși. Camelia se plânge că am închis ușa în loc să trag plasa, și e zăpușeală, chiar și cu geamurile închise.”

Nașterea unui copil ar trebui să fie o imensă bucurie dar pentru familia Foss, venirea pe lume a gemenilor va fi începutul sfârșitului.

„O umbră plutește în pătratul de lumină pe care îl lasă geamul pe podeaua cabinei. Capul unui bărbat, conturul unei pălării. Are în mână un băț sau o bâtă. Bate cu ea în sticlă.

Un polițist? Mă tem că da. Poliția vine când are chef după cei care locuiesc pe apă. Fac raiduri în tabere, îi bat pe șobolanii de râu, iau ce vor, ne trimit în legea noastră. E unul dintre motivele pentru care ne oprim la mal singuri, dacă Briny nu are un motiv anume să caute alți oameni.”

Să urmărească același lucru polițistul și oamenii săi? Să le fure mâncarea – și-așa puțină! – , să îi sperie mai ales că erau singuri în timp ce părinții erau la spital? Ce bine ar fi fost dacă era doar atât! Dar realitatea era alta. Mult mai terifiantă.

„Oamenii ăștia sunt polițiști.

Ne duc la închisoare?

Pe umăr mi se lasă o mână, de parcă cineva mi-ar fi citit gândurile. Rămâne acolo până tragem într-un final la mal. În susul dealului, zăresc și alte clădiri.

– Acum o să fii foarte cuminte și o să ai grijă de fratele și surorile tale, să nu facă probleme, îmi șoptește la ureche polițistul de pe Arcadia.

(…)

Mergem pe pasarelă în șir, eu ducându-l pe Gabion sprijinit de șold. Mă lovesc zăngănitul și șuierul mașinăriilor și mirosul de smoală încinsă și nu mai simt miresmele râului.”

„Alături e o mașină. O mașină mare. Din ea coboară un bărbat în uniformă, ocolește până la ușa din spate și o deschide, ca să lase o femeie să se ridice de pe banchetă. Femeia rămâne pe loc uitându-se la noi și mijind ochii în lumina soarelui.”

Cine este această misterioasă femeie? Ce urmărește prin răpirea celor cinci frați în lipsa părinților?

„- Ce grupuleț încântător de copii abandonați, spune femeia – domnișoara Tann. Cinci blonzi scumpi și cârlionțați. Ce minunat!”

Minunat? Pentru această malefică femeie și toți cei implicați în afacerea ei – răpirea copiiilor săraci – da, este minunat. Tot ce își dorește este să facă bani, indiferent de consecințele dezastruoase ale faptelor sale. Nu o interesează ce lasă în urmă. Important este viitorul. Iar pentru a-și atinge scopul este dispusă să facă orice compromis, să cumpere atenție, să șantajeze, să distrugă familii, sufletește și fizic. Știe că nimic nu i se poate întâmpla. Are de partea ei oameni influenți, de la politicieni, la personalități marcante ale acelor vremuri.

Din păcate, Rill și frații ei, datorită condiției sociale, dar mai ales datorită aspectului fizic, blonzi, cu păr cârlionțat și privire angelică, cad victime acestei odioase femei.

Georgia Tann – un nume ce s-a jucat într-un mod crunt și terifiant cu viețile lui Rill și celor dragi ei – era, pentru cei din jur, o femeie respectabilă, bine văzută în societate, care conducea Societatea Casa de Copii din Tennessee ce avea un singur scop: salvarea copiilor defavorizați de soartă. Numai că, în spatele bunelor intenții, de multe ori stă ceva dubios, necurat.

Cum poți aduce bucurie unor copii răpindu-i de lângă părinții lor? Singura armă era minciuna. Părinții erau înșelați și puși să semneze acte prin care renunțau de bună voie și fără pretenții la proprii copii, iar aceștia din urmă erau asigurați că au fost abandonați fără regrete de cei care le-au dat viață. Era singurul adevăr.

Același „adevăr” îl află și Rill doar că ea nu îl crede. Refuză cu încăpățânare să accepte  această realitate. În ciuda lipsurilor materiale, cei cinci frați nu au dus lipsă de afecțiune, de atenția și iubirea părinților. Întotdeauna au fost uniți chiar și în cele mai dificile momente. Acest lucru îi este atât de puternic înrădăcinat în suflet încât aceasta va face tot posibilul, din momentul răpirii, să aibă grijă de frați și să îi țină uniți. Din păcate, soarta este de multe ori parșivă și nemiloasă. În cazul lui Rill ea are un nume: Georgia Tann, înger şi demon.

„- Era incredibil de respectată, iar femeia care conducea societatea, Georgia Tann, acționa în cercuri influente, din punct de vedere social și politic. Avea o reputație publică bună. Lumea admira ce făcea ea. A schimbat percepția generală cum că orfanii erau pierduți. Dar adevărul este că filiala din Memphis a Societății Casa de Copii din Tennessee era coruptă în profunzime. (…) Poveștile sunt triste, și sunt înspăimântătoare, și sunt efectiv câteva mii. Copiii erau intermediați. Georgia Tann a făcut bani încasând onorarii uriașe pentru adopție, transport și livrare în afara statului. Lua copii de la familii sărace și-i vindea unor celebrități sau persoane cu influență politică. Avea la degetul mic forțele de aplicare a legii și pe judecătorii de la tribunalul pentru familie. A înșelat femei aflate în maternitate să semneze documente de renunțare la drepturile părintești, în timp ce erau încă sedate. Le-a spus oamenilor că le-au murit copiii, deși nu era așa.”

