Inimă de gheață de Candace Camp, Editura Miron – recenzie

18

Inimă de gheață 

(Crystal Heart – 1982)

Candace Camp

Editura Miron

Nr. pagini: 316
An apariție: 1996
Traducere: Ileana Dinu
Un roman trepidant, o splendidă poveste de dragoste…” – Romantic Times
Un mare succes care iți va încălzi inima. Personaje superb caracterizate, o intrigă derulată rapid și un remarcabil talent de a scrie…
Inimă de gheață de Candace Camp este o carte historical-romance aparte, cu o intrigă deosebită, a cărei acțiune se petrece într-o perioadă istorică extrem de frământată, înainte de războiul de independență american. Dacă în multe alte cărți de acest gen am întâlnit o lume de basm, populată de nobili carismatici, cu baluri, sezoane, ținute extravagante, pasiuni furtunoase și fericire până la adânci bătrâneți, această carte ne arată din plin cealaltă parte a monedei. Autoarea ne prezintă o societate putredă moral, măcinată de vicii și nedreptăți. Nu poți să nu te revolți citind despre condiția femeii din acele vremuri, aceasta fiind folosită adesea fără scrupule ca monedă de schimb fie de propria familie, fie de propriul soț, care ajungea să aibă drepturi depline asupra ei.
Lettice este un personaj feminin deosebit de interesant. Departe de a fi idealizată, ea are atât calități cât și defecte, acțiunile ei fiind de-a dreptul reprobabile de mai multe ori. La o analiză mai atentă însă, constați că nu avusese prea multe opțiuni la îndemână. Fiind o adevărată supraviețuitoare, ea a făcut mai multe compromisuri pentru a rezista. Este remarcabilă transformarea ei de-a lungul acțiunii.
Pe când avea doar șaptesprezece ani, Lettice se căsătorise cu Philip, care era moștenitorul unui duce. Fusese o căsătorie aranjată, așa cum era obișnuința acelor vremuri. În noaptea nunții, Philip fusese din cale afară de brutal, lăsând-o complet dezgustată. Ulterior, Phillip exploatase din plin aversiunea lui Lettice față de actul fizic, pe care el i-o declanșase. Pentru a o lăsa în pace, Lettice trebuia să flirteze cu bărbații pe care el îi atrăgea la masa de joc, distrăgându-le atenția pentru ca aceștia să nu observe când el trișa și să mai revină și altădată. Mai mult decât atât, de două ori o aruncase în brațele unor bărbați, prima dată în brațele unui bătrân la care el avea o datorie imensă, iar acesta îl iertase de ea în schimbul acestui favor, iar a doua oară, în brațele unui bărbat care, în schimb, l-a ajutat să câștige o slujbă în guvern și o sumă mare de bani. Lettice a acceptat supusă de fiecare dată, conștientă că era complet la dispoziția soțului și, oricum, cele două experiențe nu fuseseră la fel de oribile fizic precum brutalitățile la care o supunea Philip. În plus, în familia din care provenea ea, scandalul era la ordinea zilei, iar nimănui nu îi păsa prea tare de ea, așa că nimeni nu i-ar fi sărit în ajutor.
Ajunsă la vârsta de de douăzeci și doi de ani, Lettice era mai frumoasă și mai seducătoare ca oricând, cu ochi mari, verzi, buze pline, senzuale și o aluniță plasată strategic chiar lângă buze. Dezamăgirile îi spulberaseră orice iluzie și îi împietrise inima, care se înconjurase cu un asemenea strat de gheață că nimeni nu mai reușea să treacă dincolo de el. Se refugiase într-o aparență de frivolitate, se îmbrăca în ținute extravagante, flirta fără rușine cu bărbați, care cădeau imediat în mrejele ei, fiind atât de orbiți de farmecul ei că nu mai băgau de seamă când pierdeau o avere la masa de joc cu soțul ei. Lettice nu își permitea să îi compătimească, în fond nici unul dintre acei bărbați nu ar fi sărit în ajutorul ei, dacă le-ar fi cerut asta. Cei din jur ajunseseră să o creadă la fel de imorală și lipsită de scrupule ca și soțul ei.
