Ingerul de la miezul noptii de Lisa Kleypas, Editura Miron – recenzie

11

Îngerul de la miezul nopții (Midnight Angel

Lisa Kleypas

Editura Miron

Traducere: Gabriela Anca Marin

367 pagini

  1. Îngerul de la miezul nopții (Midnight Angel – 1995)
  2. Prințul visurilor (Prince of Dreams – 1995)
Lordul Luke Stokehurst este captivat de grația și frumusețea regală a domnișoarei Karen Billings, care a apărut de nicăieri și acum stă hotărîtă în fața lui. Dar domnișoara Billings mai are și un alt nume. Este ducesa Anastasia, descendenta unei familii renumite din aristocrația rusă, condamnată la spînzuratoare pentru înjunghierea logodnicului ei, o crimă pe care nu-și amintea să o fi comis. Evadată în mod misterios, ajunge in Anglia, unde își caută adăpost ca umilă guvernantă în casa acestui bărbat văduv, care a trecut și el printr-o tragedie.
Amîndoi trebuie să sfideze societatea și forțele răzbunării, pentru ca ea să fie în siguranță și dragostea lor să devină o pasiune copleșitoare.

Îngerul de la miezul nopții este o carte incredibil de romantică și pasională, cu o intrigă deosebit de captivantă și personaje memorabile, impresionante, cu caractere puternice și spiritul neînfricat, în ciuda faptului că au fost greu încercate de soartă.
Cartea reușește să te fascineze încă de la primele rânduri. Acțiunea debutează în anul 1870 la St. Petersburg, într-o Rusie brutală, dominată de superstiții, măcinată de intrigi și lupte interne, în care legea talionului ”moarte pentru moarte” se aplica cu sfințenie… Ducesa Anastasia zăcea în închisoare de luni bune, așteptându-și execuția pentru o presupusă crimă săvârșită împotriva logodnicului ei, vărul său Mikhail, fratele mai mic al puternicului prinț Nikolas. Însăși amintirile Anastasiei erau încețoșate, ultima imagine întipărită în memorie din ziua crimei fiind aceea cu Mikhail clătinându-se cu un cuțit înfipt în gât, mâinile și hainele ei fiind de asemenea stropite cu sânge, ceea ce se întâmplase înainte de asta fiind un mister total pentru ea. Întreg St. Petersburgul îi dorea acum moartea – viață pentru viață. Nici măcar imensa ei avere nu reușise să reducă la tăcere urletele mulțimii. Captivitatea fusese extrem de grea. Gardianul ei, un bărbat libidinos, cu un pântec proeminent, o jignise în repetate rânduri, iar în noaptea de dinaintea zilei fixată pentru execuție încercase chiar să o violeze, Anastasia reușind să scape folosindu-se de arma ei imbatabilă – o privire hipnotică ce reușea să dea fiori și celor mai neînfricați bărbați.
”Tasia s-a concentrat asupra chipului lui. Ochii ei erau reci, o nuanță pală între verde și albastru, ca apele Nevei iarna. Unii spuneau că putea răpi suflete doar cu o privire. Rușii erau superstițioși. Cu toții, de la cel mai umil țăran până la țarul însuși erau speriați de tot ce era neobișnuit.
Iar gardianul nu făcea excepție. Rânjetul i s-a șters de pe chip și erecția i s-a năruit brusc. Tasia a continuat să-l privească intens până când stropi de sudoare au apărut pe fruntea bărbatului. Acesta s-a dat câțiva pași înapoi, oripilat, și și-a făcut semnul crucii:
– Vrăjitoare! Ceea ce se spune e adevărat! Ar trebui să te ardă pe rug, nu să te spânzure!”
Din fericire, cu ajutorul doicii ei, Tasia reușește să scape înscenându-și moartea prin otrăvire și îmbarcându-se în secret pe vasul unchiului ei, care a dus-o în Anglia, la verișoara mamei ei. Aceasta, impresionată de soarta fetei, îi inventează o identitate falsă – Karen Billings și reușește să-i găsească imediat un post de guvernantă pentru Emma, fiica de treisprezece ani a lordului Luke Stokehurst.
”- Luke, am niște vești extraordinare. Am găsit o guvernantă pentru Emma. Este o tânără minunată: inteligentă, manierată… Este perfectă din toate punctele de vedere. Trebuie să o cunoști de îndată, să te convingi. (…)
– Continuă, i-a spus. Descrie-mi-o pe zgripțuroaică.
– Se numește Karen Billings. Și-a petrecut mare parte din viață peste hotare dar acum s-a hotărât să se stabilească în Anglia. Locuiește la noi până ce își va găsi ceva convenabil de lucru. După părerea mea este suficient de matură ca să o învețe pe Emma ce este disciplina dar și suficient de tânără ca să se împrietenească cu ea. Sunt convinsă că vei fi de acord că e foarte potrivită, după ce o vei cunoaște.”
