Delicatese Literare
Recenzii

Insula de foc de Alexandre Dumas, Editura Paralela 45 – recenzie

Insula de foc

(Le médecin de Java – 1859, L’Île de Feu – 1871)

Alexandre Dumas

Editura Paralela 45

Traducere din limba franceză de Octavian Soviany

Nr. de pagini: 392

An apariție: 2020

Publicat în 1859, romanul Insula de foc este una dintre cele mai provocatoare scrieri fantastice ale lui Dumas. Acţiunea lui se desfăşoară în decorul exotic al insulei Java, pe fundalul confruntărilor dintre olandezi, malaiezi şi indieni. Eroul principal al romanului, Eusebiu van den Beek, şi soţia lui, Esther, ajung în puterea unui vampir care îmbracă pe rând aparenţa omenească a doctorului Basilius şi a piratului Noungal. De aici ia naştere o acţiune plină de neprevăzut, la care participă pitoreşti personaje locale, dar şi… o armată de pantere care va decide în final soarta maleficului Noungal. Este o carte de acţiune, dar în acelaşi timp o carte de atmosferă, care poate fi gustată în egală măsură atât de iubitorii de aventuri neobişnuite, cât şi de amatorii de exotism.

Alexandre Dumas este, probabil, unul dintre cei mai îndrăgiți autori clasici francezi, generații întregi delectându-se cu romanele lui istorice, extrem de populare de-a lungul timpului. Mai puțin celebre sunt însă lucrările sale fantastice, iar editura Paralela 45 aduce în atenția publicului romane care îi vor bucura pe fanii marelui scriitor francez, printre care mă număr și eu. Acum mai mult timp vă aminteam de „Stăpânul lupilor”, o poveste care conține o morală anume, dar de această dată părăsim spațiul Franței pentru o locație mult mai exotică – insula Java, aflată sub dominație olandeză în secolul al nouăsprezecelea. În acest decor original își plasează Dumas eroii romanului „Insula de foc”, construind o poveste plină de mister și acțiune, scrisă cu acel stil care a cucerit inimile cititorilor din toată lumea.
Tema principală o constituie tot ideea ispitirii de către forțe oculte, care profită de slăbiciunile oamenilor, chiar și a celor de bună-credință, pentru a-și atinge scopurile egoiste. De fapt, chiar dacă romanul se încadrează la categoria fantastic, prin prezența multor elemente specifice, are și o componentă importantă psihologică. Să le luăm pe rând.
Caracteristic curentului romantic, acțiunea ia startul într-o noapte bântuită de o furtună extrem de violentă, când Eusebiu van der Beek sosește la casa notoriului medic Basilius, disperat de faptul că tânăra sa soție, Esther, bolnavă de tuberculoză, zăcea aproape răpusă de boală. Aflând că doctorul Basilius, pe care unii îl acuză de un pact cu necuratul însuși, poate uneori să salveze vieți care păreau pierdute, Eusebiu vine să îl implore. Crezând că medicul nu-l va ajuta, pornește deznădăjduit spre casă, unde îl găsește tocmai pe acesta, iar pe Esther zăcând fără suflare. Impetuosul îndrăgostit e gata să își ia viața, dar doctorul îi propune o înțelegere: e gata să îi redea viața tinerei, vindecând-o totodată, dacă el, Eusebiu, va rămâne sincer în sentimentele față de Esther și nu va avea ochi decât pentru aceasta, rezistând ispitelor feminine care i-ar putea ieși în drum. În caz contrar, va trebui să plătească prețul piperat cerut de doctor. Convins de tăria sentimentelor sale, tânărul acceptă, chiar dacă își riscă astfel propria viață. Esther se însănătoșește miraculos, iar cei doi află că Basilius, care era unchiul de mult plecat din Olanda al tinerei femei, s-a înecat în port, răsturnându-se cu o barcă, la puțin timp după aceste evenimente. El a lăsat o avere impresionantă tânărului cuplu, moștenire care vine cu o condiție bizară. Unchiul avea în preajmă trei femei: o frisonă, o negresă și o indiancă, foarte frumoase toate trei. Dacă vreuna reușea să obțină gesturi de iubire de la Eusebiu, acesteia îi revenea pe loc o treime din moștenire.
Eusebiu, martor al unor întâmplări halucinante, e ușurat să afle că maleficul unchi a părăsit această lume, dar se pare că lucrurile nu stau așa, iar Noungal, un temut pirat malaez, este de fapt un nou vas conținând acest bizar avatar cu care a pactizat, care își hrănește nemurirea din aranjamentele pe care le face cu victimele sale. Nu sufletul lui Eusebiu este în joc, întrucât așa-zisul Basilius nu are niciun interes pentru acesta, fiind o creatură deosebit de pragmatică și de cinică, ci trupul tânărului, care, de va încălca termenii pactului, va reveni creaturii respective. Eusebiu încearcă în toate chipurile posibile să lupte cu piedicile puse în cale de iscusința intrigilor lui Basilius (să îl numim astfel), iar în acțiune vor intra alți doi jucători: prințul javanez Thsermai, care dorește să recapete puterea pierdută odată cu sosirea colonizatorilor albi și Harruch, un zoroastrist misterios care are propriile planuri în ceea ce-l privește pe vampirul intrigant.
Astfel, într-o atmosferă plină de culoare locală, exotism și eresuri străvechi, încep să se deruleze evenimente stranii, în mijlocul cărora se află tânărul olandez, dar și reprezentanți ai localnicilor, la rândul lor un amestec etnic la fel de instabil ca vulcanul de pe insulă. Dumas are talentul de a suprapune unei lumi concrete, descrise cu forța documentării, un val de misticism care are rolul de a constitui declanșatorul nu numai al acțiunii, dar și al zbuciumului sufletesc al personajelor. Construiește cu abilitate cadru după cadru, într-un mod aproape teatral, amplificând suspansul pe măsură ce acțiunea curge, firesc, către un deznodământ pe care cititorul îl așteaptă cu interes.
Aceste planuri construite cu migală, povestea celor trei – olandezul, prințul și misticul Harruch, planurile de proporții ale barkasahamului, acest soi de vampir care poate fi distrus într-un singur mod, toate acestea se leagă laolaltă prin forța evocării scriitorului, ducând la un ansamblu suficient de complex pentru a fi agreat de cei mai mulți cititori.
La ele se adaugă și traducerea excelentă a lui Octavian Soviany, rezultatul fiind unul satisfăcător atât pentru iubitorii romanelor de aventuri, cât și pentru cei care iubesc elementele fantastice, decorurile exotice și personajele construite în stilul specific curentului literar de care aparține.
Vă invit să vă delectați cu aventurile din acest roman, transpuse în stilul propriu autorului, care a încântat atâtea generații de cititori și va continua, sperăm, să o facă și de acum înainte, prin aceste atât de inspirate traduceri.
„ – Ah, dacă aș putea crede o singură clipă că aveți dreptate, doctore, că s-ar putea ca într-o zi să n-o mai iubesc pe Esther și aș ajunge chiar până acolo încât s-o înșel, fie și cu cea mai frumoasă creatură din lume, aș apuca acest pumnal și mi l-aș înfige în inimă pentru a mă pedepsi. Dar una ca asta e cu neputință, trebuie să înțelegeți, cu totul cu neputință.
– Mă bucur că ești convins de toate acestea, Eusebiu, căci, întrucât depinde doar de mine ca Esther să revină sau nu la viață și cum, pentru a o reînvia, am de gând să îți pun anumite condiții, îmi era teamă că n-o să-mi primești condițiile atunci când o să le cunoști.
– Aduceți-mi-le la cunoștință, doctore, și, oricare ar fi ele, sunt gata să le primesc încă de pe acum, chiar dacă ar trebui să-mi pun sufletul în joc pentru asta – spuse cu glas sumbru Eusebiu.
– Ce dracu’ vrei să fac cu sufletul tău? – zise doctorul. Dacă am unul, acela e nemuritor și, în cazul ăsta, nu am nevoie de al tău; dacă n-am suflet, atunci n-ai nici tu, pentru că sunt om ca și tine, doar că puțin mai bătrân și mai urât; potrivit acestei ipoteze, tu nu mi-ai putea vinde așadar ceea ce îți lipsește și ție.
– Atunci spuneți-mi ce vreți de la mine. Vorbiți și sunt gata să iscălesc pactul, oricare ar fi acela.”

12 Comments

Spune-ți părerea!