Ingredientele iubirii de Nicolas Barreau, Editura All – recenzie

21

Ingredientele iubirii

Nicolas Barreau

Editura ALL
An aparitie: 2013
Nr. pagini: 232
Traducere din limba engleză și note de Valentina Tache
Titlu în engleză: The Ingredients of Love
Face parte din colecția Strada Ficțiunii Bestseller.
Aurelie Bredin, proprietara unui restaurant mic şi cochet de pe Rue Princesse, tocmai s-a despărţit de iubit şi nu-şi mai găseşte liniştea. Într-o dimineaţă deprimantă de noiembrie se refugiază într-o librărie de pe Île Saint-Louis, unde dă peste o carte fascinantă şi misterioasă ai cărei protagonişti sunt chiar ea şi micul său restaurant cu fete de masă cadrilate. Răvăşită, Aurelie îşi propune să îl cunoască pe enigmaticul autor al cărţii, însă toate eforturile ei sunt zădărnicite de editorul Andre Chabanais. Însă ce nu ştie Aurelie e că întâlnirea aceea îi va schimbă complet viaţa, pentru că lucrurile nu stau deloc aşa cum şi-ar fi închipuit ea. 
„Ingredientele iubirii sunt următoarele: o eroină încântătoare, un erou misterios, mult romantism, un strop de Paris şi foarte, foarte mult şarm.“ Ellen Sussman
Există unii oameni pe care i- am putea numi «impresioniștii» tagmei scriitoricești. Darul lor e acela de a descoperi poveștile. Aceștia străbat lumea în lung și-n lat, deschid bine ochii și culeg din copaci întâmplări, stări de spirit și mici scene, ca pe cireșe. Un gest, un zâmbet, felul în care cineva își piaptănă părul pe spate sau își leagă șireturile de la pantofi . Instantanee în spatele cărora se ascund povești. Povești care devin imagini.“ Nicolas Barreau
Acțiunea cărții se petrece la Paris, iar gastronomia franțuzească, muzica French Café, arta și atmosfera boemă a orașului iubirii formează o combinație perfectă drept decor pentru încântătoarea poveste de dragoste care ni se dezvăluie în paginile ei.
Am citit cartea în perioada Crăciunului, un timp ideal pentru a fi citită, întrucât se face referire la această perioadă și în carte.
Foșnet de hârtie, cuvinte rostite în șoaptă, lumânări aprinse, ferestre împodobite, miros de scorțișoară și de cuișoare, dorințe așternute pe hârtie sau adresate celui de Sus, care sperăm să ni se împlinească – vrem, nu vrem, Crăciunul trezește în noi veșnica dorință a unui miracol. Iar un miracol nu poate fi luat în stăpânire sau păstrat, nu ne aparține și totuși e mereu acolo, ca un lucru care ne este dăruit.
Povestea este spusă, alternativ, din perspectiva celor doi protagoniști – ea și el. Citind cartea, vom afla care sunt ingredientele iubirii, dar și ingredientele unei lecturi relaxante, care vă va lăsa cu o stare de bine la final. Stilul carții este aerisit, cursiv, cu fine inserții de umor, deloc încărcat, iar amănuntele și detaliile oferite, atât din sfera gastronomiei, cât și din interiorul unei edituri – respectând ocupațiile celor doi protagoniști – dau un plus de savoare lecturii. Descrierile și atmosfera pariziană sunt atât de bine redate, încât efectiv, citind această carte, plimbându-ne alături de eroină pe străzile fascinantului oraș, am simțit că am făcut o excursie la Paris.
Ador districtul ăsta mic, cu străzile și aleile lui sinuoase presărate cu tarabe cu legume, stridii și flori, cafenele și magazine, ce coboară până spre malul Senei.
Începutul cărții ne introduce direct în acțiune și aflăm încă din primele rânduri intriga cărții, dar povestea e departe de a-și fi descoperit toate fațetele.
Anul trecut, în noiembrie, o carte mi-a salvat viața. Știu că astăzi așa ceva pare de necrezut. Mulți dintre voi s-ar putea să aveți senzația că exagerez, ba chiar că sunt melodramatică, atunci când afirm una ca asta. Însă s-a petrecut întocmai cum vă spun. N-a fost vorba despre vreun glonț îndreptat direct spre inima mea, împiedicat să o străpungă de paginile unui volum gros de poezii de Baudelaire, legat în coperte de piele, așa cum se întâmplă adesea prin filme. Viața mea nu-i într-atât de palpitantă. Nu, inima mea nesăbuită fusese deja rănită. Într-o zi care nu se anunța a fi altfel decât banală. Mi-o amintesc perfect.
Aurélie Bredin, era o tânără de 33 de ani, patroana unui micuț restaurant numit Temps des Cerises  (Anotimpul Cireșilor). Claude, iubitul ei, lucra ca scenograf într-un teatru, și era o persoană foarte dificilă, iar pe parcurs, Aurélie își va da seama că faptul că a părăsit-o a fost un lucru bun pentru ea, întrucât ea n-ar fi făcut acest gest, complăcându-se într-o relație inegală ca implicare afectivă. Erau o pereche nepotrivită, el fiind, așa cum îi sublinia prietena ei Bernadette cu fiecare ocazie, un bărbat egoist și superficial.
Claude era foarte impulsiv, cu stări de spirit foarte schimbătoare, foarte sensibil și foarte special. Totul era la superlativ la el, de parcă n-ar fi existat cale de mijloc. Eram împreună de doi ani și niciodată nu îmi trecuse prin minte să pun sub semnul întrebării relația mea cu acel bărbat complicat și hipersensibil.
Aurélie  este părăsită brusc și complet neașteptat de iubitul ei, care și-a ”întâlnit femeia visurilor”, lucru pe care i-l și spune, lipsit de orice fel de sensibilitate și considerație, în scrisoarea de adio.
Aurélie, am întâlnit femeia visurilor mele. Regret că a trebuit să se întâmple tocmai acum, dar oricum, în mod sigur s-ar fi întâmplat odată și-odată. Ai grijă de tine, Claude.
În primele momente am rămas stană de piatră ; doar inima îmi mai bătea ca nebuna. Deci așa te simți când îți fuge pământul de sub picioare! În dimineața aceea, Claude își luase la revedere cu un sărut care mi s-a părut deosebit de tandru. Atunci n-am știut că a fost un sărut perfid. O minciună !
Copleșită de durere și dezamăgire, se plimbă în neștire prin ploaie pe străzile Parisului, până când, printr-un concurs de împrejurări ajunge într-o librărie micuță în care găsește o carte care îi va schimba viața. Eroina noastră vede imediat mâna destinului la mijloc, cu atât mai mult cu cât ea nu era pasionată de lectură, ci de gastronomie. Ei bine, această carte anume intitulată Surâsul femeilor, are ca personaj principal o eroină în care Aurélie  se regăsește pe ea însăși, iar acțiunea se petrece chiar în bistro-ul ei, Temps des Cerises.

Aurélie crede în soartă și în întâmplările predestinate, astfel încât, interpretând semnele pe care i se pare că i le arată destinul, încearcă să-l descopere pe autorul cărții, un englez pe nume Robert Miller, de care nu auzise până atunci. Și nici nu va reuși să-l cunoască prea curând, întrucât editorul acestuia, André Chabanais, îi pune tot felul de piedici, în loc s-o ajute să dea de noul ei scriitor preferat.  Fără să realizeze în acel moment, eroina noastră e pe cale să intre într-o poveste ciudată și întortocheată, care într-adevăr îi va schimba destinul. Sau, mai bine zis, se pare că acesta era destinul ei, iar ea trebuia să îi iasă în întâmpinare.
Fericirea și tristețea sunt adesea vecine. Cu alte cuvinte, poți spune că uneori fericirea are niște căi foarte ocolite și ciudate. Dacă nu mă părăsea Claude atunci, probabil că m-aș fi dus să mă întâlnesc cu Bernadette în dimineața aceea deprimantă de noiembrie. N-aș fi colindat străzile Parisului precum cea mai singură persoană de pe lume; n-aș fi zăbovit în amurg pe Pont Louis-Philippe, cu privirea ațintită atâta vreme în apă, plângându-mi de milă, nici n-aș fi fugit de tânărul polițist îngrijorat din mica librărie de pe Île Saint-Louis și, în mod cert, n-aș fi descoperit cartea care avea să-mi transforme viața într-o aventură atât de minunată.
Avem parte de o poveste captivantă, suspans și întorsături de situație, ca și de personaje care mi-au plăcut foarte mult, atât cele principale, cât și cele secundare, pitorești și bine creionate, cum ar fi Liz, o octogenară pe care Aurelie o cunoaşte cu ocazia unui drum la cimitir, la mormîntul tatălui ei, şi cu care se împrietenește imediat. O va reîntâlni ceva mai târziu, într-o scenă la un faimos restaurant, La Coupole, unde aceasta își serba ziua de naștere. M-a impresionat pofta de viață a acestei femei vârstice, dar fascinante și strălucitoare. Un personaj deosebit! Mi-a plăcut de asemenea Bernadette, prietena lui Aurélie, o prietenă sinceră, și o femeie sensibilă și foarte rațională, care îi oferă Aureliei atât sfaturi – de care ar fi fost bine să țină cont de la bun început – cât și un umăr pe care să plângă când i s-au înecat corăbiile. De cealaltă parte, mi-au plăcut colegii de la editură al lui Andre, în special șeful lui. Îi vom cunoaște la un moment dat pe prietenul și omologul său de la editura colaboratoare din Anglia, Adam, și pe fratele acestuia, Sam, un dentist foarte binevoitor…Veți vedea despre ce este vorba și care era rolul acestora în toată povestea. Căci aveau un rol important…
Cei doi protagoniști ai poveștii de iubire pe cale să ia naștere – Aurélie și André –  te fac să îi îndrăgești imediat, sunt frumoși, sinceri și  absolut adorabili în ezitările și nedumeririle lor, iar modul în care André complică lucrurile, în încercarea de a le ”rezolva”, astfel încât să nu se afle misterul din spatele identității scriitorului, și, în plus, să câștige inima lui  Aurélie, de care se îndrăgostise la prima vedere, face sarea și piperul acțiunii.
Pe parcursul cărții, asistăm la încercările lui André Chabanais de a o cuceri pe fermecătoarea Aurélie, dându-i întâlnire sub niște pretexte false, forțat de un frustrant concurs de împrejurări, pe care tot el îl generase și din care nu știa cum să facă pentru a ieși cu fața curată. Aurélie, în tot acest timp, încearca din răsputeri să îl cunoască personal pe Robert Miller.
Cine era misteriosul Robert Miller, de ce încerca André să împiedice întâlnirea ”oficială” a celor doi, și ce încurcături vor ieși de aici, vă las să descoperiți. Nu vă spun mai multe, dar vă asigur că veți fi încântați de lectura acestei cărți cu un inconfundabil parfum parizian. O carte încărcată de arome, culoare, simboluri şi semne! De multe ori, destinul chiar ne întinde o mână de ajutor, trebuie doar s-o primim cu sufletul deschis! Până la urmă, se va dovedi că sinceritatea e cu siguranță unul din ingredientele iubirii. Pe celelelate, vă invit să le descoperiți singuri.
Mi-a plăcut că la finalul cărții autorul ne oferă rețeta pentru menu d’amour – meniul special pe care îl pregătește Aurélie: Fetică (fac o paranteză pentru a vă spune că m-am interesat ce este ”fetica”, termen pe care nu îl știam. Se mai numește salata mielului, este o plantă mai puțin cunoscută la noi) cu avocado, ciuperci și nuci de macadamia în vinegretă de cartofi; Ostropel de miel cu semințe de rodie și cartofi gratinați; Gâteau au chocolat și parfé de portocale roșii. Precis merită încercat!
Apoi m-a înlănțuit cu brațele și totul s-a topit în haina moale din lână, de culoare roșu-aprins, și într-un sărut care parcă nu se mai sfârșea (…) pe străduța aceea ninsă dintr-un oraș minunat, căruia i se mai spune și ”orașul iubirii”, m-a făcut cel mai fericit bărbat din Paris.

Mulțumim Editurii All pentru exemplarul oferit pentru recenzie.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii All.
De asemenea, poate fi comandată de aici şi aici.
 

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți romantice cu eroi/eroine scriitori

About Author

21 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    De cand imi doresc eu cartea aceasta!!!!!???? Cand vroiam sa o iau nu era pe stoc. Pe site-ul editurii All am avut ne placerea sa constat ca apare cartea dorita pe stoc dar in realitate nu mai este. Ultima situatie a fost acum de sarbatori cand am vrut sa imi iau 2 carti.
    Legat de „Ingredientele iubirii” ce pot spune este ca m-a atras povestea de la inceput iar titlul este minunat.
    Sper sa am sansa sa o pot citi 🙂 .
    Frumoasa recenzia!

    • Mulțumesc Mirela! Și pe mine m-a atras titlul, iar cartea mi-a plăcut foarte mult. Sper sa reușești sa ti-o iei până la urmă. ..

    • Multumesc! Din cate stiu, e singura carte a sa tradusa la noi, dar imi place cum scrie si mi-ar placea sa se mai traduca si alte carti ale lui!

    • Are toate ingredientele pentru a fi o carte incantatoare: o poveste interesanta, un stil captivant, personaje fermecatoare si, in primul rand, un foarte pronuntat parfum parizian…

  2. Felicitări pentru recenzia minunată! Cartea încă este rarar avis. dar cum o găsesc, o achiziționez și eu…

Lasă un răspuns