Învierea de Florin Buharu, Seria Vânătorii proscriși, Editura Celestium – recenzie

10

Vânătorii proscriși – Cartea 1 Învierea

Florin Buharu

Editura Celestium

Anul apariției: 2019
Număr pagini: 360
Florin Buharu este o voce tânără a literaturii române contemporane, care dă dovadă de o mare forță creatoare și a cărui scriitură este deja conturată și extraordinar de puternică. În operele sale, se simte pasiunea sa pentru legente, mituri și depășirea granițelor realismului, poveștile sale trecând dincolo de normalitate și îndreptându-se spre un fantasy inovativ.
Îi place să scrie și se simte acest lucru în fiecare cuvânt pe care îl așterne pe hârtie. Seria „Vânătorii Proscriși” este cea de a doua serie a sa, autorul publicând anterior două volume din seria „Îngerul nimicirii”, ce au ca subiect tot elementul paranormal.
Cinci artefacte. Cinci tineri. Cinci destine care se contopesc, devenind unul singur.
Cinci adolescenți obișnuiți sunt aruncați într-o lume întoarsă cu susul în jos, în care tot ceea ce părea imposibil devine posibil, iar creaturile mitologice renasc chiar de sub ruinele ascunse ale orașului natal. Totul se schimbă pentru ei în momentul în care spiritele celor trecuți în neființă încep să umble libere printre ei. Ei sunt cei care au răscolit o lume a umbrelor ce a stat într-o stare latentă timp de mii de ani. Acum, coșmarurile prind viață și împânzesc Amherstul. Iar ei trebuie să opreasca totul, indiferent de prețul ce trebuie plătit. Totul se transformă într-o luptă pentru supraviețuire, iar viitorul pare sumbru.
În timp ce frica și întunericul amenință să îi împresoare, ei trebuie să-și dea seama de unde a început totul și cum ar putea opri o posibilă înviere a silfidelor, ielelor, zeilor și zodronilor. Ei sunt cei aleși, Vânătorii Proscriși care trebuie să salveze lumea de la un colaps iminent.
Fiți pregătiți pentru o lume în care creaturi nebănuite luptă pentru putere, unde nu există loc pentru îndoială și lipsă de acțiune! Lumea pe care au cunoscut-o se prăbușește în jurul lor, iar iadul pare a se dezlănțui pe pământ.
Cine va câștiga și cine va pierde rămâne de văzut. Garantat, acțiunea intensă nu vă va permite să lăsați cartea din mâini!
Florin Buharu este un tânăr autor foarte talentat, romanul ”Învierea” fiind primul volum din seria ”Vânătorii Proscriși”, un roman fantasy fascinant și captivant, plin de acțiune și suspans cu scene horror înfricoșătoare dar și cu o poveste de dragoste dintre un muritor și un personaj de pe alt tărâm!
Cartea este structurată în două părți: Partea întâi – Artefactele Blestemate și Partea a doua – Frăția Necromanților.
În prologul cărții facem cunoștință cu personajele principale, cinci adolescenți – Lucien Meistars, Stefan Venandi, Eliot Gjuetar, Emily Lovec și Jessamine Cazador care se aflau  cu cortul  noaptea în pădure și, în timp ce stăteau la o bere în jurul focului, Lucien îl  roagă pe Stefan să le povestească o legendă auzită de la bunica lui.
Conform legendei, în această pădure au avut loc anumite  sacrificii care au dus la îndeplinirea unor ritualuri sacre cu sute de ani în urmă. Se spunea că la început, zeii se războiau pe Pământ pentru dominație iar sângele nevinovaților le dădea putere, însă ciudat era faptul că nu oamenii își sacrificau semenii pentru a le oferi inimile drept ofrandă zeilor, ci spiritele ielelor și ale silfidelor vărsau sânge uman, ele fiind subordonate zeilor, având grijă să nu le stârnească acestora mânia. În plus, se spunea că zeii le vorbeau în mod direct spiritelor, vocile lor străbătând mințile acestora la nivel telepatic, chemându-le adeseori pentru a răspunde nevoii lor de hrană. Pentru a-i duce pe oameni la locurile de sacrificiu, ielele și silfidele se uneau într-un dans nebun seducândui pe oameni și furându- le mințile, aceștia devenind asemănători unor zombi. Apoi pământul se deschidea și, din abisul întunecat, ieșeau zeii cei puternici, iar spiritele le aruncau trupurile și sufletele oamenilor.
Existau și niște ființe rivale zeilor numite zodroni care erau extraordinari de puternici, fiind rezultatul unei încrucișări între zei și demoni, aceștia fiind foarte buni vânători însă singura diferență era dată de faptul că, în timp ce zeii se hrăneau cu sufletele umane, zodronii se hrăneau cu cele ale zeilor.
După un timp, silfidele și ielele nu au mai vrut să asculte de zei și s-au îndreptat către zodroni, însă aceștia le-au refuzat și le-au încătușat deschizând o poartă, un fel de oglindă făurită din apă de izvor.
Conducătoarea zodronilor se numea Osiris, iar aceasta,  după ce a distrus zeii furându-le sufletele pentru a-și hrăni cabala, a înviat toți morții pe care spiritele le sacrificaseră pentru zei, iar după ce misiunea ei a fost îndeplinită și-a aruncat armele și a dispărut împreună cu cabala ei și nimeni nu a aflat vreodată ce s-a întâmplat cu ea, iar armele ei nu au fost niciodată găsite.
După ce a ascultat această istorisire, Lucien nu a putut dormi și simțindu-se sufocat și, având niște stări pe care nu le putea justifica, a ieșit afară din cort și a pornit prin pădure mânat de o forță care îl impulsiona să meargă înainte și, la un moment dat, simțindu-se tras sub pământ și luptându-se să iasă la suprafață, mâna i s-a  încleștat pe ceva tare și, ajungând la lumină, a văzut că era o sabie. O văpaie albastră s-a întins de la mâner până în vârful sabiei iar lama strălucea atât de puternic ca un far călăuzitor în noapte iar modelele care o brăzdau erau două cercuri tăiate, spintecate de o linie  lungă cu capete ascuțite semănând cu o suliță: era sabia lui Osiris, una din cele cinci artefacte.
Odată cu descoperirea acestui prim artefact totul se schimbă pentru cei cinci adolescenți, o serie de întâmplări și fenomene nemaiîntâlnite au loc în jurul lor, spiritele celor trecuți în neființă încep să umble libere printre ei în timp ce frica și întunericul amenință să îi împresoare iar coșmarurile prind viață.
Modul cum vor afla că ei sunt cei aleși –  ”Vânătorii Proscriși”,  cum vor descoperi celelalte artefacte, dar și felul în care vor putea opri o posibilă înviere a acelor creaturi malefice vă las să descoperiți singuri!
Veți călători alături de cei cinci eroi, din întunecatul Amherst până în New Orleans, unde aceștia vor întâlni creaturi nebănuite și, atunci când totul se prăbușește în jurul lor, vor fi nevoiți să lupte pentru putere. Cine va câștiga și cine va pierde rămâne de văzut!
O rafală violentă de vânt a izbit ferestrele, desfăcându-le. A adus înăuntru frunze și gunoaie. O lumină orbitoare s-a țesut în aer, chiar deasupra lichidului de pe podea. Lumina a continuat să crească până ce s-a materializat într-o bilă de foc care părea să se modeleze după cum bătea vântul. A prins formă. Părul i s-a revărsat într-o cascadă argintie, tivită cu cosițe de aur. O rochie lungă a căzut pe podea, acoperindu-i picioarele. Era tăiată și murdară, dar  probabil că odinioară fusese albă. Aerul  s-a magnetizat și respirația lui Lucien s-a tăiat. Silueta a pâlpâit până ce în jurul ei au apărut linii de lumină fluorescentă, ca o aură ce i-a cuprins corpul. Nu și-a întors chipul spre el, dar și-a trecut unghiile ascuțite peste mătasea rochiei și apoi în mâna ei a plesnit un șuvoi albastru care a înghețat și a luat forma sabiei. Sabia pe care o atinsese Lucien. Inscripțiile l-au năucit. ”Acum știi. Vei afla multe, multe lucruri. Ești cel care îi va conduce. Conducătorul Vânătorilor Proscriși. Lordul întunericului.”
