Înainte să te cunosc de Jojo Moyes, Editura Litera – recenzie

Înainte să te cunosc

Jojo Moyes

Titlul original: Me Before You

Editura: Litera

Colecția: Blue Moon
Anul apariției: 2016
Traducerea: Gabriel Tudor
Număr de pagini: 398

„O narațiune ingenioasă, cu personaje încântătoare. O poveste dulce-amăruie despre dragoste și renunțare. O lectură extraordinară.” – Daily Mail

Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă.
Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou, e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna.
” Înainte să te cunosc” e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire.

• Seria Înainte să te cunosc (Me Before You)

1. Înainte să te cunosc, Editura Litera – Me Before You – 2012

2. După ce te-am pierdut, Editura Litera – After You – 2015 – prezentare

3. Eu, și totuși alta – Editura Litera – Still Me – 2018 – prezentare

Sună interesant, nu-i așa?
Ei bine, această carte am cumpărat-o chiar din cauza descrierii. Îmi place și stilul autoarei, care m-a cucerit cu „Ultima scrisoare de dragoste” și „Jertfa iubirii”.
Știu că s-a făcut și film după cartea de față, pe care am în plan să-l văd, dar abia după ce citesc cartea!

Cartea debutează cu…

„Ridică ochii, auzind un zgomot puternic – sunetul strident al unui claxon… Cu coada ochiului, surprinde ceva fără o formă precisă, ceva care se apropie însă de el cu o viteză imposibilă. Se întoarce cu fața într-acolo și într-o fracțiune de secundă își dă seama că stă chiar în calea acelui bolid infernal și că n-are cum să se ferească. Stupefiat, lasă telefonul să-i scape din mână și aude un țipăt, care e poate al lui. Ultimele lucruri pe care le vede sunt o mănușă de piele, un chip sub o cască, groaza din ochii celuilalt reflectând propria-i groază. Se aude o explozie, și totul se împrăștie în mii de bucăți. Și apoi nu mai e nimic.”

Un început cutremurător! Acesta este modul în care autoarea decide să ne facă cunoștință cu personajul principal al cărții: Will Traynor. Un tânăr ce are toată viața înainte!
Pe de altă parte, facem cunoștință cu Lou Clark, o tânără de 26 de ani, care doar ce și-a pierdut slujba, primind în schimb, un salariu compensatoriu pe trei luni…
Accidentul lui Will a avut loc în 2007, acțiunea cărții are loc doi ani mai târziu, în Anglia în 2009. Prin intermediul unui interviu, după mai multe încercări de a-și găsi o nouă slujbă, Lou se angajează să aibă grijă de Will pe o perioadă de 6 luni… dar nu-l cunoaște pe acesta în timpul interviului…
Will, un tânăr ce nu se poate mișca decât cu ajutorul scaunului cu rotile, ce trăiește într-un vid. Dintr-un tânăr energic, plin de vitalitate și care adora sporturile, a devenit un pustnic care-și respinge foștii prieteni, nu mai are încredere în nimeni și mai ales, preferă să rănească el înainte să fie rănit. În urma accidentului, nu se mai poate mișca de la gât în jos, cu excepția unei mâini pe care o poate folosi parțial….
Cumva, este de înțeles această atitudine. Oricui i-ar fi greu să accepte o așa soartă crudă…
Atmosfera este tensionată între Will și Lou, dar, la un moment dat, fata izbucnește:

„- Nu trebuie să te porți ca un ticălos.
 – Ce-ai spus?
 – Prietenii tăi au avut parte de un tratament de tot rahatul. Bun. Probabil l-au meritat. Dar eu sunt aici zi de zi, dându-mi silința cât pot. Așa că aș aprecia dacă nu mi-ai face viața la fel de neplăcută pe cât le-o faci tuturor celor din jurul tău.”

Această mică izbucnire, sper să-i fie un semnal de alarmă lui Will și să-l facă să-și revizuiască comportamentul. Într-o oarecare măsură acest lucru se întâmplă. Mai ales după o noapte în care Lou doarme la Will, deoarece acesta nu se simte bine, bolnav fiind.
Acum realizez, că părinții lui l-au abandonat…aproape că nici nu-l bagă în seamă, evită să se uite la el…deși sunt conștientă că îl iubesc.
Nathan- fizioterapeutul său și Lou sunt singurii cărora le pasă cu adevărat de el. E trist să constați așa ceva…
Așa că, ușor ușor, cei doi se înțeleg din ce în ce mai bine. Ba chiar reușește să-l facă să accepte să se tundă și bărbierească. Un mare pas înainte!
Apoi, Lou este șocată de discuția pe care o aude între mama lui Will și sora acestuia… De fapt, cred că și eu aș fi fost șocată. Nu doar că Will încercase să se sinucidă, dar a apelat la organizația Dignitas – o organizație elvețiană nonprofit care furnizează servicii de sinucidere asistată persoanelor ce suferă de boli mintale severe; boli fizice grave și boli în stadiu terminal… Și nu doar atât, dar mamei lui i-a promis că-i mai acordă încă 6 luni, apoi să fie dus acolo… Sau…poate, va surveni un miracol și-și va schimba hotărârea?
Mama lui, a fost refractară la propunerea lui Will cu sinuciderea asistată. Dar a spus „Da” acestei dorințe a lui Will, după ce acesta a încercat să-și ia viața, deoarece a conștientizat că fiul ei nu vrea să fie ajutat, ci pur și simplu nu mai dorește să trăiască în aceste condiții: când este total dependent de altcineva.
Nu pot spune că înțeleg prin ce a trecut ea, sper să nu fiu niciodată în această situație…dar, dacă mă pun în locul lui Will, nu mă pot abține să nu mă întreb ce aș face eu? Și sincer vă spun…. E greu, dar cred că aceeași decizie aș lua-o.

Cele șase luni acordate de Will mamei sale se termină pe 12 august. Iar Lou și-a luat responsabilitatea ca în cele patru luni care au mai rămas până atunci, să-i schimbe părerea sau cel puțin, să încerce.

„Aveam în față o sută șaptesprezece zile în care să-l conving pe Will Traynor că viața lui merită trăită.”

O carte pe care o trăiești, fiecare pagină stârnind emoții, nelăsând cititorul să se plictisească. Detaliile sunt cele care te fac să zâmbești sau să îți simți ochii în lacrimi din cauza suferinței personajelor. Aceste personaje sunt atât de bine conturate, atât de credibile…

Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte, iar acum îmi este teamă că o voi termina prea curând și-mi va veni greu să mă despart de povestea aceasta.
O prietenie adevărată, profundă, se dezvoltă între Lou și Will. Această tânără îl înțelege și în același timp își dorește să-l facă fericit: să-i aducă un zâmbet pe chip, dar mai ales să-l convingă să renunțe la sinucidere. Will devine și el mai comunicativ, mai vesel, ba chiar ia parte la cina de ziua ei!

O carte pe care nu o pot lăsa din mână și este trecut de ora 2:00 noaptea…asta așa, să vă puteți face o impresie despre cât de intensă poate fi! Una dintre vorbele lui Will mi-a rămas în minte:

” – N-am să regret niciodată – niciodată – lucrurile pe care le-am făcut. Fiindcă în majoritatea zilelor, atunci când ești țintuit într-un scaun din ăsta, tot ce-ți rămâne este să mergi cu gândul în locurile în care ai mai fost.”

 Așa ar trebui să facem toți: să ne trăim viața cu intensitate și niciodată să nu regretăm ceea ce facem!
În compania lui Will, Lou iese din carapace: vede viața cu alți ochi, se influențează unul pe altul.
Timpul trece cu viteza luminii, se scurge aproape fără să îți dai seama! Merg la nunta fostei iubite a lui Will, unde chiar se distrează! Ba chiar dansează împreună!
Și nu doar atât! Will acceptă să plece cu Lou o săptămână! Unde? Hmmmm…undeva unde să fie doar ei doi!
Între timp, Lou acceptă că are sentimente puternice față de Will, se desparte de fostul prieten… Astfel ajunge să stea la Will în weekenduri…
Și cum viața are grijă să ne arate că nu toate sunt ușoare, parcă pornită să ne arate că într-o clipă totul poate fi dat peste cap, Will se îmbolnăvește și este spitalizat. Iar când își revine, este apatic… Lou e nevoită să anuleze vacanța. Dar, ajung totuși să meargă în altă călătorie!
Mi-a plăcut foarte mult această carte! Te pune față în față cu destinul implacabil, chiar dacă îți aduce multe lacrimi în ochi pe măsură ce o citești!

Nota mea pentru carte este 10!

P.S. : ” … doar să trăiești îndrăzneț. Să-ți depășești limitele. Nu rămâne în loc!”