Ingerul nimanui de Karen Robards, Editura Z – recenzie

37

Îngerul nimănui Ingerul nimanui

Karen Robards

Editura Z
288 pagini
Traducere : Ruxandra Atanasie
Titlul original : Nobody’s Angel
An apariție în România : 1996
Îngerul nimănui este o superbă poveste de dragoste, plină de năbădăi, scrisă cu mult umor, care reușește să te convingă că sufletele pereche reușesc să se găsească și să fie fericiți împreună, dincolo de prejudecăți și de barierele impuse de diferențele de educație și de statut social.
Odată, demult, americanii foloseau pe proprietățile lor ocnași aduși din Anglia, pe care îi cumpărau   la licitație, ca pe vite. Un astfel de ocnaș cumpără și Susannah Redmon, fiica reverendului din Beauford, statul Carolina de Sud, pentru a o ajuta în gospodărie. Dar acesta nu este altul decât Ian Connelly, descendent al unei vechi familii de nobili, fugit din Anglia în urma unui conflict familial, în care fusese acuzat de crimă și condamnat la șapte ani de ocnă.
Susannah rămăsese orfană de mamă la vărsta de paisprezece ani și, tot de atunci, își asumase întreaga responsabilitate a gospodăriei, având grijă de tatăl ei, un om foarte cucernic dar fără nici un fel de simț practic, și de cele trei surori mai mici, Sarah Jane, Mandy și Emily. Ajunsă între timp la vârsta de douăzeci și șase de ani, Susannah se resemnase cu ideea că va rămâne fată bătrână, neavând nici un curtezan în tot acest răstimp, cu toții fiind intimidați de atitudinea ei severă și plină de demnitate, lipsită de orice formă de frivolitate.
În timp ce surorile ei erau cochete, îmbrăcate în rochii frumoase, cu culori vesele, Susannah se îmbrăca mereu în rochii largi, decente, toate în culori terne, își îmblânzea părul des și ondulat strângându-l într-un coc mare și greoi, pe care îl vâra sub o bonetă practică.

Ms.-Hale-Cameo

De fapt, viața o silise să devină așa, fiind singura șansă de a asigura echilibrul unei gospodării în care tatăl ei, complet devotat chemării sale, refuza să-și facă orice griji, considerând că tot ce se întâmplă e voința Domnului iar dacă Susannah nu s-ar fi impus cu o disciplină de fier, ar fi donat tot ce aveau săracilor.
Surorile ei nu îi erau de prea mare ajutor. Sarah Jane, de douăzeci și unu de ani, era foarte pioasă, fiind logodită cu un pastor cu care urma să se căsătorească în curând. Mandy, ce avea șaptesprezece ani, era fermecătoare și perfect conștientă de acest lucru. Frivolă, flirta mereu cu băieții, găsind mereu un motiv pentru a se fofila de la muncile grele din gospodărie. Iar Emily, de cincisprezece ani, era bondoacă și veselă și se tachina în permanență cu Mandy.
Cei doi argați pe care-i avea ca ajutoare în gospodărie nu erau nici ei prea de nădejde. Ben, un tânăr de vreo șaisprezece ani, se îndrăgostise lulea de o tânără din apropiere și își lăsa adesea treburile neterminate ca să o viziteze pe aceasta. Craddock, celălalt argat, se îmbăta periodic atât de tare, că nu mai puteai pune nici o bază pe el.
 Astfel că Susannah ajunsese să facă de una singură aproape toate muncile în gospodărie și îl ajuta și pe tatăl ei la ținerea registrelor. Mai mult, având un suflet foarte milostiv, sărea mereu în sprijinul celor nevoiași, împărțindu-le din puținul pe care-l avea, îngrijea de bolnavi. Practic, muncea de dimineața până seara, aproape până la epuizare, fără să se plângă de acest lucru.
Hotărârea de a-și cumpăra un ajutor în gospodărie i-a venit în mod impulsiv, în momentul în care ambii argați au lăsat-o baltă, în același timp, Ben fiind fugit să se întâlnească cu iubita lui, iar Craddock fiind beat turtă. Aflată la târg, cu o pungă de bani în mână obținută în urma vânzării unei scroafe cu purceii ei, Susannah, ignorându-și scrupulele, se hotărăște să cumpere și ea un ocnaș. Bărbatul pentru care se hotărăște să liciteze însă părea de-a dreptul periculos, deși hainele pe care le purta se vedea că fuseseră cândva frumoase și chiar elegante.
”Judecând după lăţimea umerilor, omul avea o construcţie de bărbat solid, bine făcut, dar, dintr-un motiv sau altul, poate din cauza împrejurărilor recente, atât de cumplite, sau a unei boli. slăbise atât dc mult încât hainele atârnau pe el, ca şi cum ar fi fost croite pentru un bărbat mult mai voinic. Părul lung până la umeri părea foarte negru, dar era atât de încâlcit şi de murdar încât cu greu puteai ghici ce culoare avea cu adevărat. Avea faţa pământie şi o barbă neagră, la fel de încâlcită. Ochii strălucitori a căror culoare, ca şi cea a părului, era imposibil de ghicit erau scufundaţi în orbite. în timp ce privea cu ochii pierduţi pe deasupra mulţimii, buza.de sus i se strâmbă într-un rictus, un fel de rânjet ameninţător. Braţele îi atârnau fără vlagă, iar greutatea cătuşelor de la mâini le trăgea în jos. Ţinea pumnii strânşi, ceea ce, în ochii lui Susannah, părea a fi un alt semn de nesupunere, de revoltă mocnită.”
Cedând unui impuls creștinesc și încă a ceva, nedefinit, Susannah se decise să îl cumpere, neluând în seamă protestele surorilor ei. Pentru bărbatul respectiv mai licitase un fermier crud, ai cărui sclavi erau biciuiți cu bestialitate, jumătate dintre ei nesupraviețuind. Cu atitudinea lui plină de revoltă, era clar ce s-ar fi întâmplat cu bărbatul respectiv dacă ar fi intrat pe mâna acestuia.
Ian era plin de ură datorită nedreptăților la care fusese supus. Deși este uluit că a fost cumpărat de o femeie și principiile lui îi interziceau violența contra femeilor, este hotărât să facă orice pentru a fi din nou liber.
”Dar nu-şi închipuise niciodată că va fi cumpărat de o femeie.. Nici măcar dc una atât de puţin feminină ca asta. Nu concepea violenţa împotriva femeilor. Sau, cel puţin, nu o concepuse până atunci. înainte… Dar împrejurările se schimbaseră. Şi el la fel. Va face absolut orice pentru a fi din nou liber. Zidurile de piatră ale închisorii Newgate şi cala infectă a vaporului îl împiedicaseră s-o facă; dar nu şi femeiuşcă asta care semăna cu un calcan.”
Susannah nu avea nici o idee de de gândurile proaspătului ei angajat pe o perioadă de șapte ani, astfel  că insistă ca bărbatului să i se taie cătușele, lăsându-l complet liber și cerându-i să o urmeze. Surprinzător, bărbatul o ascultă dar, ajungând lângă căruța lor, leșină. Ajunși acasă, Susannah constată, cu multă milă, că bărbatul fusese maltratat, fiind bătut cu bestialitate și îl cară cu greu în casă cu ajutorul lui Ben, ce sosise între timp spășit acasă. Astfel că, în loc să aibă un ajutor în gospodărie, Susannah avea o nouă grijă pe cap, fiind nevoită să se îngrijească de un nou bolnav. Îl spală, cu ajutorul lui Ben, îl unge cu alifie pe spate și îl pansează.  Îi dă de mâncare, având grijă să strecoare și câteva picături de laudanum, pentru a-l face să doarma mai bine.
Noaptea, Susannah, auzind un zgomot suspect, coboară să vadă despre ce e vorba. Se lămurește repede că era doar pisica, ce rămăsese încuiată în casă din greșeală. După ce o eliberează, Susannah se duce să vadă dacă bărbatul are febră.  Brusc, se trezește înșfăcată de acesta de mână și trasă în pat sub el. Bărbatul, adormit, nu se trezește, în ciuda zbaterilor ei, ci o sărută și o mângâie cu pasiune, provocându-i lui Susannah senzații ce nu le experimentase până atunci, fiind cuprinsă de o căldură ciudată. Deși se resemnase demult cu ideea că o să rămână fată bătrână, dedicată tatălui și surorilor ei, se gândea acum, pentru prima dată, că ar fi vrut să cunoască și ea, măcar o dată, beneficiile iubirii. Prin urmare, încetează să se mai zbată, lăsându-se în voia senzațiilor plăcute pe care mângâierile lui Ian i le stârneau.
”De la logodna lui Sarah Jane încoace, începuse să se obişnuiască cu ideea că avea să moară, probabil, fecioară. Acest lucru n-ar fi trebuit să o deranjeze sau să o neliniştească. Şi totuşi… Viitorul pe care surorile ei îl luau drept bun şi-l aşteptau – căsătorie, copii, un soţ care să le înveţe totul despre dragostea trupească – nu era pentru ea. Datoria ei era să se devoteze tatălui şi surorilor ei. Atât şi nimic mai mult. Atunci când, poate, nu vor mai avea nevoie de ea, va fi prea bătrână ca să-şi trăiască din plin propria ei viaţă. Urâtă sau nu, practică sau nu, vroia să înveţe lecţia iubirii ca orice altă femeie. Asta era şansa vieţii ei; nu trebuia decât să stea întinsă în pat, liniştită şi tăcută, lăsându-l să…”
Realitatea o izbește brusc și, oripilată de gândurile ce i-au trecut ptin minte, reușește să se elibereze în ultimul moment după ce l-a lovit pe Ian puternic în tâmpla. Trezit brusc din somn, acesta o împiedică să plece, apucând-o de păr și aprinzând în același timp o lumânare. Buimac, observă totuși că ea avea un corp superb și un păr sălbatic revărsat pe umeri. Ia notă și de faptul că ea era roșie în obraji, iar cămașa era săltată peste genunchi. Încă nedumerit, îi precizează că dacă ea l-a cumpărat pentru a-l folosi pe post de animal de prăsilă, el nu este de acord, întrucât el vrea să se culce doar cu cine vrea el și când vrea el.
Susannah se sufocă de indignare.
”- Asta-i bună, sălbatic ignorant şi nerecunoscător ce eşti! şuieră ea. Şi când te gândeşti că te-am scăpat de Hiram Greer! Că te-am scăpat de Georges Renard! Că m-am purtat frumos cu tine! Meriţi să fii biciuit! Meriţi să fii spânzurat! Meriţi să fii tăiat în bucăţi şi dat la câini – dar tăiat cu un cuţit neascuţit! Cum îndrăzneşti să îmi vorbeşti astfel? Bădăran necioplit!
Susannah se opri ca să-şi tragă sufletul, iar Connelly o privi cu nişte ochi, în ale căror profunzimi cenuşii licărea o lumină greu de descifrat.
– Eu nu mă culc cu femeile din recunoştinţă.”
Încercând din răsputeri să-și recapete demnitatea, Susannah încearcă să îl lămurească despre cum s-au petrecut lucrurile din punctul ei de vedere. Ea a venit, îngrijorată, să vadă dacă el are febră, iar el a atacat-o, moment în care ea s-a zbătut din răsputeri să scape. Ian a închis ochii, a rememorat puțin evenimentele din perspectiva lui și a dat sentința, sigur pe el:
”-  Nu așa îmi amintesc eu lucrurile, scumpo, zise el încet, aruncându-i cel mai răutăcios zâmbet pe care Susannah îl văzuse vreodată.”
În perioada următoare, Susannah se refugiază cu disperare în muncă, încercând să uite șocantul incident. Ian însă are grijă să i-l reamintească în orice ocazie în care erau singuri, tachinând-o și refuzând ostentativ să i se adreseze politicos.
”- Ştii foarte bine că trebuie să mi te adresezi cu domni­şoară Susannah, spuse ea cu răceală.
– După toate sărutările noastre de astă-noapte? îi răspunse el zâmbind.
Îşi bătea joc de ea, ticălosul!”
În schimb, în prezența tatălui și surorilor ei, se poartă fermecător și foarte respectuos, cucerindu-i pe aceștia.
”- Pare să fie un om bun, Susannah. Ai făcut o alegere foarte bună, ca de obicei.”
Susannah va avea un adevărat șoc, după ce Ian, întremat fizic, se bărbierește și se îmbracă cu niște haine puse la dispoziție de tatăl ei din cutia milei.
”Connelly era atât de frumos, încât Susannah simţi că i se taie respiraţia. Nici în închipuirile ei cele mai nestăpânite şi mai avântate nu bănuise câtă frumuseţe masculină putea ascunde o barbă stufoasă. Avea pomeţii înalţi, maxilarele proeminente, bărbia pătrată, cu o gropiţă în mijloc, nasul lung, drept şi gura frumos conturată. Şi era tânăr. Prea tânăr. Aproape la fel de tânăr ca ea. Susannah îl privi mai întâi consternată şi apoi îngrozită de ceea ce fusese în stare să facă. Adusese lupul să păzească oile, ce mai încoace şi încolo. Surorile ei, dacă nu toate, Mandy şi Em în orice caz, vor înnebuni pur şi simplu văzându-l.”
Disperată, Susannah îi poruncește lui Ian să stea departe de surorile ei. Cerința ei nu face decât să-i dea acestuia o nouă ocazie de a o tachina.
Ca să mă păstrezi numai pentru tine, nu-i așa?

North-And-South_10105

Totuși, Susannah nu uitase scopul inițial pentru care îl adusese la ei. Deși se lămurise că nu avea nici cea mai mică pregătire în acest sens, îi cere lui Ian să se implice în muncile de la fermă, începând cu cele mai simple, desigur.  Dar chiar și acelea erau prea mult pentru el.
”- Ce-ai făcut cu napii? îl întrebă ea consternată.
– Întreabă-mă mai bine ce mi-au făcut napii mie, răspunse el acru. M-am tăiat la degetul mare. Şi, ca o dovadă a faptului că nu minţea, ridică degetul rănit, pe care nu se vedea decât o mică crestătură şi câteva picături de sânge. Ce milă putea stârni o asemenea zgârietură? Nici una.”
Dar proba de foc avea să vină când Susannah l-a trimis pe Ian să adune ouă din cotețul găinilor, provocând un adevărat război între el și stolul de păsări.
”Connelly reuşi în sfârşit să scape de găină trântind-o la pământ. Pasărea ateriză nevătămată, cârâind şi bătând din aripi. Brownie, lătrând isteric, se repezi la ea, în timp ce alte cinci sau şase găini zburară, cotcodăcind, afară din coteţ, trecând la numai câţiva centimetri de capul lui Connelly. Acesta se feri, înjurând şi ridicând instinctiv braţul. Găina trântită la pământ îşi luă şi ea zborul, alăturându-se suratelor ei, urmărită de Brownie care nu avusese parte de o aventură atât de palpitantă. Întregul stol ateriză cu stângăcie într-un pom din apropiere, în timp ce Brownie sărea cu încăpăţânare până aproape de jumătatea trunchiului acestuia lătrând înverşunată. Susannah care, deşi alergase într-un suflet, sosise la faţa locului la câteva secunde după ce Connelly reuşise să se descotorosească de agresorul său, izbucni în râs. Râse atât de mult şi cu atâta poftă încât, la un moment dat, o durură maxilarele. Nu îşi amintea să fi văzut vreodată ceva mai caraghios decât pe Connelly fugind de găina ei preferată.”
Susannah se lămurește clar că Ian nu se pricepea la nici una din muncile specifice unei ferme. Încercând să descopere ce ar fi putut face pentru a fi totuși de ajutor, îl întreabă cu ce se ocupa înainte de a fi condamnat.
”- Știu să călăresc foarte bine, să mân caii, să mă distrez cu fetișcane, să beau și să țin la băutură mai mult decât oricine altcineva, fără să se vadă ceva, să joc cărți și să câștig, să trag cu pușca într-o lumânare de la o distanță de cincizeci de yarzi și să țintesc fitilul și încă multe alte lucruri pe care nu mi le amintesc pe moment.”
Culmea e că, deși Susannah nu îl crede, el chiar spunea adevărul…
Totuși, Susannah constată cu surprindere că Ian era un om foarte instruit. Nu numai că știa să citească și să scrie, dar stăpânea bine limba latina, mânuia cu ușurință coloane întregi de cifre și avea vaste cunoștințe în diverse domenii. Încetul cu încetul, Ian preia o bună parte din munca cu registrele care trebuiau întocmite. Tatăl lui Susannah, reverendul, purta conversații lungi cu el pe diverse teme, iar surorile ei îl adorau pur și simplu.
Susannah, la rândul ei, nu mai putea nega atracția pe care o simțea față de el, neputându-se să se abțină să nu îl răsfețe cu tot felul de feluri de mâncare.
Ian, la rândul lui, nu făcea nici un efort pentru a ascunde atracția pe care o avea față de ea astfel că, în urma perseverenței lui, cei doi ajung să petreacă o noapte plină de pasiune.
”Şi ceea ce o înspăimânta mai mult decât orice pe lume se întâmplă cu adevărat. Sărutul acela schimbă totul. în loc să o pedepsească, o învălui, cald şi liniştitor, dar insistent. Gura lui îi căuta buzele, pe care le mângâia şi le muşca uşor, dar pătimaş.”

N-S-Screencap-north-and-south-1680029-1024-576

”Ceea ce făceau ei doi acum era, poate, un păcat, dar să moară fară să fi cunoscut această izbucnire de voluptate dezlănţuită ar fi un păcat şi mai mare.”
M-a impresionat modul în care Ian a dovedit că sentimentele lui față de Susannah erau profunde și nu doar o simplă atracție fizică. După acea noapte plină de pasiune, Ian s-a străduit și a reușit să are întreg ogorul deși, la prima încercare, a fost aruncat direct în țărână de măgarul cel îndărătnic.
 ”- Cât privește de ce am făcut-o, îi șopti la ureche, mozolindu-i lobul delicat, răspunsul nu poate fi decât unul singur, nici un bărbat care se respectă, nici măcar un pierde-vară bun de nimic ca mine – cel puțin așa mă consideri tu – nu-și va lăsa femeia să-și frângă spinarea făcând o muncă pe care ar trebui să o facă el însuși.
Din păcate, dușmanii lui Ian îl căutau în continuare și doreau să îl elimine cu orice preț. Prin conjunctura evenimentelor, acțiunea se va muta dincolo de ocean, în Anglia cea conservatoare și închistată de reguli. Susannah va constata cu stupoare că Ian era cu adevărat un lord, ce ajunsese ocnaș în urma unei odioase trădări. După înlăturarea primejdiei, deși el insistă să se căsătorească cu ea, Susannah se întoarce în America, considerând că ea nu va reuși niciodată să se ridice la standardele impuse unei marchize, iar el va fi nefericit alături de ea.
”Nu haina face pe om, aşa că nici ea, Susannah Redmon, n-avea să fie niciodată o adevărată marchiză – cu toate rochiile acelea minunate pe care le avea. Trebuia să se întoarcă acasă, la Beaufort, la lumea căreia îi aparţinea, scutindu-l astfel pe Ian de obligaţia de a se însura cu o femeie mai prejos de condiţia lui.”
Dar cum iubirea adevărată nu cunoaște granițe și nu ține cont de prejudecăți, Ian va veni, bineînțeles, după ea în America.
”- Nu, nu pentru că „trebuie“. N-am făcut tot drumul ăsta, din Anglia până aici, pentru că „a trebuit“. Şi află că sunt dispus sa rămân. Daca ţara asta al dracului de caldă e singurul loc din lumea asta unde tu te simţi cu adevărat fericită, atunci o să cumpărăm un teren.
– Şi chiar nu ţii cu tot dinadinsul să trăieşti în Anglia? La urma urmelor eşti marchiz şi…
– Faptul că sunt marchiz nu are nici o importanţă. Pot să fiu marchiz la fel de bine şi aici şi în Anglia. Tot ce vreau e să fiu cu tine. Şi de altfel, ne putem duce în Anglia ori de căte ori vrem.”
Romanul te cucerește cu o acțiune alertă, replici picante, iar chimia dintre cele două personaje se simte încă de la primele pagini.
Susannah, un adevărat diamant neșlefuit, descoperă pasiunea alături de Ian, îndrăgostindu-se total de el. Tocmai de aceea, considerând că ea nu va reuși să se ridice niciodată la standardele impuse de societatea din care el provenea, alege să plece înapoi în America, pentru a-i oferi șansa de a fi fericit, crezând că doar onoarea lui îi impunea să o ia în căsătorie. Însă Ian, cel care dusese o viață complet superficială cândva, se transformase complet între timp, își reconsiderase standardele și valorile, și a venit după Susannah, cea pe care o iubea din tot sufletul și singura persoană ce îl întregea și îl putea face fericit.
 ”- Oh, Susannah, ești un înger, se bucură Mandy, ca un copil.
– Nu, scumpa mea, eu nu sunt îngerul nimănui.
– Ba da, Susannah, ești, spuse Ian, luându-i mână și ducând-o la buze. Ești îngerul meu.”
O carte emoționantă, care te binedispune și reușește să te convingă din plin de puterea destinului și de magia dragostei…

 

North-and-South-image-north-and-south-36314439-1280-720

About Author

37 de comentarii

  1. Balan Daniela on

    imi place stilul autoarei,am citit toate cartile ei aparute la ,,Iubiri de poveste,, ! foarte frumoasa si tentanta recenzia ,felicitari <3

    • Mulțumesc! Am încercat să scot în evidență atât momentele pline de umor cât și partea romantică. Din păcate, cartea se mai găsește doar pe la anticariate sau ocazii.

  2. O recentei superba, plină de romantism. Ce ma bucur ca am aceasta carte. O voi lua si eu la citit…nu stiu cand. Felicitari Tyna!

  3. O recenzie minunata, detaliata, sensibila, amuzanta, exact in spiritul cartii. Felicitari Tyna! Mi-a facut multa placere sa-mi aduc aminte de aceasta minunata poveste!

Lasă un răspuns