Indragostita nebuneste de Jill Shalvis, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

30

Îndrăgostită nebunește (Head Over Heels

Jill Shalvis

Editura Litera

Colecția Cărți Romantice

Traducere: Alina Rogojan / Graal Soft

302 pagini

1. Irezistibil – Editura Litera – Simply Irresistible – 2010 – recenzia
2. Dorința inimii – Editura Litera – The Sweetest Thing – 2011 – recenzia
2.4. Heating Up the Kitchen: Recipes with Love from Lucky Harbor – 2011
2.5. Small Town Christmas – 2011
3. Îndrăgostită nebunește – Head Over Heels – 2011
4. Noroc în dragoste – Lucky in Love – 2012 – prezentare carte
5. At Last – 2012
6. Forever and a Day – 2012
6.5. Under the Mistletoe – 2012
7. It Had to Be You – 2013
8. Always On My Mind – 2013
8.5. A Christmas to Remember – 2013
9. Once in a Lifetime – 2014
10. It’s in His Kiss – 2014
11. He’s So Fine – 2014
12. One in a Million – 2014
12.5. Merry Christmas, Baby – 2014
O fire rebelă, Chloe Traeger a avut o copilărie de nomadă, care a obișnuit-o să-și trăiască viața pe muchie de cuţit.
Spre deosebire de surorile ei care și-au găsit perechea și se pregătesc să se căsătorească, ea nu se simte deloc pregătită să ducă o existență liniștită la pensiunea familiei.
Tendința ei de a intra permanent în încurcături, îi atrage atenția lui Sawyer Thompson, șeriful din Lucky Harbor, un bărbat serios – și, mai ales, chipeș și sexy –, care nu vrea decât să o aducă pe calea cea dreaptă: Chloe nu mai poate face nici un pas greșit fără ca șeriful să fie pe urmele ei.
Comportamentul lui imperturbabil și zâmbetul lui enigmatic sunt îndeajuns să facă orice femeie să-și dorească să străpungă acea armură de indiferență, chiar dacă pentru asta ar trebui să ajungă la închisoare.
În schimb, Chloe, pentru prima dată, în loc să încalce legea, visează să i se supună. Va putea această rebelă să păstreze pacea cu șeriful? Sau trecutul ei colorat o va ține departe de o dragoste ce are șanse să dureze – și de refugiul pe care dorește cu adevărat să-l găsească în orășelul Lucky Harbor?
”Îndrăgostită nebunește” este o carte foarte emoționantă, plină de sentimente, care te convinge de puterea vindecătoare a dragostei și de liniștea și stabilitatea pe care ți le oferă relațiile de familie. Nu poți să nu îndrăgești personajele din carte și să nu fii fascinat de interacțiunea dintre ele. Pe lângă momentele sensibile, înduioșătoare, nu lipsesc nici fazele și replicile amuzante, care aduc un plus de savoare cărții.
La prima vedere, Chloe și Sawyer par complet diferiți unul față de celălalt, dar se va dovedi că aveau multe în comun, iar ceea ce îi diferenția îi făcea cu atât mai compatibili unul cu celălalt.
Chloe, de douăzeci și cinci de ani, era o roșcată minionă, cu ochi verzi fascinanți, un spirit rebel ce intra mereu în bucluc, căutând necazurile cu lumânarea și dându-i mereu bătăi de cap intransigentului șerif Sawyer.

Era singura dintre surorile ei care crescuse alături de mama lor, o fire boemă, care se muta într-una dintr-un loc în altul, fără a prinde rădăcini nicăieri. Iar tatăl ei nu numai că fusese complet absent, dar nici măcar nu știa cine este… Astfel, Chloe crescuse ca un spirit liber, independent, dornic de aventură. Astmul sever de care suferea, în loc să o tempereze, o îndârjise și mai mult, fugind într-una după adrenalină, care să o facă să simtă că trăiește cu adevărat și să-i dea impresia normalității. Tovarășul ei de nebunii era Lance, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, ce suferea de fibroză chistică și ale cărui zile erau numărate, astfel că dorea să se bucure din plin de viață, atâta timp cât o mai avea…
Sawyer, de treizeci și cinci de ani, era un tip înalt de un metru nouăzeci, tot numai mușchi, obsedat de muncă, serios, organizat și ordonat. De fapt, Sawyer avusese o copilărie și adolescență foarte zbuciumată, de care nu-i făcea plăcere să-și aducă aminte. Părăsit de mic de mamă, crescuse alături de un tată mereu ursuz, dezvoltând un spirit de frondă și înhăitându-se cu alți golani de vârstă cu el și făcând numai nebunii. Un accident mortal provocat de un prieten beat ce se afla la volan, el însuși aflându-se în acea mașină, îl trezise la realitate la vârsta de șaptesprezece ani. Intrase într-un centru de reeducare pentru minori și, sub îndrumarea unui șerif foarte cumsecade, se schimbase radical. Disciplina și munca asiduă erau reperele de care se agăța cu înverșunare, încercând să-și răscumpere greșelile trecutului. Din păcate, deși întreaga comunitate îi iertase rătăcirile de odinioară, de care nu mai pomenea nimeni, fiind respectat de toți, tatăl lui îl respingea și acum, refuzându-i constant orice tentativă de împăcare.
Chloe, cu firea ei rebelă, era o amenințare la echilibrul lui greu construit, provocându-l în permanență și ocupându-i gândurile în cele mai neașteptate momente.
”Chloe veni la bar și îi susținu privirea preț de o clipă prelungă, ruptă din timp. Ea nu îl întrebă dacă era bine. Nu îl împovără cu îngrijorarea ei. Nici măcar nu îi oferi obișnuitul ei zâmbet sardonic de mă-doare-în-cot. Nu, doar se mulțumi să îl fixeze cu ochii aceia de un verde intens, iar el se trezi dorindu-și să cadă și să se înece în ei…”
Nici Chloe nu era imună la farmecul lui. Se trezise de câteva ori visând la el și, pentru prima dată de când se știa, simțea nevoia să prindă rădăcini undeva.
„… ochii lui erau hipnotizanţi. Erau de culoarea ciocolatei calde topite, dar uneori, cum era şi acum, în ei scânteiau picături minuscule de auriu ca nişte flăcări.”

Din păcate, surorile ei nu o iau în serios când ea se oferă să transforme în salon de cosmetică terasa hanului pe care-l administrau împreună și pe care îl moșteniseră cu totul neașteptat spre administrare solidară în urmă cu un an, în urma morții mamei lor. Neîncrederea lor era motivată întrucât cheltuiala pentru acea transformare era foarte mare iar antecedentele ei demonstraseră că nu putea sta prea mult într-un loc.
Necăjită, se duce să se calmeze la un lac cu nămol din afara orașului, unde regăsește o stare de pace și liniște ce o binedispune. Din păcate, intră din nou în bucluc în momentul în care motocicleta ei refuză să-i pornească, ajungând în final să fie salvată, bineînțeles, de șeriful Sawyer, care o duce la el acasă pentru a se spăla de nămol. Acolo, pasiunea ce mocnise până atunci izbucnește între ei și petrec clipe fierbinți împreună, Chloe ignorând cu bună știință criza de astmă de simțea că se apropie, pentru a nu risipi magia momentului. Dar, în momentul în care valurile de plăcere o inundă, își pierde aerul și cade inconștientă, speriindu-l de moarte pe Sawyer, care reușește să o resusciteze și o duce la surorile ei, îngrozit și simțindu-se vinovat de pericolul prin care ea trecuse.
În perioada următoare, deși ajung singuri de mai multe ori și nu-și pot ține mâinile departe unul de celălalt, Sawyer nu merge mai departe, nedorind să o supună riscului.
„Ea zâmbi când o sărută. Îi simţi pe limbă gustul berii pe care o împărţiseră, simţi pe ea mirosul de vopsea umedă şi ghici în ea o promisiune caldă. Fu cel mai frumos sărut care i se oferise vreodată.”
O replică a ei însă, pe când se afla în compania surorilor ei și a iubiților acestora, îl face pe Sawyer să simtă o strânsoare în inimă.
”- Pentru că nu intenționez să schimb absolut nimic la mine. Ceea ce face prea puțin probabil ca cineva să se îndrăgostească de mine așa cum sunt, n-ați crede?”
Chloe nu avusese parte de prea multă iubire și nu era obișnuită să facă declarații în acest sens. Mama ei fusese un spirit liber care aruncase cu generozitate, în dreapta și în stânga, cu declarațiile de iubire, oferindu-le oricui, încât cuvântul își pierduse semnificația.
Nu poți să nu empatizezi citind despre experiențele ei triste din copilărie și să nu realizezi de ce Chloe devenise așa de cinică și neîncrezătoare în afecțiunea celor din jur considerând că nimeni nu ar fi putut-o iubi. Având prea multe dezamăgiri în copilărie, Chloe ridicase un zid în jurul ei pentru a se autoproteja.
”Nu, Chloe avea impresia că oamenii spuneau ”Te iubesc” când de fapt ar fi vrut să spună ”Îmi pare rău” sau ”Am putea te rog să uităm cât am fost de idiot?” Nu erau cuvinte pe care să le folosești ca leucoplast sau pe care să le rostești pentru a face pe cineva să se simtă mai bine pe moment, ca atunci când Chloe avusese șapte ani, iar Phoebe o lăsase în casa unui străin timp de patru zile, sau când aceasta cheltuise toți banii de Crăciun pe cadouri pentru iubitul ei.”
Dar Sawyer era hotărât să îi demonstreze că se înșela. O surprinde cu următoarea ocazie, când îi declară că a citit despre crizele de astm și că se poate să aibă o relație fizică plină de satisfacții fără să se pună în pericol, demonstrându-i în mod practic acest lucru. Sunt absolut înduioșătoare grija și tandrețea lui față de ea!
Chloe simte că un sentiment foarte puternic, complet neașteptat creștea în ea față de Sawyer, dar nu dorea să îl analizeze prea mult, dornică să beneficieze cât mai mult de starea de fericire, atâta timp cât ar fi putut să dureze.
„Iubire sau dorinţă? se întrebă ea din nou. Iar dacă l-ar fi întrebat pe el, ar fi ştiut mai clar decât ea? Nu. Nu voia să ştie. Pentru că era posibil să fie puţin din amândouă. Şi, în plus, nu era o întrebare la care să aibă nevoie de răspuns acum. Avea să accepte pur şi simplu această combinaţie neobişnuită de frustrare, foc, afecţiune şi dorinţă şi… avea să o savureze. Atât cât avea să dureze.”
La rândul lui, Sawyer era complet fermecat de Chloe, care acționa ca un balsam reconfortant asupra sufletului lui.
”Era ca o furtună de primăvară – sălbatică și imprevizibilă, însă în același timp acționând ca un balsam calmant, liniștitor asupra sufletului lui.”
Un moment critic în relația lor se produce când, după un moment amuzant în care Sawyer le descoperă noaptea pe Chloe și surorile ei scăldându-se în lacul de nămol, primește un apel și realizează că a ratat o misiune importantă, copleșit de grija pentru ea care îl făcuse să uite că era în misiune și plecase să se asigure că ea era în siguranță.
Din fericire, sentimentele câștigă încă o dată în fața rațiunii și a prudenței, iar Sawyer își declară primul dragostea necondiționată, fără nici un echivoc, risipindu-i orice îndoială lui Chloe.
”- Mă prind puțin mai greu, dar nu sunt idiot, Chloe, și învăț din greșeli. Îi prinse obrazul în palmă. Te iubesc, Chloe.”
Chloe, la rândul ei, își dă seama că exprimarea sentimentelor o eliberează, redându-i de fapt adevărata libertate și aducându-i împlinirea.
”- Te iubesc, Sawyer. Atât de mult.
– Știu. Ochii îi erau serioși. E propriul meu miracol și mă bazez pe el zi după zi.”
Mi-a plăcut mult și relația dintre cele trei surori care, practic niște necunoscute în urmă cu un an, au reușit să clădească o relație durabilă împreună, fiecare iubind-o necondiționat pe cealălaltă, oferindu-i sprijin și înțelegere când avea nevoie. De asemenea, m-am bucurat că Sawyer a reușit, în final, să repare și relația cu tatăl lui, fiecare eliberându-se de un ghimpe care îi rănea inima.
La începutul fiecărui capitol, ca și în precedentele două cărți din serie, întâlnim și aici câte o cugetare, plină de duh, de data aceasta a lui Chloe. Redau mai jos câteva dintre ele, care m-au amuzat.
”Dacă nu îți iese din prima, distruge orice urmă că ai fi încercat.”
”Dacă situația nu ți se pare dreaptă, încearcă să o strâmbi.”
”De ce a fost bărbatul creat înaintea femeii? Pentru că întotdeauna ai nevoie de o ciornă înainte de varianta finală.”
”Când nu știi ce faci, prefă-te.”
”S-ar putea ca singurul tău scop în viață este de a servi pur și simplu ca avertisment pentru alții.”
”Amintește-ți întotdeauna că ești unică. La fel ca toți ceilalți.”
”Surorile. Ori le iubești, ori te cerți cu ele, dar oricât te-ai strădui, nu le poți ignora.”
”O conștiință vinovată nu are nevoie de acuzator.”
”Nu goni niciodată mai tare decât poate zbura îngerul tău păzitor.”
”Să te împarți în mai multe direcții îți permite s-o dai în bară cu mai multe chestii simultan.”
”Gravitatea unei mâncărimi e invers proporțională cu posibilitatea de a te scărpina.”
”Orice chestie care merită luată în serios merită luată și în râs.”
”Chiar dacă femeilor nu le place să-și arate vârsta, bărbaților nu le place să se poarte în conformitate cu anii lor.”
”Dacă mințile pe care ți le pierzi sunt încuiate, e de bine.”
O carte caldă, sensibilă, emoționantă, foarte romantică și amuzantă, care te lasă cu o stare de bine la sfârșit și te face să-ți dorești să citești cât mai repede următoarea carte din serie!

 

About Author

30 de comentarii

  1. Super recenzie Tyna!!! Îmi place!!! Nu-i rezist, așa ca o sa mă apuc de citit cartea chiar în clipa asta! 🙂

  2. Am citit cartea 🙂 . Eram curioasa in ceea ce o priveste pe Chloe si cartea nu m-a dezamagit. O poveste frumoasa iar eroii absolut minunati, dragalasi fos. Mi-au placut replicile dintre Chloe si Sawyer, jocul lor de „du-te vino” 😛 , iar scenele sexy dintre ei sunt senzatioanel. ma busea si rasul. saracul Sawyer!!! Cand era „prins”, hop o apuca pe Chloe o criza de astm 😛 .

    • Da, m-a impresionat mult Sawyer cu răbdarea și tandrețea de care a dat dovadă! Un bărbat adevărat, care a găsit în cele din urmă calea să fie împreună cu persoana iubită, depășind orice obstacol…

  3. O carte pe care am asteptat-o cu mare nerabdare si pe care am citit-o cu multa placere….multumesc voua,fetelor, ca mi-ati oferit prima carte din aceasta serie minunata…..

  4. Inca de cand m-am apucat de seria asta, povestea lui Chloe am asteptat-o cu sufletul la gura.
    Si ma bucur ca a fost lasata la sfarsit, caci astfel am avut parte mai intai de tachinarile dintre cei doi, si abia acum la sfarsit, de povestea lor de dragoste. Apropo, minunata!

    Ma intreb, desigur, a cui poveste este urmatoarea din serie. A Miei, oare?

    • Îmi pare bine că ai venit cu impresiile tale! Eram convinsă că o să îți placă!

      Următoarea din serie e cu Mallory Quinn și Ty Garrison (personaje noi).

      A cincea din serie este cu Amy Michaels (chelnerița) și Matt Bowers (ajutorul de șerif) – pe ei i-am cunoscut deja în Îndrăgostită nebunește.

      Următoarele din serie sunt cu personaje noi.

Lasă un răspuns pentru Geo Anulează răspunsul