Instrucțiuni de folosire pentru o inimă la mâna a doua de Tamsyn Murray, Editura DPH – recenzie

17

Instrucțiuni de folosire pentru o inimă la mâna a doua

Tamsyn Murray

Editura DPH

An aparitie: 2018
Nr. pagini: 328
Titlu original: Instructions for a Second-hand Heart
Traducător: Elisabeta Ivan
Instrucțiuni de folosire pentru o inima la mâna a doua. Când firul vieții se deșiră, doar dragostea te mai poate coase la loc.
Johnny nu este ca orice adolescent „Normal”
În fiecare zi se trezește în spital, ținut în viață de o mașînărie.
În fiecare zi se întreabă dacă această este ziua în care îi vor găsi un donator compatibil cu inima sa.
În fiecare zi se întreabă dacă această este ziua în care va muri.
În fiecare zi, Niamh duce o lupta cu fratele ei „Perfect” Leo. Și în fiecare zi, Leo câștigă.
În fiecare zi, Niamh visează la o viață fără Leo.
Dar toate acestea se schimbă în ziua accidentului: ziua în care totul se destramă.
Această este o poveste despre confruntarea viitorului, oricât de înfricoșător ar părea.
Această este o poveste despre cum îți poți vindecă inima, indiferent de cât de mult ar durea.
Minunată… A fost o adevărată plăcere.” – Jill Mansell
Nu mi s-a mai întâmplat până acum să citesc o carte cu un imens nod în gât, oprindu-mă din pagină în pagină pentru a trage aer în piept și repetându-mi mereu în gând: o, Doamne, o Doamne. Simțeam aproape la propriu nevoia să mă rog pentru personajele cărții. Nu cred că e cineva care să nu fi fost vreodată în sala de așteptare a unui spital, așteptând vești despre cineva drag. Ei bine, fragmentele din carte care se petrec acolo m-au făcut efectiv să simt ca și când mă aflam eu însămi alături de familia disperată a lui Leo.
Iar capitolele în care am fost lângă Johnny și Em mi-au dat o dimensiune nouă asupra valorii vieții, pe care, de multe ori o considerăm un bun dat, ce ni se cuvine. Cartea nu spune povestea unui caz real, dar e inspirată din multe cazuri reale asemănătoare ce implică transplantul de organe, fiind foarte bine și atent documentată în acest sens. După cum am citit la finalul cărții, autoarea s-a documentat, a strâns materiale, informații și răspunsuri la întrebări din partea unor specialiști în domeniu timp de patru ani înainte de a scrie cartea.
Suntem, pe rând, în pielea celui care așteaptă un miracol – o inimă compatibilă – sau în iadul trăit de familia donatorului, victimă a unui accident.
Să cunoaștem protagoniștii cărții. Povestea e spusă la persoana întâi, alternativ, din perspectiva lui Johnny, respectiv Niamh.
Jonny este un băiat de 14 ani, bolnav de inimă de când se știe, internat în spital de un an de zile și așteptând un miracol, adică o inimă compatibilă, conștient fiind însă că miracolul pentru el și părinții lui însemna o suferință de nedescris pentru familia donatorului. Era ținut în viața de o pompă Berlin Heart, care recircula sângele care pompa în inima lui defectă, ieșind pentru asta din corp prin niște mici tuburi transparente. Jonny se simțea ca și când trăia un timp „împrumutat”, gândindu-se, mai în glumă, mai în serios, la el ca la un jumătate om – jumătate robot. Cea mai bună prietenă a lui era Em, o fetiță bolnavă de leucemie care făcea chimioterapie, fiind internată, ca și el și alți copii cu diferite afecțiuni grave. Se încurajau unul pe altul. Foarte interesant faptul că acesti copii internați permanent sau pe perioade foarte lungi în spital, nu erau scutiți de a merge la școală. Erau organizate ore de curs în spital, iar când se simțeau prea rău și nu puteau participa, aveau profesori care îi vizitau în salon.
Părinții lui Jonny îi erau alături, îmbătrâniți de grijă înainte de vreme, dar sperând într-un miracol și purtându-se cu el pe cât posibil ca și cu un copil normal.
Schimbăm planul și îi cunoaștem pe Niamh și Leo Brody, doi gemeni de cincisprezece ani. Această parte a poveștii ne e spusă prin prisma Niamh. Ea și fratele ei fuseseră foarte apropiați când fuseseră mici, dar, crescând, el devenise „băiatul de aur”, adorat de părinți și prieteni și apreciat de profesori, iar ea sora care nu reușea să se ridice la înălțimea fratelui său, cei doi fiind astfel într-o permanentă competiție. Sunt oarecum atipici pentru niște gemeni, nefiind foarte uniți. Aflați în vacanță cu părinții, erau pe o plajă și s-au luat la întrecere (ideea lui Leo, care mereu o provoca pe Niamh) până în vârful unor stânci.
Dar o săritură greșită a avut un rezultat catastrofal, iar Leo a suferit leziuni cerebrale ireversibile, după cum vor declara medicii câteva ore mai târziu, chiar dacă inima lui, ajutată de aparate, încă bătea. Iar după ce i-au lăsat să asimileze cumplita veste, a urmat o întrebare: ce părere aveau sau ar fi avut Leo despre donarea de organe? Și cu toții și-au adus aminte când, privind știrea despre un accident petrecut cu un tânăr cu ceva timp în urma, Leo a afirmat că el, dacă ar păți așa ceva, și-ar dori ca organele lui să salveze alte vieți. Și exact asta au făcut! Iar inima lui a ajuns în pieptul lui Jonny. Bineînțeles, nici familia donatorului și nici cea a primitorului nu cunoșteau identitatea celeilalte „părți”.
După această primă parte extrem de intensă a cărții, „apele” se liniștesc puțin, însă nu se poate spune că s-a ajuns la un liman. În ceea ce privește familia lui Leo, Niamh și părinții ei fac față cu greu vieții fără Leo. Pare prezent în tot ce-i înconjoară, iar normalitatea pare o noțiune abstractă.
Jonny, la rândul lui, încearcă să se adapteze cu noul său „eu”, Jonny cel sănătos, deși noua sa inimă trebuie ”întreținută”. Așa cum ne arată și titlul, ea a venit la pachet cu un set de ”instrucțiuni de folosire pentru o inimă la mâna a doua” și există un tratament permanent, pastile pe care trebuie să le ia zilnic, la ore fixe, fără a neglija importanța acestora. Referitor la titlu, Jonny va mai primi spre finalul cărții un set de instrucțiuni de folosire, dar nu de la doctori, de acea dată. Despre ce e vorba, veți vedea.
”În unele privințe, mi-e uneori teamă: am fost bolnav de când mă știu, așa că nu prea realizez ce se va întâmpla de acum înainte. Nu mai sunt băiatul care trăia sub amenințarea morții. Acum sunt doar Jonny, cel care ia douăsprezece medicamente de trei ori pe zi, cu o cicatrice extraordinară și cu inima unui străin care bate în piept.”
Însă frământările și procesele de conștiință în privința sorții donatorului nu-i dau pace. Ar vrea să știe a cui inimă îi bate în piept.
”Când mă gândesc la toate acestea, îmi ia ceva timp să mă acomodez cu ideea că e a cuiva, a unui băiat nu cu mult mai mare decât mine. Mă întreb oare cine era și ce pasiuni avea. Și, în același timp, încerc să nu mă mai gândesc la toate chestiile astea pentru că nu-mi este permis să cunosc răspunsurile.
Oricine ar fi fost, îi rămân dator.
De fapt, lui îi datorez totul!”
E foarte impresionantă și bine redată criza lui de identitate, se simțea el însuși dar parcă lipsea ceva, nu era pe deplin împăcat. Identitatea donatorului era secretă, bineînțeles, însă Jonny găsește câteva indicii despre a cui inimă crede că a primit-o: a unui tânăr mort fulgerător, cu câteva luni în urmă, de vârstă apropiată cu el, pe nume Leo! Căutând prieteni comuni cu acesta, pe pagina de facebook, ajunge, din aproape în aproape, să ia legătura cu Niamh, sora lui Leo, sub un pretext fals, întrucât nu ii putea spune adevărul.
Aflăm de cealaltă parte ceea ce gândește Niamh despre telefonul primit. Îl cataloghează pe cel care a căutat-o un ciudat și nu vrea să interacționeze cu el!
Cum și dacă vor ajunge în cele din urmă să devină prieteni, vă las să descoperiți. Oricum, Jonny a dus o grea muncă de lămurire (un intens schimb de mesaje), spunându-i că merită să îi dea o șansă să îl cunoască, sub motivul că îi place de ea! Și chiar va ajunge să-i placă, foarte mult chiar! Și reciproc, reticenta Niamh va începe să se îndrăgostească de băiatul cel sensibil cu care părea foarte compatibilă.
Dar, ce se va întâmpla când fata va afla adevăratul motiv pentru care a contactat-o prima dată? Va mai avea Jonny vreo șansă să-i fie crezute sentimentele și bunele intenții?
”- Știu că am dat-o în bară. Știu că am stricat totul. Dar asta nu schimbă cu nimic ce simt pentru tine, așa că spune-mi drept: crezi că tu și cu mine am mai putea creodată – adică, ce vreau să spun – ar trebui să renunț la orice speranță acum? (…)
– Nu, îi spun, înghițind cu greu. N-ar trebui să renunți la speranță.”
Două personaje de care mi-a plăcut sunt Emily, cea mai bună prietenă de la spital a lui Jonny, și Helen, cea mai bună prietenă a lui Niamh. Fiecare în felul ei se va dovedi o prietenă adevărată.
Cum se va derula relația dintre Niamh și Jonny, dacă și cum vor reuși fiecare din cele două familii să se adapteze la ceea ce le-a pregătit soarta – miracolul uneia, suferința celeilalte, vă invit să aflați citind această poveste tulburătoare și minunată.
Mi-e greu să aleg un fragment preferat din carte, dar scrisoarea în care Jonny își exprimă ceea ce simte față de miracolul care nu i s-a întâmplat pur și simplu, ci i-a fost oferit de familia lui Leo, m-a emoționat:
”Nu mă cunoașteți, dar vara aceasta mi-ați salvat viața. Ați dat inima fiului vostru pentru donarea de organe și și-a găsit calea spre mine. Mi-aș dori să vă pot arăta ce minune a făcut, cum a schimbat totul pentru mine. În schimb, vă voi face o promisiune: voi avea întotdeauna grijă de ea și voi fi recunoscător pentru puterea sa și sacrificiul vostru. Și nu voi uita niciodată, niciodată, cum a fost oferită – din străfundul durerii și suferinței voastre, pentru ca o altă persoană să aibă viitor. Vă datorez atât de mult!
Vă mulțumesc din adâncul inimii – mele, a noastră.”

Mulțumim Editura DPH pentru cartea Instrucțiuni de folosire pentru o inimă la mâna a doua oferită pentru recenzie

Cărțile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

About Author

17 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Wow!!! M-ai emoționat foarte mult cu recenzia! Este superbă, sensibila. Clar trec cartea pe lista 2019.

    P. S. – de dimineață numai steluțe am în cap

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte minunata cu un subiect trist si real. O recenzie minunata Oli, felicitari!

  3. O recenzie deosebit de emoționantă! Felicitări! O carte pe care vreau să o citesc și eu! Un subiect tulburator, dar inteleg ca finalul este unul optimist. Mulțumesc mult pentru recomandare!

  4. Waw! O poveste care m-a impresionat! Mi-as dori sa citesc si eu cartea asta! Felicitări, Oli, ai transmis atât de multe emoții!

  5. Foarte multa emotie razbate din recenzie si, implicit, din paginile cartii. O poveste potrivita in aceste zile de Craciun, despre o noua sansa.

  6. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă, emoționantă si plină de sensibilitate recenzia! felicitări Oli ❤️ o carte pe care doresc să o citesc , foarte potrivită pentru perioada aceasta !

  7. Mirela Nenciu on

    Foarte mult mi-a plăcut recenzia! Am trecut cartea pe listă. Felicitări, Oli!
    Steluțele sunt superbe, îmi place hăinuța noastră de sărbătoare!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: