Îngerul Malei de Mala Kacenberg, Editura RAO – recenzie
Îngerul Malei
(Mala’s Cat: A Memoir of Survival in World War II – 2022)
Mala Kacenberg
Editura RAO
Traducere: Corina Vodnițchi
Nr. de pagini: 288
An apariție: 2023
MALA KACENBERG (n. Szorer) s-a născut în Tarnogrod, Polonia, în 1927. De la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a trebuit să se descurce singură de la fragedă vârstă de 12 ani. Cu inteligența, curajul și ajutorul unui înger păzitor, pisica Malach, ea a fost singura supraviețuitoare din familia ei. Mala a emigrat la Londra împreună cu alți refugiați evrei după război, unde a crescut o familie numeroasă și frumoasă, trăind suficient pentru a fi binecuvântată cu mulți nepoți. Ea a condus un mic B&B, tratându-și toți oaspeții ca parte din familie.
Singură într-o pădure cu doar o pisică pe post de companie - aceasta este povestea adevărată profund emoționantă a supraviețuirii remarcabile a unei fetițe în umbra Holocaustului. Născută în satul polonez Tarnogrod, la marginea unei păduri adânci de pini, Mala are cea mai fericită copilărie la care cineva ar putea spera. Dar, când naziștii invadează Polonia, satul ei iubit devine un ghetou, iar familia și prietenii sunt reduși la foamete. Luându-și soarta în propriile mâini, își smulge steaua galbenă din piept și se furișează în satele vecine pentru a căuta de mâncare. Cu puterea și curajul inspirate de poveștile copilăriei, ea fuge în pădure împreună cu pisica ei, Malach, care devine familia ei, singurul suflet care o salvează de la singurătate, un ghid și un memento pentru a rămâne plini de speranță chiar și în întuneric.
„Este o relatare a curajului și inventivității uimitoare… Adevăratul miracol aici este vitalitatea credinței și hotărârii lui Kacenberg” – Mail on Sunday
Îngerul Malei de Mala Kacenberg este o carte document cutremurătoare, impresionantă și profund emoționantă, care ne demonstrează că, până și în cele mai crunte condiții, instinctul de supraviețuire poate triumfa, eroina cărții reușind să rămână în viață în împrejurări în care părea imposibil acest lucru.
Pentru a putea supraviețui ororilor războiului, Mala a învățat să-și blocheze emoțiile, să cerșească, să fure, să mintă, să implore pentru viața ei, să învingă deznădejdea și să lupte cu sine pentru a-și menține speranța. În tot acest timp, a avut parte un aliat surprinzător, pisica ei Malach (care, în traducere, înseamnă ”înger”) însoțind-o peste tot ca o umbră, oferindu-i un sprijin prețios în mai multe momente critice, făcând-o să nu se simtă singură și pierdută pe lume, după ce întreaga familie fusese nimicită mișelește într-un mod oribil, și chiar salvându-i viața, alertând-o când se apropia un pericol sau abătându-le atenția dușamilor ei.
Ca un amănunt extrem de interesant, Mala nu a văzut-o niciodată pe pisica ei Malach bând apă sau mâncând ceva, ceea ce nu are cum să nu te ducă cu gândul la o ființă eterică, venită de pe altă lume…
Născută în anul 1927, Mala a avut parte de o copilărie idilică în satul ei natal, Tarnogrod, din Polonia. Provenind dintr-o familie cu nouă frați, Mala nu a fost deloc cocoloșită de părinți, având încă de mică sarcini concrete de efectuat în gospodărie, fiind educată în spiritul învățăturilor evreiești și al responsabilității față de frații ei mai mici. De altfel, tocmai aceste abilități dobândite în fragedă pruncie aveau să o ajute să supraviețuiască mai târziu, în condiții de-a dreptul inumane…
Totul avea să se sfârșească brusc când norii negri ai războiului au început să se adune, iar nemții au năvălit în Tarnogrod, făcând prăpăd.
Este cumplit ce au putut să le facă niște oameni așa-zis civilizați semenilor lor! Genocidul asupra evreilor este una dintre cele mai negre pete pe obrazul omenirii, din toată istoria umanității. Perioada dintre anii 1939-1945 a rămas în memoria colectivă ca o perioadă extrem de întunecată, crudă și sângeroasă, marcată de crime contra umanității, de o brutalitate inimaginabilă. Milioane de evrei au fost exterminați fără milă, iar supraviețuitorii au rămas marcați de traume psihice covârșitoare, fiind apăsați de vinovăție și simțind nevoia să se justifice de ce ei au rămas în viața în timp ce rudele lor au fost executate.
Am citit multe cărți despre holocaust și mereu m-am întrebat cum de a fost posibil ca oameni obișnuiți, care în mod normal erau capabili de empatie, iubire și compasiune, să comită asemenea atrocități asupra unor semeni ai lor, fără să simtă nici cea mică remușcare? Am găsit o explicație relevantă în acest sens în cartea – Creierul, povestea noastră de David Eagleman. Este vorba de sindromul E. Ce este acesta? Sindromul E se caracterizează printr-o reactivitate emoțională diminuată, care permite acte repetitive de violență. Dacă nu consideri că anumite persoane sunt oameni, atunci acestora nu li se aplică regulile obișnuite. Nu o să suferi niciodată pentru distrugerea unui lucru cum ai suferi pentru uciderea unui om. Cum este declanșat acest sindrom E? Prin propagandă. În urma acesteia, naziștii îi priveau pe evrei ca pe niște suboameni.
Mai multe episoade șocante din cartea Îngerul Malei au demonstrat temeinicia acestei idei. Soldații nemți îi împușcau pe evrei fără să li se clintească un mușchi pe față, uneori chiar și ca o distracție, arătându-le mai puțină considerație chiar și decât unui animal. Inclusiv fratele Malei a fost împușcat fără milă în fața ei…
Cât de groaznic trebuie să se fi simțit evreii în acele vremuri, văzând că erau reduși la simple obiecte fără importanță!
Tocmai de aceea, așa cum subliniază și autoarea cărții, acele evenimente cutremurătoare petrecute între anii 1939-1945 trebuie rememorate în memoria colectivă, pentru a ne asigura că astfel de atrocități nu se vor mai produce vreodată. Cei care nu cunosc istoria, riscă să o repete…
”Timpul care s-a scurs de la acele zile cumplite nu estompează imaginile adâncurilor în care se poate scufunda omenirea. Ele rămân gravate în creierul meu, adânc și brutal. Și totuși, din cauza enormității crimelor, dacă e să fie vreodată rememorate, trebuie să consemnez istoria de la jumătatea secolului XX-lea, așa cum am trăit-o eu, Mala Szorer.
Știu că mulți oameni se vor întreba de ce m-am hotărât dintr-o dată să scriu această carte. Lor aș dori să le spun că am petrecut multe nopți nedormite. În timp ce pluteam între starea de conștiență și cea de semiconștiență, plângeam. (…)
Condițiile îngrozitoare pe care le-a îndurat poporul meu și tăcerea ”lumii civilizate” în fața unei asemenea nenorociri rămâne în minte ca o fotografie îngălbenită, cu colțurile îndoite, fotografia celui mai groaznic capitol din istoria omenirii – Holocaustul. Există un vechi proverb care spune că ”poate că alții se tem de ce aduce ziua de mâine, însă eu trebuie să povestesc lumii ce s-a întâmplat ieri. Povestea mea poate părea fantastică sau fantezistă, însă totul este real. Totul mi s-a întâmplat în timpul vieții, nu acum o sută de ani, ci doar cu o scurtă generație în urmă. Suntem datori față de cei morți să le păstrăm memoria vie, reamintind lumii să nu uite responsabilitatea pe care o are. Căci pentru a înfrunta viitorul trebuie să înțelegi trecutul.”
Din păcate, terminarea războiului nu a însemnat și sfârșitul problemelor pentru Mala. Reintegrarea în societate a fost una dificilă și nu lipsită de peripeții. Ca printr-un miracol, Mala a întâlnit la Londra o rudă îndepărtată, care i l-a prezentat și pe viitorul ei soț, alături de care a întemeiat o familie foarte frumoasă, fiind binecuvântați cu mai mulți copii și nepoți.
Ca un amănunt extrem de interesant, pisica Malei a dispărut fără urmă în preajma nunții acesteia, ca și cum misiunea ei pe pământ tocmai se încheiase…
Vă recomand cu căldură această carte deosebit de emoționantă, care îți atinge sufletul!
6 Comments
Mirela Barbălată
O recenzie plină de emoție!
Am citit recenzia cu tristețe, fiecare cuvânt fiind o lovitură aprigă sufletului. Nici nu vreau să mă gândesc ce impact va avea cartea, pentru mine, și pentru alți cititori. Nu ai cum să rămâi indiferent(ă).
Mulțumesc pentru recomandare!
Tyna
Mulțumesc! ❤️ Cu mult drag!
Oli
Superba si emotionanta recenzie, multumesc pentru recomandarea plina de caldura! ❤ Ce poveste impresionanta!❤
Tyna
Mulțumesc!
anasylvi
Emotionanta, cu siguranta! Propaganda e un monstru care uneori devine imposibil de controlat, chiar si de cei care il asmut asupra oamenilor. Cand simtim miros de propaganda, e clar ca nu aduce nimic bun. Da, sa invatam din greselile trecutului, secolul XX a fost un teatru al ororilor, pe o buna intindere a sa. Dezbinarea e la moda oricand – dezbina si stapaneste. Cat despre pisica Malei, intr-adevar, sunt momente in care animalele ne ajuta enorm, incat ne gandim chiar ca sunt fiinte superioare incarnate sub aceasta forma. Si poate chiar asa e. Multumesc pentru recomandarea deosebita!
Tyna
Mulțumesc! Cu mult drag!