Inger si demon de Elizabeth Hoyt, Editura Litera, Colectia Iubiri de poveste – recenzie

6

 Înger și demon (Raven Prince

Elizabeth Hoyt

Editura Litera

Colecția Iubiri de poveste

Traducere: Bianca Paulevici

268 pagini

  1. 1. Înger și demon (The Raven Prince – 2006)
  2. 2. O dragoste nepotrivită (The Leopard Prince – 2007)
  3. 3. Inocență pierdută (The Serpent Prince – 2007)
  4.     3.5. The Ice Princess – 2010
Vine o vreme în viața unei femei când trebuie să facă un lucru care odinioară i se părea de neimaginat – pentru Anna Wren, rămasă văduvă, asta înseamnă să accepte postul de secretară a temperamentalului Edward de Raaf, conte de Swartingham. Spre surprinderea ei, constată că îi place să lucreze pentru încăpățânatul conte, iar Edward descoperă în curând în Anna nu doar o excelentă secretară, dar și o femeie deosebită de toate cele pe care le cunoaște. Conștient însă de înfățișarea lui nu tocmai atrăgătoare și dezamăgit o dată în dragoste, contele își dă seama că nu poate spera decât la o căsătorie de conveniență cu o domnișoară din înalta societate – dar înainte de asta, se decide să facă o vizită la Grota Afroditei, cel mai scandalos bordel din Londra. Însă Anna s-a îndrăgostit deja de angajatorul ei, așa că, înainte să îl piardă pentru totdeauna, decide să profite de ocazie și să joace rolul de amantă misterioasă a contelui la bordelul unde femei cu o bună reputație obișnuiesc să vină mascate ca să petreacă o noapte de amor. Însă când planul Annei iese la iveală, lucrurile sunt complicate de un șantaj, o propunere în căsătorie este refuzată și nici chiar contele nu este pregătit pentru țesătura de intrigi care îl înconjoară.
Înger și demon este o carte historical-romance foarte frumoasă și spectaculoasă, care reușește să te convingă pe deplin de magia dragostei – care doboară bariere de clasă, vindecă răni sufletești și readuce bucuria în sufletul cuiva care nici nu mai zâmbise măcar de mult timp.
Intriga, deosebit de interesantă și îndrăzneață, reușește să te captiveze încă de la primele pagini. Ambii eroi ai cărții au personalități fascinante, sunt puternici și curajoși, lipsiți de inhibiții, capabili să-și asume orice risc în numele dragostei, fiind gata în final de orice sacrificiu pentru fericirea persoanei iubite. Momentele de pasiune sunt extrem de fierbinți și incitante, dialogurile pline de vervă, iar umorul picant dă un plus de savoare cărții.
Anglia, Little Battleford, 1760
Edward de Raaf, conte de Swartingham, este un personaj remarcabil. Înalt, cu o constituție masivă, cu părul ca pana corbului, este mândru, neînfricat, onorabil și foarte inteligent, dovedindu-se capabil de o neașteptată bunătate și tandrețe în anumite momente.
O tragedie din trecut îi răpise întreaga familie în timpul unei epidemii de vărsat, el fiind singurul supraviețuitor, purtând însă pe corp semnele cumplitei maladii, având nenumărate cicatrice pe față și corp. Conștient că, fiind ultimul din neamul lui, avea o datorie față de titlu, se însurase de tânăr, la doar douăzeci și trei de ani cu o tânără cu patru ani mai mică. Din păcate, soarta îi dăduse o nouă lovitură cumplită un an mai târziu, soția lui pierzând sarcina în luna a șaptea și murind din cauza hemoragiei. Mai mult, pe patul de moarte aceasta își blestemase tatăl că o obligase să se mărite cu un om așa urât!
Groaznic rănit sufletește, Edward se ascunsese în spatele unei măști de cinism și grosolănie, retrăgându-se din viața socială și mulțumindu-se doar, timp de mai mulți ani, să-și administreze moșiile, înmulțindu-și averea, iar în timpul liber făcând cercetări științifice în domeniul culturii plantelor, în urma cărora scrisese mai multe lucrări și susținuse mai multe prelegeri înflăcărate la adunările Societății Agricole, al cărui membru marcant era.
Însă, după ce depășise vârsta de treizeci de ani, a conștientizat faptului că avea o datoria față de strămoșii săi pentru a nu lăsa titlul să se stingă odată cu el, astfel că a luat hotărârea de a-și întemeia o familie și a produce un moștenitor, astfel că s-a întors la casa părintească, în Little Battleford, pentru a o renova și a o transforma într-un cămin.
Anna Wren este un personaj feminin memorabil. Mică de statură și fragilă, dă dovadă de multă tărie sufletească și curaj, nelăsându-se doborâtă de loviturile cu care destinul a pus-o la încercare. După patru ani de căsnicie cu Peter, un tânăr avocat, rămăsese văduvă la doar douăzeci și cinci de ani. Șase ani mai târziu, fondurile lăsate moștenire de fostul soț se terminaseră, astfel că Anna s-a văzut nevoită să-și caute o slujbă pentru a se putea întreține pe ea și pe soacra ei. Mi-a plăcut mult relația caldă dintre cele două femei, cum se sprijineau și se alinau reciproc. Mama Wren o privea pe Anna ca pe fiica pe care și-o dorise, singurul ei regret fiind că fiul și nora ei nu avuseseră un copil împreună, durere pe care Anna o resimțea și ea în suflet după atâția ani. Mai mult, Anna trăia și cu amărăciunea în suflet că, în anul dinaintea morții lui, soțul ei avusese o legătură ilicită cu Felicity, tânăra soție a unui moșier bătrân și bogat din localitate, fiica cea mare a acesteia moștenind părul roșu a lui Peter.
Peste ani, umilința lui Anna a devenit cu atât mai mare cu cât Felicity i-a respins cu mult dispreț cererea acesteia de a se angaja ca guvernantă la fiicele ei.
O șansă nesperată i se oferă Annei în momentul în care află că Edward de Raaf, contele de curând revenit în localitate, are nevoie de un secretar și îl convinge pe intendentul acestuia să o angajeze.
Dar Edward și Anna se întâlniseră însă deja, nu sub cele mai bune auspicii. În timp ce Anna se întorcea acasă pe jos, pe drum se întâlnise cu un călăreț masiv, însoțit de un câine uriaș. Calul se speriase la vederea ei și îl aruncase pe bărbat din șa, direct într-o băltoacă. Furios, bărbatul o interpelase cu multă grosolănie pe Anna, care nu se pierduse deloc cu firea, răspunzându-i cu o fină ironie.
”- Îmi pare atât de rău. Anna continua să zâmbească. Mă îndreptam spre casă. Evident, dacă aș fi știut că aveți nevoie de toată lățimea drumului…”
Edward fusese impresionat de spiritul și curajul ei, astfel că, după ce depășește primul șoc, este încântat să o aibă ca secretar, apreciindu-i ordinea, scrisul îngrijit, meticulozitatea și istețimea răspunsurilor ei.
Lucrând mult împreună, cei doi se simt tot mai atrași unul de celălalt, însă Edward, un om profund onorabil, își înfrânează dorința, nedorind să o compromită, realizând că nu era posibil să se poată însura cu ea, având nevoie de o soție dintr-o familie bună, cu care să poată avea copii, iar Anna părea să fie stearpă, din moment ce în patru ani de căsnicie nu rămăsese însărcinată nici măcar o dată.
Prin urmare, Edward decide să plece la Londra pentru a-și găsi o logodnică dar, pentru a-și scoate din cap obsesia pentru Anna, decide să facă o ultimă vizită la Grota Afroditei, un bordel celebru din capitală.
Anna află, plină de frustrare, despre planul lui de a merge la bordel, descoperind din întâmplare un bilet cu adresa bordelului la el în birou.  De la Coral, o curtezană celebră, pe care Anna o ajutase foarte mult într-o situație, Anna află o informație tulburătoare. La bordel mergeau mascate mai multe doamne din lumea bună, care doreau să-și satisfacă mai multe fantezii sexuale. Dovedind un spirit foarte temerar în contextul acelor vremuri, Anna nu poate rezista tentației și, în ciuda tuturor riscurilor pe care și le asuma, o roagă pe Coral să o ajute să pătrundă mascată în bordel, pentru a-l întâmpina acolo pe post de curtezană pe Edward, fiind singura posibilitate să petreacă o noapte de pasiune cu el.
”Dar când se întinse să se culce, toate gândurile pe care încercase să le țină la distanță dădură năvală peste ea. Era pe punctul de a comite un păcat grav? Oare avea să poată trăi cu ea însăși după ziua de mâine? Oare avea să-i fie pe plac contelui?
Spre rușinea ei, acest din urmă gând o frământa cel mai tare.”
Lucrurile merg însă ca pe roate, iar Anna cunoaște pentru prima dată extazul în brațele contelui, neputând refuza cererea acestuia de a se mai întâlni și a doua noapte.Însă, după a doua noapte plină de pasiune, Anna se confruntă cu un incident care o sperie prin potențialele implicații. Înainte de a se urca în trăsură, masca îi cade și este văzută de trei tineri beți ce tocmai ieșeau din bordel. Speriată de riscuri, Anna nu se mai întoarce și a treia noapte, spre marea dezamăgire a contelui. Edward sperase să scape de obsesia lui pentru Anna, dar acum se temea că mai căpătase încă una. Curtezana cu care se întâlnise la bordel avea statura Annei, iar el își închipuise că făcea dragoste cu ea iar, după aceasta dispăruse, avea vise erotice cu respectiva curtezană, în care la sfârșit acesteia îi cădea masca și apărea chipul Annei. Nici nu bănuia el cât de aproape era de adevăr!
Forțându-se să se întoarcă cu picioarele pe pământ, Edward încheie o logodnă cu o tânără de familie bună.
Cu toate acestea, întors la Little Bttleford, Edward realizează că pasiunea lui pentru Anna nu scăzuse niciun pic, simțindu-se, paradoxal, în sinea lui chiar vinovat față de ea că o înșelase cu curtezana de la bordel. Cu atât mai mare i-a fost furia când a realizat, din câteva gesturi specifice ei, pe care i le remarcase în nopțile lor de pasiune, că Anna era chiar respectiva curtezană! Bulversat, rănit sufletește, considerând că ea a vrut doar să-și bată joc de el, Edward o atacă verbal, jignind-o și întrebând-o dacă se mai întâlnise și cu alți bărbați în același mod. Totuși, după ce depășește primul șoc, realizează că fusese nedrept față de ea. Anna era o doamnă, iar el o compromisese, prin urmare lucrul onorabil ce trebuia făcut era să o ia în căsătorie. O nouă surpriză îl aștepta, Anna refuzându-i categoric cererea de căsătorie, nedorind ca el să se sacrifice de dragul ei, știind ce mult își dorea el copii, iar ea nu putea să-i dăruiască.
Însă, odată ce se hotărâse să o ia de soție, Edward nu putea fi răzgândit prea ușor, fiind decis să lupte cu toate armele pentru a o convinge, inclusiv a se folosi de natura ei pasională, constatând în același timp cu surprindere că ideea de a se căsători cu ea îl încânta nespus.
”Edward rânji. De fapt, avea să-i facă plăcere să-i arate ce recompense o așteptau dacă s-ar căsători. Cu natura ei pătimașă, Anna nu avea să reziste prea mult timp. Și atunci urma să devină soția lui. În mod ciudat, îl alina gândul că Anna avea să fie soția lui și ar fi putut să se obișnuiască și cu această poftă feminină care o încerca pe soția lui. O, da, chiar ar fi putut.”
Din păcate însă, mai multe intrigi și persoane răuvoitoare amenință să îi despartă. Mica lor indiscreție de la Grota Afroditei fusese descoperită de câteva persoane, iar Anna primește un bilet de șantaj. Iubindu-l nespus pe Edward, este gata să se sacrifice de dragul lui, pentru a nu-l compromite prin asociere cu ea, plănuind să dispară cu totul din viața lui.
Este cutremurătoare suferința lui când descoperă că ea l-a părăsit, cu atât mai mult cu cât nu-i știa motivația, întrebarea de ce a plecat chinuindu-l obsesiv!
”Deoarece fără ea, nu exista nimic. Își văzu viitorul: cenușiu, fantomatic.
Singur.
Nu mai avea pe nimeni care să-i atingă sufletul așa cum o făcuse Anna, fără plenitudinea pe care i-o adusese ea. Nici măcar nu observase asta până nu plecase: în ființa lui exista un gol uriaș, care se mărea constant, fără ea.
Cum putea un om să trăiască cu un astfel de gol?”
Din fericire, bunul lui prieten Simon Iddesleigh aflase despre biletul de șantaj și, cu ajutorul acestuia și a altui prieten, Harry Pie, Edward reușește să-l anihileze pe șantajist. La rândul ei, și Anna realizează că fericirea e doar a celor curajoși și alege să lupte pentru dragostea ei, înfruntând-o și încolțind-o pe Felicity, fosta amantă a soțului ei, care o amenințase că-i va da secretul în vileag.
Declarația de dragoste din final a lui Edward este deosebit de frumoasă și înduioșătoare!
”- Tu ești familia mea. Dacă nu vom avea niciodată copii, voi fi dezamăgit, dar dacă nu te am niciodată pe tine, voi fi devastat. Te iubesc. Am nevoie de tine. Te rog, ai încredere în mine și fii soția mea.”
Dar soarta îi răsplătește adesea pe cei îndrăzneți, iar cuplul a avut parte de propriul lor miracol nesperat.
”Se uitară amândoi la fața lui ca de îngeraș. Fiul lor stătea întins pe perne de mătase rubinii, puse grămadă în centrul grădinii împrejmuite a conacului.”
Ca și în celelalte cărți ale autoarei, și în aceasta avem, la începutul fiecărui capitol, câte un mic fragment dintr-o povestioară cu tâlc, de data aceasta Prințul Corb.
Epilogul, deosebit de cald și romantic, ne aduce și finalul fericit al micii povestioare.
”- Dar cum se poate așa ceva?
Prințul zâmbi și ochii lui de abanos sclipiră.
– Dragostea ta, Aurea. În sfârșit, dragostea ta a rupt blestemul…”

About Author

6 comentarii

  1. O serie superba, iar aceasta carte mi-a plăcut in mod deosebit. Mulțumesc Tyna ca mi-ai adus aminte de ea. O recenzie frumoasa si plină de emoție!

  2. Ce recenzie frumoasă! Am citit-o cu multă plăcere și mi-am adus aminte de cartea asta care mi-a plăcut în mod deosebit! Nu degeaba e Elizabeth Hoyt preferata mea de la Iubiri de Poveste. Toate poveștile ei sunt originale, captivante, emoționante și foarte frumoase.

Lasă un răspuns