Terifiant! Citind aceste lucruri simți că nu mai ai aer. Stai şi te întrebi cum de este posibil, cum de poți rămâne indiferent , cum de poți ține sub tăcere ştiind că „în joc” sunt suflete nevinovate. Mulți ştiau ce se ascunde în spatele unei reclame, unui anunţ. Oameni obişnuiți au preferat să întoarcă capul, să închidă ochii, să-şi astupe urechile.

” Ai voștri, la cerere!”

” Vreți un cadou de Crăciun real și viu?”

Dezgustătoare reclame! Este real?

Da! Pentru Rill și frații săi, Georgia Tann a reprezentat coșmarul vieții lor. Destinele lor au fost frânte, într-un mod crunt, nemilos, încă din primii ani ai copilăriei, distrugându-le orice șansă la un viitor fericit. Mai poți spera la ceva frumos atunci când, cu cruzime, ești despărțit de frații tăi, ești înfometat, abuzat, fizic și psihic? Rill încă mai are puterea să spere. Este puternică. Luptă cu îndârjire până în ultima clipă. Din cei patru frați doar pe Fern o mai are aproape. Să fie noroc? Să le surâdă soarta? Rill va face orice pentru a-și păstra sora. Chiar și să renunțe la luptă.

Da! Rill realizează că trebuie să privească înainte, să își accepte soarta, să lase în urmă Arcadia, casa lor plutitoare, părinții Queenie și Briny, chiar dacă pentru ea nimic nu va mai fi la fel, chiar dacă o părticică din sufletul ei va fi veșnic gol. Pentru ea, acum, prioritatea este Fern, sora mai mică. Decide să închidă o ușă, cea a trecutului, pentru a deschide alta, cea a viitorului.

Ce nu știe Rill – acum May Crandall – este că trecutul refuză să stea în umbră. Iar Avery, această tânără încăpățânată, nu se va lăsa mai prejos și va face orice ca să afle adevărul. Dar este oare aceasta pregătită? Este conștientă de consecințele dezastruoase pentru imaginea tatălui și cariera sa politică? Însăși bunica Judy, într-un moment de luciditate, îi spune:

„- Nu trebuie să se afle niciodată despre Arcadia.”

De ce? Care este misterul? Este Judy implicată direct în această poveste? Și dacă da, care este contribuția ei? Întrebări pe care Avery și le pune neîncetat, dispusă să găsească răspunsurile, cu orice cost.

„Eu vin dintr-o lume unde n-am recunoaște niciodată deschis astfel de lucruri, cu siguranță nu în fața cuiva care e, practic, un străin. În lumea pe care o știu eu, o aparență ireproșabilă și o reputație nepătată sunt de cea mai mare importanță.”

Va reuși Avery să facă lumină în jurul acestei povești? Ce legătură există între May Crandall -Rill Foss – și Judith Stafford? Cum o va influența pe Avery destinul fraților Foss? Vor reuși aceștia să se reîntâlnească după ce au fost despărțiți cu cruzime, copii fiind?

Răspunsurile la aceste întrebări, dar și multe alte aspecte, le veți afla doar dacă veți citi cartea. V-o recomand din suflet!

Am preferat să nu dau multe detalii, tocmai pentru a vă lăsa pe voi să descoperiți aceste povești de viață, să simțiți pe propria piele zbuciumul sufletesc al lui Rill Foss, să plângeți alături de ea și frații săi, să simțiți furie tot mai mare cu fiecare filă dată.

După cum însăși autoarea o spune la final, povestea micuței Rill și a fraților săi este pură  ficțiune, dar ea oglindește poveștile adevărate ale copiilor răpiți de „Mama adopției moderne” – cum era supranumită Georgia Tann – din anii 1920 până în 1950 . 

„Povestea adevărată a Georgiei Tann și a filialei din Memphis a Societății Casa de Copii din Tennessee este un paradox bizar și trist. Nu încape îndoială că organizația a salvat mulți copii din situații lamentabile și periculoase sau că a primit copii care erau nedoriți și i-a plasat în cămine iubitoare. Nu încape îndoială nici că nenumărați copii au fost luați fără motiv și fără proceduri juridice și nu au mai fost văzuți niciodată de familiile biologice profund îndurerate. Relatările supraviețuitorilor dovedesc faptul că mame naturale rămase fără copii au dus zeci de ani dorul acestora și că mulți dintre aceștia au fost plasați în instituții unde au fost neglijați, molestați, supuși abuzurilor și tratați ca simple obiecte.

(…)

 Cei blonzi, ca frații Foss, erau în mod special apreciați în sistemul Georgiei Tann și erau adesea vizați de „cercetașii” care lucrau în instituții medicale și clinici de asistență publică.”

Strigător la cer este faptul că lista de personalități a acestei malifice femei includea figuri politice și celebrități de la Hollywood, printre care: guvernatorul New York- ului –  Herbert Lehman – , actorii Joan Crawford, Dick Powell, și mulți alții.

Ne-am putea întreba cum de a fost posibil ca această organizație să-și desfășoare activitatea cu acordul autorităților iar, mai târziu, acestea să mușamalizeze totul doar pentru protejarea unor interese?! Dar putem înțelege cu ușurință că este posibil așa ceva dacă ne uităm pe meleagurile noastre mioritice. Câți copii nu sunt abandonați, răpiți, abuzați, totul sub privirea „oarbă” a autorităților? Câți dintre noi nu suntem martori tăcuți, simpli spectatori la aceste orori?

Sunt puțini cei care luptă pentru acești copii, dar sunt și mai mulți cei care închid ochii și tac.

Pentru toate aceste destine frânte cu cruzime, citiți cartea și învățați, încă o dată, lecția omeniei. Nu e mult! Dar nici puțin!

Cartea Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate poate fi comandată pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei