Delicatese Literare
Recenzii

Între eden și infern de Menai Olga Editura Etnous – recenzie

Între eden și infern

Menai Olga

Editura Etnous

An apariție: 2018

Nr. pagini: 160

Între eden și infern spune povestea unei femei, o poveste ce ar putea fi chiar povestea ta, o femeie ce ai putea fi chiar tu, iar trăirile sunt atât de sublime, încât ea, femeia, se află în eden, dar asta doar ca mai apoi să aibă trăiri agonizante iar viața o aruncă într-un infernVoi să aveți în suflet numai eden - Menai Olga

Tânăra autoare Menai Olga are în prezent două cărți publicate: volumul de poezii „Suflet dat la schimb” și romanul „Între eden și infern” apărut de curând. Autoarea ne anunță un nou volum de poezii în viitorul apropiat.

Întotdeauna am considerat poveștile bunicilor interesante și pline de mister. Cu cât asculți mai mult cu atât ești mai curios să afli cât mai multe amănunte despre acea perioadă în care și-au trăit povestea. Atât de străină pentru tine dar atât specială pentru ei.

În romanul „Între eden și infern” descoperim relația strânsă dintre o bunică și nepoata ei. O nepoată care, deși își iubește bunica, niciodată nu i-a acordat suficient timp încât să o cunoască cu adevărat, să cunoască povestea ei și a bunicului și cum le plăcuse să-și trăiască viața, tineri fiind. La insistențele nepoatei, bunica îi face pe plac și îi povestește toate întâmplările vieții, prin câte a trecut încă din copilărie și până înainte de a se naște ea, totul în speranța că nepoata avea să învețe ceva din povestea ei și să realizeze că viața de multe ori este dură, iar ca să reușești să răzbești trebuie să fii la fel de dur și să nu lași nimic să te doboare.

A dus o viață destul de modestă și foarte diferită de timpurile noastre, în care totul se repara și nu se înlocuia, în care îndrăgostiții se înțelegeau din priviri și nu prin emoticoane și în care telefoanele și calculatoarele nu existau. O viață în care sentimentele erau importante și fiecare lucru mic avea valoarea lui.

Nepoata află că bunica ei se confruntase cu necazurile încă de la o vârstă fragedă când orice copil își dorește o copilărie frumoasă și plină de afecțiunea părinților. Bunica Lora avea numai opt ani atunci când surioara ei mai mică cu trei ani s-a înecat. În suferința lor, părinții parcă uitaseră de ea. Se știe că pentru orice copil, mama reprezintă întregul univers și ajută la ridicarea și formarea ta ca om.

Tocmai pentru a le atrage atenția a apelat la un gest extrem, încercând să se înece și ea. Spera că astfel, părinții ei o vor iubi la fel ca pe sora ei. Nu a putut duce la bun sfârșit acest plan pentru că un bărbat a văzut și a salvat-o.

A terminat liceul pedagogic și apoi a urmat studenția unde și-a făcut o bună prietenă, pe Cristina. Prin intermediul ei la cunoscut mai apoi pe Bogdan. La primul sarut i se înmuiaseră genunchii de emoții iar în prima noapte de dragoste a simțit toată fericirea din lume.

Bogdan era perfect: știa să facă o declarație de dragoste, știa când să râdă și când să fie serios, știa să facă surprize frumoase și mai ales știa să sărute și să facă dragoste. Și când trăiești atâta fericire, timpul trece fără să-l simți.

„Îl iubeam și eram iubită de el, asta era fericirea în forma ei pură, nu trebuia să mai facă nimic altceva pentru a mă face fericită căci eram deja pe aleea fericirii. Tot ce trebuia să fac era să merg drept înainte pe acea alee, dar nu a fost să fie pentru că, așa cum drumul spre iad este pavad cu fapte bune, drumul fericirii este un fel de labirint în care te poți pierde, puișor.”

În ziua în care urma să o prezinte părinților săi, Bogdan a trezit-o cu o ceașcă de cafea și un trandafir roșu. Părinții lui Bogdan erau niște oameni veseli și deschiși, care știau să te facă să te simți bine. Erau foarte diferiți de familia ei iar asta s-a simțit din prima clipă.

Atunci când aveau nevoie de relaxare se refugiau în mare. În mare au avut loc multe acte de iubire și tot în mare a avut loc și cererea în căsătorie.

– Bunico, întrerupse nepoata, marea este un fel de martora voastră.

– Cred că se poate spune și asta.

– Da, buni. Acolo vă iubeați. Parcă văd un apus și doi îndrăgostiți ce îl privesc, ținându-se de mână, stând pe malul mării.

Așa cum era firesc, bunica a rămas și însărcinată. Tare mult s-a bucurat și bunicul când a aflat, dar bucuria nu a durat mult. Dureri însoțite de sângerări au dus la o sarcină extrauterină. Apoi, treptat relația s-a răcit. Glumele nu mai erau niciodată amuzante, serile pline de dragoste au fost înlocuite cu seri de lectură și nimic nu mai era la fel.

Și tocmai pentru ca nepoata să învețe din greșelile ei și să le evite atunci când se va lovi de ele, bunica dorește să-i povestească totul cu riscul de a fi judecată. Îi povește cum l-a întâlnit pe prietenul bunicului. În el găsise consolarea pe care o căuta, iar de la confidențe la apropiere a fost un singur pas. Sătul de indiferență si nemaiputând să o înțeleagă, bunicul a renunțat. Imediat prietenul Andrei i-a luat locul, aducând cu el toată înțelegerea din lume.

– Halal prieten, țipă nepoata, întrerupând iar povestea.

– Șttt!

Dintr-o iubire frumoasă ce durase câțiva ani rămăsese totuși respectul.

Perioada ce a urmat nu a fost așa cum se aștepta. Andrei nu era suficient de matur, serile pe plajă au dispărut, iar dorul de Bogdan era tot mai prezent. Până într-o seară când a apărut la ușă beat.

– Ești o femeie de nimic! Te-am iubit și eram capabil să-mi dau viața pentru tine și tu? Tu te întinzi cu toată lumea.

– Bogdan…

– Da, Bogdan e numele dobitocului care te-a venerat. Nu-mi vine să cred, cu Andrei?

Bogdan s-a dus… Andrei s-a dus și el, iar din cauza orgoliului imens s-a dus și Cristina. Prea multe sfaturi au stricat, iar orgoliul femeii a fost prea puternic. Timpul trecea și doar dragostea față de profesia ei o mai ținea vie. Dorise să ajungă profesoară de limba română iar aceasta era bucuria ce-i mai rămăsese. Preda, dădea meditații și citea mult. Fiecare zi era la fel.

Mai târziu a urmat o altă pierdere. Mama ei plecase la ceruri. Nu a fost convinsă de acest lucru până nu a simțit cât de rece îi era trupul. După înmormântare, reîntoarsă în singurătate simțea că nu mai avea pentru ce să trăiască și se gândea tot mai des la sinucidere. Când e hotărâtă să facă pasul și să se arunce de la balcon, îl vede jos pe Bogdan cum o privea cu aceeași dragoste. Împreună hotărăsc să lase trecutul în urmă și să privească doar spre viitor.

Bunica rămâne din nou însărcinată și naște o fetiță frumoasă. Din păcate, tatăl lipsește din viața micuței. Ce s-a întâmplat cu el și cum se termină povestea bunicii, veți descoperii citind această poveste de viață cutremurătoare.

„Viața nu este o lecție, nu este nici măcar un curs intensiv, nu este, nu este! Viața este doar ceea ce vrei tu să fie. Este dură iar tu, dacă te lași pe mâna ei, prost vei mai ajunge. Trebuie să iei frâiele în mână! Viața nu îți este dușman, ea doar își face datoria și dă fiecăruia atât cât acesta cere. Toți cerem, important este să știm cum și mai ales, să știm să ne autoservim. Nu este de ajuns să ceri cu vorba, așa nu ți se va da, trebuie să ceri cu fapta. Problema este dacă ceea ce ceri și poate și primești îți face cu adevărat bine. Oare bunăstarea fizică garantează și bunăstarea interioară? Răspunsul sigur e nu. Și atunci, ce anume ne face fericiți? Totul și nimic. Fericirea este ca și femeia, mereu cauți să o definești, să o descrii în toate felurile și modurile posibile, să o înțelegi sau să o explici iar asta e imposibil. Fericirea, ca și femeia, trebuie apreciată când o ai! De ce falsitatea și falsificarea sentimentelor duce în mod sigur la degradare? Nu există doar reversul medaliei, există și înălțare.”

În această poveste i-am simțit toată durerea autoarei Menai Olga. Durerea imensă pe care a simțit-o când și-a pierdut mama nu se poate descrie în cuvinte, dar cu siguranță publicarea acestei cărți i-a mai alinat dorul și suferința. Felicitări, și cu siguranță mama veghează dintre îngeri!

Recenzii cărți Olga Menai

Recenzii și prezentări cărți autori români

22 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *