Invingatorii de Danielle Steel, Editura Litera – recenzie

39
Învingătorii
Danielle Steel
Titlul original: Winners
Editura Litera
Colecția: Blue Moon
Anul apariției: 2016
Traducerea: Simona Luncașu
Număr de pagini: 282
Danielle Steel este una dintre cele mai de succes autoare contemporane. Cărțile ei s-au vândut în 650 de milioane de exemplare în întreaga lume.
Descrierea cărții:
”În munții pitorești din Squaw Valley, Colorado, visurile unei fete sunt pe cale să fie spulberate.
 La doar șaptesprezece ani, Lily Thomas este deja campioană la schi și se antrenează pentru Jocurile Olimpice, hotărâtă fiind să câștige medalia de aur. Dar într-o clipă, viitorul lui Lily se schimbă pentru totdeauna, speranțele ei de a triumfa la Olimpiadă fiind spulberate într-un tragic accident. Tatăl ei, Bill, refuză să accepte soarta lui Lily, în timp ce Dr. Jessie Matthews, neurochirurgul fetei, este convinsă că încă există speranță. Dar atunci când Jessie se confruntă ea însăși cu o tragedie, ajungând să-și crească singură cei patru copii, spiritul ei este pus cu adevărat la încercare. Alte vieți se vor întrepătrunde cu ale lor: Joe, un director financiar, se află în fața unei cariere ruinate din cauza unui partener necinstit. Carole, psiholog la Spitalul General Massachusetts, este o supraviețuitoare a unui cancer la sân, cu trupul și sufletul plin de cicatrici. Teddy, cu o leziune a măduvei spinării mai gravă decât cea a lui Lily, visează să intre la colegiu și să devină artist. Din cenușa propriilor vieți, șase oameni luptă să își schimbe cursul destinului și refuză să se lase înfrânți. Iar când Bill decide să construiască un centru de recuperare pentru fiica sa, transformă nenumărate alte vieți, fiecare dintre cei implicați devenind un învingător.”
Sunteți tentați să citiți cartea? Eu una, recunosc că da! Aparte de faptul că îmi place foarte mult cum scrie Danielle Steel, subiectul  cărții pare interesant: adaptarea la o nouă viață.
De cum deschizi cartea ești întâmpinat de un citat:
Binecuvântarea unuia e binecuvântarea tuturor.” ~ Mary Baker Eddy
Lily Thomas, o tânără de șaptesprezece ani ce face schi de performanță, care vrea să câștige aurul olimpic la schi, rămasă orfană de mamă de la vârsta de trei ani, crescută de un tată care o adoră, este o fată plină de viață care abia acum își întinde aripile să zboare.
Bill Thomas este un om împlinit, stabil  financiar, care a pornit de jos. Își adoră fiica pe care o sprijină în tot ceea ce face. Rămas văduv pe când Lily era un copilaș, nu s-a mai recăsătorit, fiica lui este pe primul loc pentru el.
O zi cu zăpadă abundentă, viscolește, muntele urmând a fi închis în curând… Lily vrea să se mai antreneze cu Jason încă puțin …
… alt pocnet de dinamită, ciudat de aproape. Părea că era chiar lângă ei, ceea ce o surprinse, și în exact aceeași clipă, în timp ce se apropiau de o râpă, la mare înălțime, văzu un șarpe lung plesnind aerul, ca o frânghie uriașă deasupra capetelor lor. Ridică privirea spre el și, în același timp, simți cum cădea rapid. În timp ce se prăbușea în gol în zăpadă, nici măcar n-avu timp să înțeleagă că tocmai se rupsese cablul telescaunului. Când ateriză, nu văzu decât alb în fața ochilor, ochii i se închiseră și căzu într-un somn adânc. N-avusese timp să se întoarcă și să se uite după Jason în timp ce erau în cădere liberă pe lângă copaci, iar el aterizase în râpă. Jason murise în clipa în care căzuse în zăpadă.
În tot acest timp, Bill abia o așteaptă să revină, nefiind deloc îngrijorat când aude sirenele și vede elicoptere îndreptându-se spre munte, știind că Lily este în siguranță cu Jason…. Nici prin cap nu-i trece lui, ce s-a întâmplat… Dar află de îndată ce ajunge la baza muntelui…
Și de aici începe așteptarea, cele mai groaznice momente prin care poate trece un părinte când nu știe exact ce s-a întâmplat cu copilul său… Momente ce trec greu, clipe ce par ani întregi de coșmar, timpul care se dilată… Fata este găsită, dusă de urgență la spital, starea ei fiind critică:
… fața ei arăta ca a unei fantome. În gură avea un tub, iar un aparat o ajuta să respire. Avea perfuzii în ambele brațe, iar monitoarele atașate de membre furnizau informațiile de care aveau nevoie, gata să sune o alarmă în cazul în care inima ei s-ar fi oprit sau ea ar fi încetat să respire.
Medicii erau îngrijorați de leziunile la nivelul gâtului și coloanei vertebrale…
Cea mai grea încercare pe care ți-o poate da viața, aceasta este. Să-ți vezi copilul suferind și tu să nu poți face absolut nimic pentru el…
Acum apare în scenă și Jessie Matthews, doctor neurochirurg specializat în leziuni ale măduvei spinării, ce se pregătea să o opereze pe Lily. O femeie dedicată meseriei și familiei sale formate din patru copii și sotul ei care lucra la același spital ca anestezist. Are o familie frumoasă și agitată, datorită meseriilor lor și a copiilor.