Participând la un bal, la care se distra, ca de obicei, pe seama celor din jur împreună cu vărul ei, Lettice a observat un bărbat neobișnuit.
”Pielea îi era arsă de soare, contrastând cu albul lăptos al celor din jur, și era îmbrăcat într-un costum de catifea negru, ieftin, demodat și fără nici un fel de ornamente. Părul îi era castaniu-roșcat, nepudrat, strâns la spate, neglijent, într-o coadă, legată cu o panglică neagră. Era un om înalt, cu câteva capete mai înalt decât Sir Edward Ponsonby, care stătea lângă el, iar figura lui pătrată, dură, fără nimic decorativ, era la fel de simplă. Un nas mare, proeminent, îi domina trăsăturile, încât nimeni nu observa gura frumoasă, cu buze pline, sau ochii albaștri, mari.”
La rândul lui, bărbatul a remarcat-o imediat, fiind fascinat instantaneu, cerând să-i fie prezentat. Astfel, Lettice a aflat că bărbatul respectiv era Charles Murdock, un american ce avea afaceri în Boston și care  venise în Anglia pentru a susține cauza celor din colonii în fața Parlamentului. Complet dezinteresată de problemele lui, Lettice nu se poate abține să nu-i ironizeze ținuta împreună cu vărul ei. Departe de a se arăta stânjenit, Charles comentează cu mult bun simț că ar fi mult mai caraghios dacă s-ar îmbrăca în haine sofisticate.
”- Întotdeauna am fost de părere că unul ca mine atrage și mai mult atenția dacă se îmbracă precum un papagal.”
Deși Lettice este rușinată pe moment, își înăbușe repede sentimentele. În fond, de ce s-ar sinchisi ea de rănirea sentimentelor unui bădăran din colonii?
Interesul lui Charles pentru Lettice a fost observat de prietenul acestuia, care a încercat să îl avertizeze în privința caracterului ei, spunându-i că era măritată cu un ticălos fără scrupule, care escroca pe toată lumea, cu sprijinul ei total.
”- O, nu! Vocea prietenului său deveni necruțătoare, Nici ea nu este mai bună decât el. Ea este o Delaplaine și nici unul dintre ei n-a fost de valoare: s-au arătat întotdeauna nepăsători și capricioși. Părinții ei au fost renumiți pentru scandalurile pe care le aveau în permanență. În ceea ce o privește pe lady Lettice, ea este aceea care ademenește creditorii nevinovați și-i atrage la masa de joc a soțului ei. Flirtează cu ei, le face promisiuni și-i amețește într-atât, încât ei nu mai văd cum trișează Philip și mai revin și altădată.”
Informațiile aflate l-au uluit pe Charles, căruia i se păruse că văzuse ceva nedefinit, dar uman, dincolo de aparența ei de frivolitate, ceva care cei din clasa ei nu aveau.
Philip, la rândul lui, fusese încântat observând că Charles căzuse sub vraja lui Lettice. Știind că acesta era foarte bogat, o obligă pe Lettice să îl invite la o serată, sperând să îl curețe de bani la masa de joc. Previzibil, Charles a fost absolut încântat de invitație, sorbind-o toată seara din ochi pe Lettice. Când  a dorit însă să plece, Lettice, terorizată de Philip, l-a rugat insistent să mai rămână pentru un joc de cărți. Amar dezamăgit, Charles și-a dat seama că a fost manipulat în mod grosolan, așa cum fusese de altfel prevenit de prietenul lui. Concentrându-se, a câștigat joc după joc. Philip, care pierduse enorm, a realizat că nu avea nicio soluție pentru a-și acoperi datoria, astfel că i-a oferit-o pe Lettice ca răsplată. Resemnată, aceasta a acceptat, urmându-l pe american în camera lui. Complet dezgustat de cei doi, cumplit de dezamăgit de cât de mult se înșelase în privința ei, a întrebat-o pe Lettice de ce a acceptat acest lucru și de câte ori a mai fost folosită în acest mod. Cinstită, Lettice recunoaște că a mai acceptat de două ori să se ofere ca premiu pentru a acoperi o datorie de onoare a soțului ei. Charles a fost de-a dreptul oripilat de imoralitatea clasei lor sociale.
”-Voi, cei de aici, aveți un mod ciudat de a înțelege onoarea. Dar, de fapt, ce tot vreau eu? Sunt un prăpădit de colonist care nu cunoaște lucrurile mai delicate din viață, ca de exemplu, încercarea de a păcăli un novice la cărți, seducerea unui bărbat, pentru ca mai apoi soțul să îl înșele la cărți, sau modul de a-ți oferi soția ca gaj.”
Refuzând să o folosească, Charles a trimis-o înapoi la soțul ei, nu înainte de a-i da o adevărată lecție despre decență și moralitate.
”- Du-te înapoi la șarpele de soț pe care-l ai.”
”- Să fii sigură că nu am să te folosesc. Ce credeai? Că te-aș fi forțat să te culci cu mine numai pentru că bărbatul tău te-a pus gaj într-un joc de cărți? Cum se face că printre toți aristocrații tăi, n-ai întâlnit nici un domn? Nu contează ce fel de bărbați ai întâlnit, eu nu fac parte dintre cei ce terorizează femeile. Am vrut doar să te înspăimânt puțin, să-ți dai seama de consecințele faptelor tale. Poate data viitoare te gândești de două ori când faci un bărbat să se îndrăgostească de tine.”
Cuvintele lui Charles au tăiat în carne vie, Lettice realizând pentru prima dată cât de jos a putut să se coboare. Bulversată și umilită, Lettice s-a întors la Philip. Extrem de supărat că aceasta nu și-a îndeplinit misiunea, acesta i-a reproșat că și-a pierdut farmecele iar, drept pedeapsă, a amenințat-o că i-o va oferi lui Harold, un bărbat la fel de brutal ca și el, care o dorea de mult. Rușinată de întreg comportamentul ei de până atunci, Lettice a refuzat categoric, zicându-i că nu va mai accepta niciodată acest lucru pe viitor. Într-un acces de furie, neobișnuit ca ea să îi refuze ceva, Philip a strâns-o de gât. Luptând să își salveze viața, Lettice a apucat primul obiect aflat la îndemână, un press-papier, și l-a lovit cu putere în cap, Philip prăbușindu-se inconștient, plin de sânge și cu ochii dați peste cap. Îngrozită de ce a făcut, Lettice a fost cuprinsă de panică, știind că nimeni nu o va crede că a acționat în legitimă apărare și că va fi spânzurată pentru crimă. Singura persoană care spera să îi sară în ajutor era americanul, al cărui vapor urma să plece a doua zi dimineața.
Deși în momentul în care Lettice a apărut în cabina lui, Charles a fost convins că era, din nou, victima unei noi tehnici de manipulare, după ce a ascultat-o cu atenție, nu a putut-o abandona, acceptând să o ia cu el, sub pretextul că era o rudă de-a lui. În același timp, era decis să reziste farmecelor ei, deși împărțeau aceeași cabină, iar el o dorea ca un nebun. De-a lungul călătoriei, Charles a aflat mai multe amănunte despre copilăria lui Lettice, realizând că ea a fost, în felul ei, o victimă nevinovată.
Curând însă, un incident va zdruncina din temelii fragilul echilibru din relația lor.
Lettice, care își făcea tot felul de griji despre cum va reuși să se descurce în America, a ajuns la concluzia că cea mai bună soluție pentru ea ar fi să se căsătorească cu Charles. Interpretând greșit reticența lui Charles față de ea, l-a considerat un puritan, făcându-și planul că dacă îl va provoca suficient, el o va dori atât de tare, încât singura lui soluție va fi să o ceară în căsătorie, pentru a nu-și încălca principiile. Însă, în momentul în care ea îl sărută, după un întreg șir de gesturi menite a-l pune pe jar, rezistența lui a cedat ca prin farmec. Înnebunit de pasiune, convins că aceasta este în sfârșit împărtășită, Charles a făcut dragoste cu ea, nedându-și seama decât când era prea târziu, că participarea ei nu era benevolă.
Pentru Lettice a fost picătura care a umplut paharul. Într-un moment de slăbiciune, îngrozită că s-a putut înșela atât de rău, dându-și seama că ea purta cea mai mare parte din vină, Lettice s-a aruncat peste bord, fiind fericită însă când Charles a reușit să o salveze în ultima clipă.
”Nu era o persoană atât de pesimistă încât să-și fi dorit ca Murdoch să n-o fi salvat de la înec. Indiferent ce-i rezerva viitorul, n-ar fi vrut să moară.”
Am fost impresionată de cât de tare iubea Lettice viața. Indiferent câte lovituri a primit, a căzut, dar s-a ridicat la loc, încercând să se adapteze în permanență. Viața este un dar neprețuit, care trebuie apreciat în fiecare zi.
Charles, copleșit de un puternic  sentiment de vinovăție, a cerut-o în căsătorie pe Lettice, promițându-i că el va încerca, o viață întreagă, să se revanșeze față de ea. Cuvintele lui de sincere scuze au uluit-o pe Lettice, care era mult prea obișnuită cu bărbați aroganți și nemiloși, pe care doar cenzura publică sau teama de rudele unei femei i-ar fi făcut să dea înapoi de la un comportament grosolan. Nu poți să nu te revolți de nedreptatea acelor vremuri!
”Se uita la el și nu-i venea să creadă. Nici în cele mai avântate visuri ale ei nu-și imagina un bărbat cerându-și scuze. Bărbații pe care-i cunoștea ea erau aroganți și nu-i interesau sentimentele ei. Din experiență știa că un om poate fi oprit doar de teama de cenzură publică, sau de teama rudelor femeii respective. Simți o oarecare simpatie pentru Murdoch, care nu era precum ceilalți.”
Deși își atinsese scopul propus, Lettice a constatat cu surprindere că nu putea merge mai departe cu planul inițial, pentru prima dată după mulți ani păsându-i mai mult de altcineva decât de ea.
”Spre surprinderea ei, Lettice nu-l putea păcăli pe acest om.”
Știind deja că el era un om de onoare și nu-i va accepta refuzul dacă îi va ghici adevăratele motive, Lettice a pretins că își înscenase sinuciderea și că jucase teatru pentru a-l ademeni. Deși dezamăgit, încă o dată, că a fost păcălit de ea, Charles a simțit că nu o putea abandona, astfel că i-a propus să vină cu el și să devină guvernanta surorii lui vitrege, iar Lettice a acceptat.
Ajunsă în America, Lettice a fost din nou cuprinsă de temeri, știind că va trebui să aibă de-a face cu mama lui vitregă și cu o societate nouă, complet necunoscută ei. Totuși, o adevărată luptătoare, și-a făcut singură curaj.
”Fu străbătută de fiori de teamă, dar îi ignoră. Nu trebuie să-i fie frică indiferent ce o aștepta înăuntru. Ea trebuia să învingă. Era o supraviețuitoare, nu-i așa?”
Deși mama vitregă a lui Charles a primit-o cu ostilitate, Lettice a simțit o comuniune sufletească neașteptată cu sora acestuia, Molly, care era șchioapă. Cu multă dăruire, Lettice și-a dedicat întreaga energie pentru a o face pe Molly să se simtă ca o ființă normală, ajutând-o să se îmbrace elegant, învățând-o să danseze, să aibă încredere în ea și, în cele din urmă, să fie remarcată de bărbatul pe care îl iubea.
În momentul în care a descoperit că Charles era amestecat în acțiuni ilegale ce vizau eliberarea Americii, Lettice și-a dat seama cu surprindere că se temea pentru siguranța lui. Încercând să-l facă să renunțe riscurile asumate, Charles i-a dat un răspuns impresionant.
”- Da, spuse el și repetă, da. Merită să mori pentru ceea ce iubești.”
Sentimentele lui Lettice pentru Charles creșteau din ce în ce, văzându-l într-o cu totul altă lumină, până s-au revărsat ca un șuvoi, imposibil de stăvilit. Chiar și fizic, începe să îl vadă tot mai atractiv.
”Ea nu putea răspunde nimic, era incapabilă să-și transforme sentimentele în cuvinte. De undeva, din trecut, toate temerile, frustrările, neîmplinirile, făcură loc unui sentiment nebănuit de ușurare pe care ea îl lăsă să răzbată sub lacrimile pe care nu le mai putea opri. Plânse cu sughițuri, încercând să-l atingă pe Charles, care i se părea că vine, în sfârșit, de la o atât de mare depărtare, după o așteptare de secole. El o strânse la pieptul lui mare, îi mângâie părul și o ținu așa, până când ea își plânse toată durerea.”
Chiar și fizic, Lettice începe să îl vadă tot mai atractiv pe Charles, trezind în ea pentru prima dată pasiunea pentru un bărbat.
”Acum știa că îl iubește pe Charles. Numai el fusese capabil s-o miște din inerția ei, numai el îi trezise simțurile și îi provocase emoțiile. Charles îi atinsese acea coardă pe care nici un bărbat, mai frumos sau mai puternic, nu reușise s-o facă. El era atât de puternic, încât reușise să treacă peste sistemul ei de autoapărare și să ajungă la inima ei.”
Însă iubirea lor, proaspăt descoperită, este pusă la grea încercare, când apare Philip, întors miraculos din morți. Acesta a amenințat-o că, dacă nu se va întoarce la el, îi va acuza pe amândoi că au încercat să îl omoare. Lettice, îndrăgostită profund de Charles, era dispusă să facă orice pentru a nu-l pune pe acesta în pericol.
În carte mai sunt încă multe de descoperit, dar vă las plăcerea de a afla ce se va întâmpla în continuare și dacă va rezista dragostea lor în fața loviturilor neașteptate ale sorții.
Cartea te provoacă să privești dincolo de aparențe, care te pot înșela de multe ori. În final, mi-au plăcut mult ambele personaje, foarte ingenios construite.
În spatele imaginii afișate de Lettice de persoană cochetă, frivolă, cinică și preocupată exclusiv de propria persoană, se ascundea o ființă altruistă, caldă, plină de iubire de oferit. Iar Charles, care datorită masivității lui dădea impresia de bădăran la prima vedere, s-a dovedit a fi un bărbat extrem de onorabil, sensibil, iubitor, capabil de multă înțelegere și tandrețe. În ciuda faptului că a văzut-o pe Lettice în cele mai rele ipostaze, aflând toate secretele rușinoase din trecutul ei, Charles a reușit să privească dincolo de toate straturile în care ea se învăluise pentru a se autoproteja, eliberând prințesa care stătea ascunsă în inima ei de balaurul care o ținuse înlănțuită atâta timp.
Vă recomand această carte caldă, romantică și emoționantă care îți demonstrează că oamenii se pot schimba și pot deveni mai buni, dacă viața le oferă miracolul celei de-a doua șanse.

Cartea Inimă de gheață de Candace Camp poate fi comandată pe targulcartii.ro

About Author

18 comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    Îmi era dor de o poveste historical romance . Îmi place povestea, îmi plac personajele, mai ales cel feminin .
    O recenzie caldă . Felicitări, Tyna!

  2. Nu știam de această carte…mulțumesc,Tyna că m-ai tentat cu această recenzie minunată…

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Stiam de aceasta carte si mi-am cumparat-o mai demult, acum trebuie doar sa o citesc. Minunata recenzie Tyna, felicitari!

  4. Foarte frumoasa actiunea acestui roman, cu oameni departe de perfectiune dar care incearca sa mearga inainte. Imi place cum i-ai descris pe cei doi protagonisti, aparent atat de diferiti.

    • Mulțumesc! Și mie mi-a plăcut că autoarea a creat personaje imperfecte, dar care reușesc să se transforme mult in bine.

  5. Minunată recenzie și minunată carte! M-a încântat, ca și cealaltă carte a autoarei pe care am citit-o, „Crinul înflorește după ploaie”.Felicitări Tyna și mulțumesc că mi-ai reamintit-o!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: