Ingerul Adam si Ispita Eva de Ion Olteanu, Editura Hoffman – recenzie

28

Îngerul Adam și Ispita Eva

Ion Olteanu

Editura Hoffman

Nr. de pagini: 342
Zilele trec şi timpul sapă pe trupul şi în mintea ta fără să simţi. Sau, dacă simţi, poate că nu îţi pasă. Pentru că te amăgeşti în continuare, spunându-ţi: “Sunt încă tânăr. Încă am timp. Şi apoi, atâta vreme cât mai visez şi mai sper, totu-i frumos!’’
Abia într-un târziu constaţi că eşti bătrân. Că ai ajuns la finiş. Te mai uiţi o dată la cer. Acum îl implori pe Cel-de-Sus să te ajute să sfârşeşti frumos, deşi, într-un colţ al sufletului, ascunzi ceva ce nu ai curajul să spui: “Nu am fost consecvent şi m-am minţit singur. A sosit clipa în care realizez că nu am ştiut să mă bucur de frumuseţea vieţii. M-am risipit în nimicuri”.
Abia acuma îţi spun că ai ajuns la înţelepciunea care te determină să crezi că poţi face lucrurile altfel. Şi mai ceri răgaz. Totu-i zadarnic. Totu-i prea târziu. Timpul tău a trecut. Niciodată timpul nu are răbdare.
Ion Olteanu, la cei 67 de ani, este la prima carte publicată. In cadrul lansării, care a avut loc în data de 15 iunie 2017 la Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu” din Piteşti, ne-a marturisit că în anul 1972 a mai fost pus în fața provocării de a scrie, dar datorita regimului comunist a fost nevoit să renunțe. Acum a simțit că este momentul să publice o primă carte.
Coperta este realizată de pictorița argeșeana Mara Diaconu și este o traspunere grafică a cărții.
Cartea începe cu un citat foarte actual al acestor vremuri:”Cu cât muncești mai mult, cu atât ai șanse mai mari să “trezești” norocul din somn”.
Rezumatul cărții
Prima parte a acțiunii se desfășoară pe Terra zilelor noastre unde îl cunoaștem pe David, eroul principal, un bărbat de familie, cu soție si doi copii, un om muncitor, un om cu rădăcinile bine prinse în pământul strămoșilor lui. David avea o situație financiară bună și nu ducea grija zilei de mâine, totuși, când  aude o convorbire între fetița lui și cățelușa familiei, toată lumea lui se destramă și după trei nopți nedormite hotărăște să părăsească țara unde s-a născut. Înainte de a părăsi orașul, David face o oprire la cimitir pentru a cere iertare părinților și străbunilor că părăsește pământul natal. Aflându-se la mormânt, îngenuncheat, i se pare că aude o voce din interiorul mormântului care îi spune că este nevolnic…
În acest timp fetiţa găseşte o bucată de piatră care avea formă unei prisme drepte. Aceasta era compusă jumătate din granit, iar cealaltă jumătate dintr-un material albastru, transparent, ce părea a fi topaz, prin care se vedea încastrat ceva de forma unui card de memorie. Fetiţa îi spune tatălui că a găsit piatra pe o stâncă ce era în mijlocul cimitirului şi despre care legenda spunea că este veche de când lumea şi acolo îşi are odihna primul om care a trăit pe acest pământ. David, văzând în asta un semn, decide să nu mai plece. Se întoarce acasă cu familia şi descoperă că în bucata de piatră chiar este ascuns un card de memorie folosit în zilele noastre. După ce a citit primele rânduri de pe cardul de memorie a trebuit să treacă destul de mult timp că să iasă din starea de şoc provocată de cele citite, care relatează existena Planetei Roşii:
“Tu, cel care ai descoperit acest obiectiv, dacă vei reuşi să decifrezi textul scris, înseamnă că dezvoltarea tehnologiei pe Terra a ajuns aproape la nivelul momentului în care planetă pe care m-am născut eu a fost atinsă de dezastru.
Citeşte cu mare atenţie paginile care urmează. Dacă în starea planetei şi în modul de a se purta al contemporanilor tăi gasestu asemănări cu povestirea care urmează, atunci ai să îţi dai seama care este menirea ta pe acest pământ, dar mai ales ce trebuie să faci pentru a te schimbă pe ţine şi semenii tăi.
Dacă nu poţi face acest lucru, mai bine arde ce ai găsit şi lasă lumea aşa cum este, aşa cum ai cunoscut-o şi trăieşte şi tu ca un „nevolnic„.
                                                                             Adam”
Acţiunea cărţii continuă pe Planeta Roşie unde îl vom descoperi pe Lewit care era fascinat de stele şi de astrul ceresc. Pasiunea de a descifra misterul cerului înstelat i-a condus paşii către astronomie. Timpul liber şi-l împărţea între iubita lui, Tereea, şi studiul stelelor. La un moment dat, după multe cercetări şi calcule, era convins că într-o anumită noapte, un grup de 7 stele or să se aşeze pentru scurt timp, la distanţe egale, într-un cerc în jurul lumii. Într-o noapte, când se întoarcea acasă cu Tereea, avea sentimentul că în acea noapte pe bolta cerească o să aibă un moment unic. Dorinţa de descoperire îl face să se despartă de iubita lui, deoarece aceasta nu îi împărtăşea pasiunea pentru astronomie.
În acea noapte magică Lewit s-a refugiat în turnul în care avea telescopul şi a găsit o nouă planetă căreia îi va da numele de Terra, încă cu gândul la fosta lui iubită. Această descoperire era colacul de salvare pentru locuitorii Planetei Roşii deoarece în viitorul apropiat planetă lor se va distruge, va dispărea. Lewit va face cunoştiinţă cu liderul lumii care îi pune la dispoziţie toată tehnologia dorită că să meargă pe Terra, să facă cercetări şi să pregătească nouă planetă pentru noii locuitori.
În continuare vom afla despre ”Camera Umbrelor”, un loc ultrasecret unde se iau toate deciziile importante ale lumii. Liderul acestei camere este Albert, un personaj foarte puternic, chiar considerându-se Zeul Lumii. Pe parcursul cărţii vom vedea că cei din camera umbrelor ştiu tot ce se întâmplă şi ei sunt la butoanele fiecărei decizii care afectează sau nu populaţia. Una dintre măsurile luate din “Camera Umbrelor” este încetarea războiului de 6 ani. Printre participanţii la război este Richard şi Dean, tatăl lui Adam.
Adam este un copil maturizat mult prea devreme deoarece şi-a pierdut părinţii într-un interval de trei săptămâni, el urmând a fi luat în custodie de fratele mamei sale.
Tatăl lui Adam a murit din cauza camaradului său Richard, care era foarte invidios pe Dean, pe reuşitele acestuia pe plan personal – o soţie frumoasă, inteligenţă şi un copil minunat – ca şi pe plan professional, deoarece se remarcase ca un camard foarte bun pe parcursul celor șase ani de război. În ultima zi pe front, când trebuiau să îşi strângă lucrurile, Dean este împuşcat când încearcă să recuperaze o staţie din vârfului unui copac. În acest moment Richard vede ocazia perfectă de a scapa de Dean şi în loc să se grăbească să anunţe că este împuşcat camaradul lui, acesta trage de timp, cât mai mult, să fie sigur că Dean va muri şi el are cale liberă la Sarah, soţia lui Dean, cu care dorea să îşi trăiască viaţă.
La scurt timp după înmormântarea camaradului său se înfințează acasă la Sarah şi o violează lăsând-o inconştientă. Adam vede scena şi încearcă să îşi apere mama, dar Richard îl loveşte, cade cu capul de colţul mesei şi îşi pierde cunoştiinţa. Trezindu-se din leşin, Sarah îşi vede copilul cu sânge la cap, crede că este mort şi de supărare se sinucide.
Copilul este înfiat de Dylan, fratele mamei salei, care este un drogat, un alcoolic, iar viaţă lui Adam devine destul de dificilă, singurul lui moment de linişte fiind atunci când joacă baschet, el moştenind talentul de la tatăl lui. Norocul lui Adam este Generalul, un fost conducător al războiului de 6 ani, care, împreună cu March – un  camarad de război – îl recunosc pe băiat, acesta aflându-se pe stradă la furat pentru Dylan, ca fiind fiul lui Dean, şi fac toate formalităţile legale pentru că acesta să poată fi încredinţat Generalului. Acesta îi oferă toate condiţiile să înveţe  şi să îşi continue antrenamentele de baschet.
Pe de altă parte, Richard, după ce îşi dă seama că ar putea fi învinuit de moartea soţiei lui Dean,  hotărăşte să părăsească o perioadă oraşul şi se îndreaptă către o staţiune de la graniţa cu o ţară care nu are tratat de extrădare cu ţară lui natală, pentru a putea fugi în caz că este acuzat. Acolo o întâlneşte pe Helen, o fată cu care a avut o aventură cu o seară înainte să se înroleze în armata şi descoperă că din urma acelei aventuri s-a născut o fetiţă,  Eva. Din dorinţa de a urca pe scară socială cât mai sus, știind că tatăl lui Helen este un om important cu influenţă în mediile politice, îi propune Helenei să formeze o familie şi să o crească împreună pe Eva. Și-a făcut bine calculele, iar Cei din camera umbrelor îl susțin și sunt de acord cu numirea lui ca preşedinte. Richard nu are nici un Dumnezeu, se foloseşte inclusiv de Eva pentru a-şi atinge scopurile. Îl  răpeşte din laboratorul Camerei Umbrelor pe Cristian, un geniu în clonare pentru a-i fabrica lui clone pe care să le trimită pe Terra. Pentru a-l face să coopereze se foloseşte de frumuseţea Evei pentru a-l ademeni spre scopurile lui diabolice.
Eva îl cunoscuse în prima zi de liceu pe Adam, iar în momentul când privirile lor se intersectaseră, intensitatea momentului poate fi comparată cu cea în care se întâlnesc două fulgere.
“Diferenţa dintre fenomenul pe care îl cunoaşte toată lumea şi cel produs între Adam şi misterioasă fată este că, în loc de trăsnetul ucigător, în această clipă au apărut mugurii celei mai mistuitoare, dar şi mai dulci iubiri pe care a cunoscut-o omenirea.”
Anii de liceu trec repede, dragostea lui Adam pentru Eva creşte, dar nu putem spune acelaşi lucru şi despre Eva.
În momentul când în peisaj apare Cristian, Eva uită de Adam  şi se desparte de el amintindu-i că nu fac parte din acceaşi clasă socială şi că statutul ei social nu i-ar permite să aibă o relație. Îi spune că se bucurase de dulceața buzelor ei, dar că nu se va putea bucura de ”fructul ei cast”.
Richard însă simte pericolul în Adam şi pune ca în geanta acestuia să fie găsite droguri chiar la începutul partidei de baschet, ultimul meci de baschet important pentru Adam. Acesta este acuzat de deţinere de droguri şi transferat într-o închisoare de maximă securitate urmând să fie judecat. În miez de noapte în interiorul închisorii izbucneşte un incendiu şi mai mulţi deţinuţii îşi pierd viaţa printre care şi Adam…
Ultimul capitol al cărţii, Fructul Evei, începe cu amintirea că au trecut deja două luni de la moartea lui Adam şi lumea a trecut mai departe foarte uşor, lumea a ajuns la un nivel în care se trăieşte trepidant.
 Avem parte de ultima discuţie dintre  Richard şi Eva, care îi comunica că trebuie să părăsească planeta pentru a se îndrepta către Terra, noua planetă descoperită pe care îşi vor putea continua viaţa fără probleme, unde totul este de vis, pur şi nepoluat, spunându-i că planeta lor este sortită pieirii. Richard o informează că toate cele necesare supravieţuirii sunt încărcate, iar copiii, a căror genă a fost modificată de Cristian, se vor afla în navă pentru a fi debarcaţi împreună cu supraveghetorii lor în diferite părţii ale noii planete. Eva se îmbarcă în nava care trebuia să o ducă împreună cu mama ei pe Terra, dar află că este singură în navă. Această operaţiunea a fost ordonată de cei din Camera Umbrelor, ei hotărând în felul acesta să îl pedepsească pe Richard, pentru nesupunere şi trufie, prin izolarea Evei pe Terra.
Marea a fost supriză Evei când a dat peste Adam în timp ce se ruga să fie salvată de acolo. Ei nu îi venea să creadă că el trăieşte deoarece ea ştia că a murit şi sicriul lui i-a fost încredinţat Generalului pentru funeralii. Adam scăpase din incendiu mulţumită celor din Camera Umbrelor şi fusese adus pe Terra special pentru a se întâlni cu Eva.
Adam o informează că sunt doar ei doi  şi Lewit, şi nu are cum să mai plece deaorece există doar două navete şi ambele sunt distruse. El îi spune că Terrra îşi va modifica coordonatele pe care va gravita şi nimeni nu va mai putea ajunge acolo. Pentru ultima dată avem ocazia să îl mai întâlnim pe Lewit care îi povesteşte Evei cum l-a găsit pe Adam şi le spune că simte că în curând va muri şi că durerea cea mai mare pe care o poartă în suflet este că nu o să mai vadă niciodată pe iubirea vieţii lui, Tereea. Lewit le spune că în următoarele zile îşi va scrie povestea şi o va nota pe un card de memorie de care Adam va avea grijă să îl pună undeva unde vremea nu îl va putea distruge. Lewit crede că este momentul că oamenii să afle adevărul. Lewit le spune că din prima clipă când a ajuns pe Terra, inima lui s-a legat de acele locuri şi a încercat să se bucure de ultimele zile pe care le mai are de trăit în acel Rai pe care Dumnezeu l-a ajutat să  îl găsească. Planeta Roşie s-a distrus din cauza lăcomiei şi a egoismului. Lewit le urează celor doi să încerce să îşi găsească echilibrul şi să fie fericiţi, el urmând  a  scrie poveste lor.
Cartea se termină când Adam o invită pe Eva în minunata cascadă din faţa lor pentru a gusta din ”fructul ei cast”. Prima reacție a Evei a fost să îl respingă şi îi spune că mai bine ajunge în iad decât să îl lase să se atingă de ea. Replica lui Adam este semnificativă, spunându-i că el din Iad a venit, din iadul în care l-a aruncat tatăl ei când avea doar 6 ani şi că ea a venit în Rai, un Rai primitiv dar pur, în care pentru foarte mult timp omul nu va avea nici o influenţă.
Impresii
Cartea este un manifest, un semnal de alarmă tras omenirii, care ne avertizează că ne îndreptăm în direcţia greşită. Avem nevoie de schimbare pe toate planurile, dar această schimbare trebuie să vină de la fiecare în parte şi nu doar să aşteptăm să facă alţii ceva pentru noi. Cartea ridică foarte multe semne de  întrebare.
În prima fază când am terminat-o de citit simţeam că nu este completă, că necesită şi un al doilea volum dar acum, trecând câteva zile şi analizând la rece, îmi dau seama că al doilea volum suntem noi, oamenii din aceste vremuri, noi ducem mai departe firul poveştii.
Am simţit că autorul a vrut să pună accent foarte mult pe educaţia copiilor, ei sunt speranţa noastră în viitor. Trăim în secolul vitezei şi acest lucru se vede şi la copiii noştrii, sunt mult mai inteligenţi, mai perspicace ca noi şi trebuie să avem grijă cum îi creştem, cum îi educăm.
Mi-a plăcut mult personajul Adam, aş fi vrut să îl văd mai mult relaționând cu Eva pe parcursul cărţii, poate chiar şi o confruntare directă cu Richard. Personajul Adam a fost foarte bine conturat ca şi copil modest, orfan, inteligent, cu dorinţa de a-şi depăşi condiţia, de a deveni cel mai bun, lucru care s-a şi întâmplat, el fiind în mod simbolic singurul care a ajuns pe Terra.
Eva este un personaj superficial, o fată obişnuită să primească tot ce îi pofteşte inima, să se folosească de statutul ei social fără să îi pese de restul lumii. Caracterul ei lasă mult de dorit şi se simte stăpână pe ea atâta timp cât este fată liderului lumii. Ea se consideră zeiţa lumii şi toată lumea trebuia să îi fie la picioare. În momentul când se vede singură, fără tatăl ei, teama ia locul aroganţei.
În ochii mei Richard este şarpele, dar un şarpe nu doar pentru Eva, un şarpe pentru toată lumea inclusiv pentru el. Se va îneca în propriul lui venin. Un Richard avem în fiecare zi a existenţei noastre, mereu este cineva care să ne ispitească, sau să ne invidieze, să ne dorească răul intenţionat sau mai puţin intenţionat.

Mulţumesc domnului Ion Olteanu pentru cartea oferită şi mi-a făcut plăcere să fiu printre primii cititori. Îi urez mult sucees şi aştept cu nerăbdare următoarea carte.
Puteți viziona pagina cărții Îngerul Adam și Ispita Eva și comanda cartea printr-un mesaj direct către autor.

 

About Author

28 de comentarii

    • Carolina Bianca on

      Multumesc mult! O carte grea dar interesanta. Te lasa la final cu multe intrebari in gand!

  1. Corina Cindea on

    Felicitari pentru recenzie, Carolina! Cartea pare sa fie interesanta si mi-ai trezit curiozitatea

  2. Bravo Caro! Felicitări pentru recenzie! ❤️ Pare o carte foarte interesantă din câte îmi dau eu seama. Cu multe întrebări existențiale. Sunt convinsă că această carte ar fi si pe gustul meu. Deci, o trec pe lista!

  3. Felicitari, draga mea Caro, pentru o prima recenzie foarte buna. Sper sa avem in continuare si altele de la tine, pentru ca pui atat de mult suflet si se vede. Inca putin si recenzia asta dura la fel de mult ca scrierea cartii. :))
    Daca e si cartea la fel de buna cum ai descris-o tu, o trecem pe lista.

Lasă un răspuns