Din pământ ieșeau vălătuci mici de ceață, care se împrăștiau în aer. O adiere răcoroasă l-a învăluit.  Apoi, le-a simțit înainte să le vadă. O senzație de vomă. Un caleidoscop de voci. În jurul său, aerul a devenit mai dens, consistent, aproape toropitor. Și au apărut siluetele, ridicându-se precum niște pânze deșirate și perimate din morminte, răspândind bulgări de pământ și spulberând florile. La început, păreau doar niște veșminte cu mișcări fluide care se contorsionau, apoi se modelau în forme aproape umane. Particule fine de lumină dansau pe conturul spectral nedeterminat. Prin siluetele transparente, crucile și monumentele se ridicau ca niște ace substanțiale pentru a umple formele lor goale. Spiritele erau din toate timpurile. Siluete palide, tremurătoare, ale unor femei îmbrăcate în rochii de crinolină din epoci demult apuse. Bărbați cu pălării înalte și bastoane. Copii născuți morți și tineri. Zeci de spectre s-au înălțat din morminte, răvășind pământul.
– Sunteți cinci Vânători Proscriși, pentru cele cinci artefacte. V-ați născut cu destinul ăsta, tinerilor .
A intrat pe Google Translate și a început să scrie numele lor cu repeziciune, degetele transpirate alunecându-i peste taste.
  Meistars – din limba letonă = stăpân sau conducător
  Venandi –  din limba latină = vânător
   Gjuetar – din limba albaneză = vânător
   Lovec – din limba slovenă = vânător
   Cazador – din limba spaniolă = vânător
Acum totul avea sen . Până la urmă, Osiris avusese dreptate. Destinele lor se împleteau – patru vânători și un conducător.
 – Toate artefactele combinate, împreună cu puterea din voi, fac posibilă învierea unui om sau a altei ființe. Dar fiecare artefact în parte -sabia, inelul, colierul, brățara și chakrame -le au un rol individual esențial. Prin ele puteți trimite morții în lumea de dincolo. Sunt un fel de porți, un fel de găuri între dimensiuni care, efectiv, scot sufletul din trup și îl aruncă în lumea de dincolo, unde va fi întimpinat de Charon. Chakrame-le și sabia pătrund prin trup în timp ce brățara, inelul și colierul împing sufletul în afară. O explozie de lumină albă, incandescentă. Apropo, artefactele sunt inexistente pentru ochiul uman. Puteți să le purtați oriunde …
Lucien a oftat și și-a ridicat privirea din apă doar ca s-o vadă pe ea, ca să îi guste neființa. Același trup adolescentin cu șuvițe castanii rebele, ondulate peste urechi și obraji. Aceiași ochi aprinși, clocotind în jad și smarald. O privea și se topea și o mie de cuțite i se înfingeau în burtă și inima îi sângera și sufletul zburda nebun și o voia și era frumoasă și ….  Tremurul buzelor lui l-a făcut să privească în altă parte. Nu putea suporta să o vadă. Nu era omenește posibil să o dorească în acel fel. Tânjea după ea. Ar fi vrut să o picteze, s-o imprime în mintea lui, în spatele pleoapelor lui. Să o vadă și zi și noapte, să zâmbească, să o iubească.  Dar ea era moartă și el viu.
Ea nemuritoare, el muritor.
Ea întunecată, el împletit în umbre.
Simțea cum se spulberă.
Cartea este foarte bine scrisă și documentată, și povestea în sine inedită. Mi-a plăcut că autorul a împletit cu succes legende și tradiții, momente importante din istorie și tehnologia modernă. Acțiunea decurge în ritm alert, personajele sunt puternice și bine conturate, iar coperta mi-a plăcut foarte mult!
Recomand această carte tuturor iubitorilor de literatură fantasy și nu numai!

Cartea Învierea de Florin Buharu poate fi comandată de pe edituracelestium.ro, libris.ro

Recenzii și prezentări cărți fantasy

About Author

10 comentarii

  1. Gasesc interesanta ideea de la care porneste cartea, cadrul pe care si-a format actiunea. Pare un fantasy promitator. Multumesc mult pentru recomandare!

  2. Mirela Barbălată on

    Faină recenzia, Daniela!
    Pare o carte palpitantă . Nu știu dacă o voi citi vreodată pentru că nu e genul meu . Dar mă delectez cu recenzia ta .

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: