Informatorul de John Grisham, Editura RAO – recenzie

Informatorul

(The Whistler – 2016)

John Grisham

Editura RAO

Nr. pagini: 384

Traducere: Mihaela-Alina Ifrim

An apariție: 2018

John Grisham s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie modestă. Dupã absolvirea Facultăţii de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu în Southaven. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentanţilor din Mississippi, din partea democraţilor, for din care a făcut parte până în 1990.

În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman şi a avut nevoie de trei ani pentru a scrie …Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. Grisham a continuat să scrie cel puţin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri. Publishers Weeky l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzări al anilor 1990“, cu peste 60 de milioane de exemplare vândute. În prezent, romanele sale au fost publicate în mai mult de 255 de  milioane de exemplare, traduse în 29 de limbi.

• Seria Informatorul (The Whistler)

0.5. Witness to a Trial – 2016

1. Informatorul (The Whistler) – 2016 – recenzie

2. Lista judecatorului (The Judge’s List) – 2021

Lacy Stoltz este investigator pentru Baroul din Florida. E avocată, nu poliţistă, iar sarcina ei este să preia cazurile care se referă la abaterile judiciare. După nouă ani în cadrul Baroului, ea își dă seama că totuși cele mai multe probleme sunt cauzate de incompetenţă și mai puţin de corupţie.

Lacy Stoltz nu s-a așteptat să nimerească în raza gloanţelor. Jobul ei este să investigheze abaterile judecătorilor din statul Florida, dar, până acum, cazurile ei n-au prezentat niciun fel de risc, decât riscul de plictiseală.

Lucrurile se schimbă când Greg Myers, un avocat care și-a pierdut dreptul de a profesa, îi aduce la cunoștinţă detaliile unui caz cu potenţial. Myers reprezintă interesele unui informator care cunoaște dedesubturile unei înţelegeri dintre un judecător și un cartel de crimă organizată.

Judecătorul corupt împreună cu asociaţii săi au facilitat construirea unui cazinou pe pământul unui trib amerindian. Două persoane și-au pierdut viaţa pentru că s-au opus proiectului, iar cea de-a treia este în închisoare pentru uciderea primilor doi, o crimă înscenată. De la construcţia cazinoului, judecătoarea s-a îmbogăţit subit. Nimeni nu o bănuiește de nimic... până acum. Va reuși Lacy să o demaște pe cea mai coruptă judecătoare din istoria americană?

John Grisham este un adevărat maestru al thrillerului juridic. După absolvirea Facultății de Drept, John Grisham a practicat avocatura aproape un deceniu, dedicând cazurilor lui câte 60-70 de ore săptămânal. Experiența dobândită atunci se simte din plin în romanele sale, care reușesc să fie extrem de veridice.

Informatorul de John Grisham este un thriller juridic fascinant despre corupție și putere, dar și despre curaj, integritate morală și dreptate.

Binele și răul coexistă împreună de când lumea, iar dacă unul al dispărea, celălalt și-ar pierde complet esența, nemaiavând termen de comparație.

În acest roman, antiteza cea mai evidentă este între Lacy Stolz și Claudia McDover, ambele avocate de profesie, angajate să apere legea. Însă, în timp ce judecătoarea Claudia McDover a cedat lăcomiei, ajungând să fie o rotiță importantă într-o organizație de crimă organizată cu multe tentacule, Lacy Stolz a reușit să-și păstreze principiile morale, pe care și le-a apărat riscându-și inclusiv propria viață.

Cartea face o incursiune captivantă în culisele sistemului juridic american, cu care nu eram foarte familiarizată, dar pe care am fost fascinată să-l descopăr.

Lacy Stolz, personajul principal al cărții, este o avocată de treizeci și cinci de ani, angajată în cadrul Biroului de Conduită Judiciară, având sarcina să investigheze cazurile de abateri de conduită ale judecătorilor din statul Florida.  Desele tăieri bugetare decimaseră biroul, care în prezent mai deținea doar șase oameni, într-un stat cu douăzeci de milioane de locuitori, cu o mie de judecători în șase sute de Curți judecătorești și procesând o jumătate de milion de cazuri pe an. Din fericire, aproape toți judecătorii erau oameni cinstiți, muncitori și dedicați spiritului de dreptate și egalitate. Cele câteva excepții negative o țineau pe Lacy ocupată cincizeci de ore pe săptămână.

Reducerile bugetare o lăsaseră pe Lacy cu un salariu modest, de doar șaizeci de mii de dolari pe an, fiind obligată în plus să-și folosească propria mașină – o Toyota Prius, în interesul serviciului. Cu toate acestea, Lacy refuzase să cedeze tentației de a se angaja într-o mare firmă de avocatură, unde câștigurile ar fi fost substanțiale, continuând să-și facă meseria cu pasiune și devotament.

Lacy făcea echipă cu Hugo Hatch, un avocat de culoare ce fusese cândva o vedetă incontestabilă a echipei de fotbal a Universității de stat din Florida, carieră încheiată brusc în urma unei accidentări. Hugo absolvise studiile cu distincții, apoi urmase Dreptul, iar zilele lui de glorie au devenit istorie. Deși Hugo devenise între timp un familist convins, un tată respectat a patru copii, își păstrase ceva din lăudăroșenia specifică tuturor americanilor , soția lui Verna având o adevărată vocație în a-i ține ego-ul sub control.

Petrecând mult timp împreună, Lacy și Hugo ajunseseră să fie foarte apropiați sufletește, fiecare fiind un adevărat sprijin pentru celălalt. Lacy se împrietenise și cu Verna, cu care petrecea ore în șir la cumpărături. Ultima fetiță a lui Hugh și Verna avea doar o lună, iar Lacy se oferise de câteva ori să petreacă noaptea cu ea, pentru a le oferi măcar câteva ore de somn părinților ajunși la capătul puterilor.

Întrucât Hugh era mereu obosit și nedormit, epuizat până la extrem de energia debordantă a copiilor săi, Lacy era cea care conducea mereu mașina când se deplasau pentru a investiga un caz, timp în care Hugh moțăia pe scaunul din dreapta.

Rutina lor avea să fie spartă în bucăți odată cu primirea unui caz complet atipic, iar viețile lor aveau să ia un curs cu totul neașteptat…

Un telefon incitant avea să-i conducă pe cei doi la Greg Myers, un fost avocat ce fusese condamnat în urmă cu câțiva ani într-un caz de corupție cu afaceri imobiliare. După ce făcuse șase ani în închisoare, Greg își recăpătase dreptul de licență. Informațiile dezvăluite de acesta sunt de-a dreptul bulversante. O persoană misterioasă, a cărei identitate nu o cunoștea nici el, supranumită ”cârtița”, îl contactase pe Greg printr-un intermediar, aducându-i la cunoștință culisele unui caz incredibil de corupție.

O organizație obscură, dar foarte periculoasă, cu puțini membri, extrem de solidari între ei, numită Mafia de coastă, reușise să se infiltreze într-un trib al amerindienilor, spălând bani printr-un cazinou deținut de acesta. Toate afacerile lor fuseseră facilitate de o judecătoare coruptă, Claudia McDover, care blocase orice proces le-ar fi frânat dezvoltarea și dăduse rezoluții favorabile în cele care-i ajutau să obțină avizele necesare.

Pentru a înțelege mai bine cum a fost posibilă această conspirație stufoasă, autorul ne strecoară mai multe informații privind legislația americană cu privire la triburile amerindiene.

Astfel, un trib care este recunoscut din punct de vedere federal își are propria națiune și își face propriile legi, având o căpetenie și propriul șerif.

Profitând din plin de aceste facilități, toate cazinourile din Florida au ajuns să fie deținute de către amerindieni, care nu plăteau taxe federale de niciun fel. Pentru ca statul să încaseze totuși ceva, se duceau tratative cu aceștia, oferindu-le câteva servicii absolut necesare – un drum ici-acolo, tratamente medicale de urgență și sprijin educațional. Deși ar fi putut refuza orice formă de taxare, niciun trib nu a adoptat o astfel de poziție, în final și statul reușind să adune destui bani, peste 40 de milioane de dolari pe an.

Singura organizație care avea autoritatea să investigheze orice ilegalitate comisă pe pământ amerindian era FBI-ul, suficient cât să-i țină în frâu pe aceștia, prea intimidați de posibilitatea ca agenții federali să vină și să-și vâre nasul peste tot.

Totuși, se părea că în urmă cu cincisprezece ani, o întreagă caracatiță infracțională se pusese în mișcare. Mafia de coastă, condusă de Vonn Dubose, un bărbat malefic cu sânge rece și corupt până în măduva oaselor, intuise extraordinara capacitate de a spăla bani murdari prin intermediul cazinourilor deținute de amerindieni. Reușind să se înțeleagă pe ascuns cu căpetenia unui trib – Tappacola, au demarat construcția unui cazinou. Însă nu toți membrii tribului erau de acord cu acest proiect. Cei care se opuneau erau conduși de Son Razko, un creștin și adversar al jocurilor de noroc. În primă fază, în urma supunerii la vot în cazul tribului, adversarii proiectului au câștigat cu 54 de procente. Însă, la scurt timp după aceea, Son a fost ucis, fiind găsit dezbrăcat în dormitorul altui bărbat, alături de soția acestuia, amândoi împușcați în cap. De ambele crime a fost acuzat Junior Mace, soțul femeii. Deși probele nu erau foarte clare și concludente, judecătoarea Claudia McDover l-a condamnat pe Junior pe baza mărturiei a doi deținuți, colegi de celulă cu acesta în închisoare, care au declarat că Junior s-a lăudat față de ei cu crimele comise. La scurt timp după sentință, cei doi martori au dispărut fără urmă. Faptul că, după cincisprezece ani, Junior nu fusese încă executat se datora faptului că acesta era reprezentat de o echipă foarte puternică de avocați, care se ocupau de multe cazuri luate pro bono, încă o dovadă că altruismul și devotamentul față de dreptate există încă în toate structurile…

După asasinarea lui Son Razko, construirea cazinoului primise undă verde în cadrul tribului, iar judecătoarea Claudia McDover avusese grijă să-i netezească drumul, favorizând toate procesele în care proiectul respectiv fusese implicat.

Autorul surprinde foarte bine relația dintre judecătoarea Claudia McDover și Vonn Dubose, o relație bazată pe neîncredere reciprocă, consolidată de dorința de putere și înavuțire și perfectată de conștientizarea faptului că fiecare dintre ei avea nevoie de celălalt pentru îndeplinirea planurilor sale…

”Cu timpul, relația lor a devenit una civilizată, de neîncredere reciprocă, în care fiecare juca un rol bine definit. Ea avea puterea de a închide cazinoul printr-o hotărâre judecătorească dată pentru orice motiv pe jumătate întemeiat și dovedise deja că nu-i era teamă s-o facă. El se ocupa de treburile murdare și-i ținea în frâu pe membrii tribului Tappacola. Prosperau împreună, de la lună la lună devenind fiecare din ce în ce mai bogat. Era uimitor cât de multă cordialitate putea fi creată și cât de multă suspiciune putea fi trecută cu vederea atunci când era vorba despre grămezi de bani.”

Deși cei doi credeau că își acoperiseră perfect urmele, o persoană din anturajul judecătoarei, a cărei identitate o vom afla abia la final, reușise să adune, pas cu pas, o mulțime de informații incriminatoare de-a lungul anilor. În momentul în care acestea au devenit suficient de convingătoare pentru declanșarea unei anchete judiciare, ”cârtița” a pus rotițele în mișcare, contactându-l pe Greg prin intermediul intermediarului, pentru ca acesta să facă o plângere împotriva judecătoarei, acuzând-o de corupție. Miza era uriașă, întrucât în caz de succes, celor trei li s-ar fi convenit o parte impresionantă din Fondul Informatorului, constituit din averea ilicită obținută, ce ar fi fost confiscată de stat.

Deși Lacy și Hugo au realizat încă de la bun început pericolele la care se expun agitând apele în interiorul unei organizații criminale, integritatea lor morală și dedicarea lor pentru spiritul de dreptate și echitate i-au determinat să meargă mai departe cu ancheta, deși singurele lor arme erau doar citațiile pe care le înmânau. Scopul lor era să adune suficiente date care să probeze informațiile oferite de Greg, după care să ceară ajutorul FBI-ului.

Din păcate însă, acțiunile lor nu au scăpat neobservate, oamenii mafiei declanșând o acțiune de intimidare în forță, cu consecințe extrem de dramatice.

Rănită, bulversată și cu sufletul sfâșiat de tragedia prin care trecuse, Lacy a refuzat să se lase intimidată, îndârjindu-se să continue ancheta cu orice preț, deși era evident că viața ei îi era în continuare amenințată. Totuși, realizând că era imposibil să se continue ancheta fără arme și alte mijloace de investigare criminalistice, biroul a apelat la FBI, care s-a alăturat imediat.

Paradoxal, tocmai acțiunea de intimidare asupra celor doi avocați a creat fisura prin care oamenii legii au reușit să penetreze sinistra organizație mafiotă.

Evenimentele se succed într-un ritm trepidant, o acțiune declanșând-o pe următoarea, întocmai ca într-un joc de domino, pentru ca în final însăși inima stufoasei conspirații să fie distrusă. Vă las să descoperiți singuri în carte cum s-a realizat acest lucru.

O mică idilă ia naștere între Lacy și Allie Pacheco, agentul FBI, dar autorul nu pune accentul pe latura romantică în carte.

Vă recomand acest excelent thriller judiciar, care reușește să-ți capteze interesul de la prima până la ultima pagină, lăsându-te în final cu satisfacția că dreptatea a triumfat, iar binele continuă să existe în ciuda tuturor piedicilor pe care răul i le poate pune…

Cărțile autorului John Grisham pot fi comandate din librăriile online raobooks.com, libris.ro, carturesti.ro, librarie.net, emag.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți John Grisham