Inutilii de Cornelia Voiculescu, Editura Storycraft Publishing – recenzie

Inutilii

Cornelia Voiculescu

Editura Storycraft Publishing

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 302

Inutilii, cartea de debut a Corneliei Voiculescu, este o distopie terifiantă, prin implicațiile morale pe care le propune: într-o societate postapocaliptică de după Al III-lea Război Mondial, care a distrus mare parte din planetă, resursele sunt extrem de limitate. Din cauza asta, cei considerați "inutili" (bătrânii peste 70 de ani, persoanele cu handicap sau cu boli terminale) sunt sacrificați de către adolescenți, într-un "Ritual de Primenire" prin care își obțin statutul de adulți. Bjorn Anderson, care abia a împlinit 16 ani, se află in față celei mai grele încercări din viața lui: va trebui să își sacrifice bunicul, față de care are o legătură emoțională puternică, sub pretextul acestui ritual.

,,Ești bolnav și nu te mai vindeci. Locul tău nu este aici!” 

Bătrânul rămase neclintit, cu privirea albastră și apoas , de parcă ar fi fost în moalele capului. Bâigui : 

,,Domnișoară, mă simt mai bine și apo , aici mai am puțin de așteptat…” 

,,Nu ai înțeles! Locul tău Nu mai este aici!” și apăsând cuvântul ,,nu”, scrijeli incisivii de jos cu marginea celor de sus. Privi apoi împrejur și ochi doi corbi care patrulau în capătul străzii, cu mitralierele agățate de umeri. ,,Hei!!! Intervenție!” Trebuia să țipe mai tare. Nu era nici o clipă de pierdut. ,,Intervenție!” 

Cei doi malaci în negru veniră în pas grăbit, ținând puștile strâns la piept. Bătrânul rămase parcă paralizat, cu gura căscată și ochii din ce în ce mai bulbucați. 

,,Doamnă?!” zise unul dintre ei, când ajunse în dreptul celor doi.

,,Este bolnav în fază terminală”, arătă ea înspre bătrân, ca înspre un infractor. ,,Nu are ce căuta pe străzi. Trebuie luat și dus la barăci imediat!” 

,,De foarte timpuriu, părinții purtaseră discuții interminabile și istovitoare cu propriul fiu, de ce nu era bine ca el să povestească la școală despre orele petrecute cu ,,Bunelul” său , așa cum îi era numele de alint în copilărie. Cu atât mai mult că toată lumea știa că în acea gospodărie, deși izolat de restul membrilor familiei, se afla un „Tolerant”…  Bjorn nu știuse foarte bine de la început ce înseamnă asta și nici nu înțelesese de ce joaca de-a v-ați ascunselea cu omul cărunt din fundul livezii, care locuia într-o cămăruță sărăcăcioasă, încălzită doar de o sobă din chirpici, era un păcat capital. Abia pe la opt ani, când Bjorn văzuse cum un bătrân era târât pe stradă de doi ofițeri, având fața desfigurată, plină de sânge, strânsese mai tare mâna mamei în pumnișori. „Așa o să- i facă și lui bunelu, dacă spun că mă joc cu el?” Mama lui dăduse din cap ușor, închizând ochii. De atunci Bjorn înțelesese puterea tăcerii. Știa că majorității  colegilor lui, bunicii le fuseseră fie executați, fie luați de mult în tabere de izolare. Îi devenise clar că, pentru a-și păstra partenerul de joacă, trebuia să facă exact opusul a ceea ce i se cerea de la dascălii săi: să spună Adevărul! Dar ce era până la urmă Adevărul? Adevărul era că toți cei bătrâni  trebuiau să plece. Așa era corect, așa era bine, așa spusese Vizionarul. Pe de altă parte, el, Bjorn, își iubea bunicul. Și asta era adevărat. Două adevăruri care nu puteau coexista. Așa că unul trebuia sacrificat. Sau retușat un pic.” 

,,Cine vă este comandant? îl deșteptă Thorsson din visare. ,,Oswald Mortenson”, răspunse el cu voce stinsă. „Hm…” făcu bunicul, „ca să vezi ce întorsături are viața. Cu siguranță, hazardul are o doză considerabilă de sadism, „zâmbi el cu subînțeles.” Îl cunoști?”. „De pe vremea când era cam de vârsta ta. I-am fost profesor. Pe atunci era un mic delicvent. Îi plăcea să chinuie animale. Nu avea pic de empatie pentru nimeni. Intra și ieșea din centrul de corecție. Însă nu era prost deloc. Ba chiar aș putea spune că era genial. O genialitate diabolică …” făcu o pauză, privindu- și nepotul, de parcă și-ar fi dat seama brusc de ceva, apoi continuă. „L-am trimis o dată la răcoar , pentru că a bătut o bătrână pe stradă. Doamna Luders. Nu mai trăiește, săraca. Din nefericire, revoluționarii i-au dat drumul și l-au promovat. Orice regim opresiv promovează trei tipuri de servitori: lingușitorii, incompetenții și psihopații… ” 

,,Nu, nu eram perfecți, dar dacă stau să mă gândesc bine… nu puneam mare preț pe asta. Perfecțiunea este o altă fațetă a răului. Pe vremuri, când eram în Sfat, mai apăreau tot felul de tinerei cu idei ciudate. Revoluționari, curați ca lacrima, care voiau să schimbe lumea, să o facă mai bună. Cel puțin așa susțineau ei… Ăștia erau primii pe care îi dădeam afară: puritanii, incoruptibilii, vânătorii de capete. Să știi de la mine, Bjorn, că în viață exact cei care se dau albi ca spuma laptelui sunt mai negri decât cel mai ieftin cărbune. Cei care se plimbă cu corectitudinea în gură ca bună ziua sunt cei care nu o să arate milă și o să spintece în carne vie.” 

Cartea Inutilii de Cornelia Voiculescu poate fi comandată de pe storycraft.ro, libris.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români