Chimia dintre Luke, lord Stokehurst, un bărbat dur de treizeci și patru de ani, căruia viața îi dăduse multe lovituri nedrepte până la acea vârstă, și Tasia, tânăra angelică de optsprezece ani, cu ochi gri-albăstrui hipnotizanți, înconjurată de secrete și mister, este evidentă încă de la prima întâlnire.
”- Domnișoară Billings, vreau să fie clar de la început că…
A ridicat spre el doi ochi de felină. Erau de un gri-albăstrui, ca lumina ce trece printr-un geam înghețat. Genele îi erau neobișnuit de grele și îi încadrau ochii cu un contur negru. Brusc, Luke și-a pierdut șirul gândurilor. Ea a așteptat răbdătoare, de parcă întâlnise și la alții aceeași reacție.
”Destul de drăguță”, cum spusese Charles, era un  neadevăr. Era de o frumusețe extraordinară. Severitatea pieptănăturii, părul strâns într-un coc la ceafă, nu ar fi reușit să flateze nicio altă femeie pe pământ. Dar ei îi stătea bine și îi scotea în evidență chipul delicat, ca o sculptură de porțelan. Avea sprâncene drepte, care îi brăzdau pielea ca două săgeți. Buzele îi erau pline, pasionale. Niciun bărbat nu i-ar fi putut privi chipul fără să fie impresionat.”
Cu nouă ani în urmă, Luke își pierduse brațul într-un accident, intrând în flăcări pentru a-și salva fiica și soția din casa cuprinsă de incendiu. Din păcate, soția lui nu supraviețuise, iar el își ferecase inima, simțind o afecțiune nețărmurită doar pentru fiica sa, care devenise unica lui rațiune de a trăi. Dur și rece, îi intimida pe cei din jur doar cu o singură privire, astfel că a fost extrem de surprins când tânara, viitoarea lui angajată, l-a privit senină, fără nicio umbră de tulburare sau frică, în ciuda faptului că, în urma accidentului, în locul mâinii stângi, ce-i fusese amputată, avea un cârlig de argint.
”Știa cum să-i pună pe ceilalți la punct doar cu o singură privire, așa că s-a așteptat ca ea să roșească, să se bâlbâie, să izbucnească în lacrimi. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, însă. Ea i-a susținut privirea, cu ochi pătrunzători.
Într-un final a coborât ochii și i-a privit brațul. Luke era obișnuit cu asemenea priviri… unele înspăimântate, altele pline de repulsie.În locul mâinii stângi avea un cârlig de argint. Mâna îi fusese amputată cu nouă ani în urmă, după un accident, ca să prevină o infecție care îi putea pune viața în pericol. Numai încăpățânarea făcuse să nu se lase copleșit de furie și de autocompătimire. Asta îi rezervase lui viața și trebuia să se descurce. Se obișnuise. Unora cârligul li se părea amenințător, fapt ce îl folosea în avantajul lui. A așteptat reacția domnișoarei Billings, sperând să fie stânjenită. Ea nu a arătat nimic, doar o detașare care l-a uimit. Nimeni nu îl privise astfel. Nimeni.”
Mult mai matură decât vârsta ei, Tasia nu se sfiește să-și spună părerea răspicat de fiecare dată, inclusiv în a-i critica deciziile lui Luke atunci când i se păreau nedrepte, reușind chiar să-l răzgândească pe acesta în câteva situații. Încetul cu încetul, Tasia i se strecoară lui Luke pe nesimțite în suflet, cucerindu-i inima ce păruse cândva înghețată pe vecie. Curând, Luke realizează că nu mai putea concepe viața fără Tasia, iar dorința de a o proteja devine aproape viscerală, mai ales când îi descoperă secretele ce-i dădeau acesteia coșmaruri cumplite. La rândul ei, Tasia îi răspunde cu o pasiune pe măsură, fiecare recunoscând în celălalt sufletul lui pereche, pentru care ar fi făcut orice să-l facă fericit și să-l știe în siguranță.
”El a explorat-o adânc, uimit de felul în care i se răspundea. Nu se așteptase la atâta ardoare din partea ei. A simțit cum totul se schimba. Iluzia că el era cel care controla relația dintre ei dispăruse subit. Avea nevoie de ea ca de aer. Tasia reușea să umple golul dinăuntrul lui într-un fel misterios pe care doar inima îl înțelegea, nu și mintea. A încercat să-și îmblânzească sărutul, dar ea nu l-a lăsat. S-a agățat cu disperare de cămașa lui, încercând să-i simtă căldura și fermitatea pe sub pânza subțire.”
Pericolul însă plana în continuare asupra Tasiei. Nikolas, fratele cel mai mare al lui Mikhail era pe urmele ei și nu avea să se oprească până nu se va răzbuna pentru moartea acestuia. Aflând aceasta, temându-se pentru siguranța lui Luke și a Emmei, Tasia încearcă să fugă, dar Luke, care se îndrăgostise nebunește de ea, o ajunge din urmă, insistând să aibă încredere în capacitatea lui de a o apăra.
”Pentru că te iubesc, tânjea Luke să-i spună. Te iubesc mai mult decât orice pe lume, cu excepția Emmei. Nu aștept nimic de la tine. Nu trebuie să mă iubești și tu. Vreau doar să te știu în siguranță. Dar ea nu era pregătită pentru asemenea cuvinte. Se temea să nu o sperie, să nu o facă să-i arunce cuvintele în față. Nu ajunsese până la treizeci și patru de ani fără să învețe nimic despre temporizare. Așa că s-a mulțumit să-i zâmbească.”
Cu multă răbdare, seducând-o cu momente fierbinți și promisiuni de fericire, recunoscând sincer că el avea nevoie de ea pentru a-i umple golul din suflet pe care-l avea, Luke reușește să o convingă pe Tasia să rămână și să încerce să dea o șansă relației lor, căsătorindu-se cu el.
”Luke a râs:
– Exact ce meritam. O femeie care să fie chiar mai pesimistă decât mine.
– Nu, meritai mai mult… mult mai mult…
A oprit-o cu un sărut pătimaș.
– Să nu mai spui niciodată asta, a avertizat-o când buzele li s-au dezlipit în sfârșit. Te iubesc prea mult ca să stau să ascult asemenea prostii.
– Am înțeles, domnule, i-a răspuns ea supusă.
– Așa e mai bine. A studiat inelul pe care ea i-l dăduse. Are și o inscripție. Ce scrie?
Tasia a ridicat din umeri.
– Oh, e doar ceva ce-i plăcea tatei…
– Spune-mi.
Ea a ezitat.
– Sună cam așa: dragostea este ca un potir de aur, se îndoaie dar nu se sparge niciodată.
Luke a rămas nemișcat. A sărutat-o din nou, de data aceasta cu multă blândețe.
– Vom fi bine, tu și eu, i-a șoptit. Îți promit.”
Însă, după o perioadă idilică, plină de fericire, soarta avea să-i pună din nou la grea încercare, prințul Nikolas găsind-o și răpind-o pe Tasia și luând-o cu el în Rusia pentru a o judeca pentru crima comisă. Așa cum era de așteptat, Luke nu a stat nicio secundă pe gânduri, luându-le imediat urma și plecând în Rusia pentru a-și salva soția.
” – Și o vei aduce vreodată înapoi, acasă?
– Da, i-a șoptit el. Să nu te îndoiești nicio secundă de asta, Emma. Vocea îi era blândă, dar expresia îi era împietrită, sumbră. Prințul Nikolas Angelovski nu știe în ce s-a băgat. Nimeni nu-mi poate lua ce este al meu.”
Urmează un șir de aventuri spectaculoase, pline de pericole, iar misterul crimei din trecut este în sfârșit lămurit, prefigurându-se și cuplul din următoarea carte din serie – prințul Nikolas și Emma. Vă recomand să citiți și povestea lor în Prințul visurilor, o carte deosebit de spectaculoasă, în care avem parte și de o fascinantă călătorie în trecut.
Mi-au plăcut mult ambele personaje principale din cartea Îngerul de la miezul nopții.
Luke, în ciuda aparentei sale durități, se dovedește capabil de multă iubire și tandrețe, fiind dispus la orice sacrificiu de dragul persoanei iubite. De asemenea, m-a impresionat înțelepciunea de care a dat dovadă în mai multe momente.
Tasia este bună, altruistă și sensibilă, cu o capacitate infinită de iubire. Deși pare mică și fragilă, dovedește mult curaj și tărie de caracter, apărându-și principiile și luptându-se pentru siguranța persoanelor dragi cu multă îndârjire.
Scăpând în sfârșit de amenințarea ce plana în permanență asupra lor, Luke și Tasia și-au găsit o binemeritată fericire, convingându-ne de trăinicia cuplului lor și că fiecare era sufletul pereche al celuilalt, fiecare întregindu-l pe celălalt, păstrându-și în același timp și propria personalitate.
”- Ai o voință puternică, Tasia… iar azi am înțeles că asta mă și așteptam de la tine. Mă bucur că nu te temi de mine. Îți aperi cu fermitate poziția iar eu nu vreau ca asta să se schimbe. (…) Luke a mângâiat-o pe păr. Uneori îmi doresc să te ascund de lume și să te am doar pentru mine. Vreau să-mi acorzi toată atenția, tot timpul tău, toată dragostea…
– Dar le ai pe toate, i-a răspuns ea încet. Ți le dăruiesc de bunăvoie, fără măsură. Nu pentru că aș fi a ta, ci pentru că așa vreau eu.”

 

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantice cu eroi mutilați fizic

About Author

11 comentarii

Lasă un răspuns