În seara cu pricina, băiatul cel mare- un tânăr de 17 ani- iese la o întâlnire, doi dintre copiii mai mici rămân peste noapte la prieteni, așa că Jimmy- băiatul cel mic și tatăl său merg la bowling, de unde se îndreaptă spre casă pe la zece, pe un frig groaznic ce a transformat zăpada în gheață.
Și cum soarta se pare că este pornită împotriva tuturor în această zi, Tim intră în intersecție unde un șofer ce venea din direcție opusă pierde controlul mașinii și îi izbește în plin… Băiețelul scapă cu doar câteva zgârieturi și o vânătaie, este dus la spital, și nimeni nu îi spune că tatăl său a murit. Pentru Tim nu s-a mai putut face absolut nimic…
Și când te gândești că soția sa era chiar atunci în operație, chinuindu-se să salveze viața unei paciente, în timp ce pe soțul ei nimeni nu mai putea să-l salveze… Uneori viața este atât de crudă…
Bill și Jessie, doi oameni loviți de soartă, pe care nimeni nu-i poate ajuta, decât ei înșiși. Dar Bill refuză să accepte diagnosticul lui Lily: paraplegie.  Lily nu va mai putea merge niciodată. Va fi nevoită să se deplaseze într-un scaun cu rotile.
Fie vorba între noi, îl înțeleg. Și eu am copii și nu aș fii capabilă să accept un asemenea diagnostic, cel puțin nu m-aș putea resemna foarte ușor.
După operație, evoluția lui Lily este uimitoare în condițiile date. Dar, prima întrebare pe care o pune fata este aceeași pe care o pune orice pacient: când pot pleca acasă?  Nu i se spune momentan fetei că nu va mai putea merge.
E nevoie de timp ca să absorbi realitatea schimbării în viața cuiva, în special când schimbările sunt atât de importante precum cele care tocmai li se întâmplaseră lor.
Dar cea care se schimbă este Lily, care realizează că nu va mai putea merge încă din momentul externării din spitalul din Squaw. Tatăl ei, în schimb, mai are nevoie de timp.
Este dureros să vezi cum fiecare vizită la un alt medic specialist îi mai taie din speranță. Să vezi cum dorința lui de a-și ști copilul bine, nu se poate înfăptui; cel puțin, nu în felul în care ar dori acesta.
Un alt personaj își face apariția în carte. Joe, un director financiar ce a fost fraudat de partenerul său, care la 58 de ani este divorțat, cu doi băieți mari care au propria lor viață; este ruinat, fără prea multe rezerve financiare pentru bătrânețe și cu reputația făcută fărâme… este la un pas de a-și zbura creierii cu un pistol, când primește un telefon de la prietenul său Bill! La finalul convorbirii îi spune:
N-o să știi niciodată cât de mult a însemnat” telefonul acesta. I-a arătat lui Joe că alții au probleme cu mult mai mari și luptă să le facă față.
Se pare că apar legături între aceste personaje. Cert este că, nici de data aceasta, autoarea nu se dezminte. Scrie o poveste de viață, despre durere și pierdere, despre soarta care uneori își arată fața implacabilă, despre recuperare și renaștere.
Din fiecare carte a ei am avut câte ceva de învățat.
În sfârșit, timpul trece și Bill revine cu Lily în Denver. Lily este internată la centrul de recuperare Craig.
Carole Anders este psiholog consilier în probleme de leziuni ale măduvei spinării la Spitalul General Massachusetts. Este și ea o supraviețuitoare a cancerului la sân, după o dublă mastectomie și o histerectomie; precum și a faptului că soțul a părăsit-o când a aflat că este bolnavă. Cum poate un om alături de care ai trăit o viață, să facă așa ceva? Nu-mi pot închipui, sau mai bine zis, nu pot accepta că există asemenea oameni.
Și chiar acum mă întrebam ce au toți acești oameni în comun?
Lily, Bill, Jessie, Carole și Joe … au în comun soarta care le-a jucat o carte proastă. Dar ei sunt niște învingători, deoarece au supraviețuit acestor încercări. Au găsit în ei puterea de a merge mai departe, de a face față vitregiilor sorții, de a nu se lăsa doborâți.
Lily, pe lângă faptul că a rămas într-un scaun cu rotile– lucru cu care trebuie să se obișnuiască; este părăsită de prieten chiar în seara în care vine acasă și nu oricum, ci prin telefon… Pe lângă toate acestea, trebuie să se obișnuiască că oamenii evită să vorbească cu ea ori să o privească, că nu se poate descurca singură. Toate o fac să sufere, să se simtă abandonată.
La Craig, Lily are parte de o primă zi plină, cu antrenament, înot și o întâlnire cu îndrumătoarea ce o va ajuta să recupereze materiile pierdute la școală.
Își face aici un prieten, pe Teddy, un puști de vârsta ei ce rămăsese paralizat de la brâu în jos după un accident de echitație, fiind într-o stare mult mai gravă decât a ei: îi fuseseră afectați plămânii și mâinile și le mișca cu ajutorul unor manuși cu bețișoare…
Per total, Lily este din ce în ce mai animată. Și devine interesată de Jocurile Paralimpice de iarnă. Tot schi!!!
În același timp, Joe vine la Denver, în vizită la Bill. E hotărât să-l ajute pe acesta cu transformatul casei într-un loc mai confortabil pentru Lily. Iar după o vizită la centrul Craig, Joe îi sugerează lui Bill să înființeze un centru la scară mai mică pentru copii paraplegici de până în 20-22 de ani, cu leziuni ale măduvei spinării.
După o noapte de gândire, Bill îi spune lui Joe:
Binecuvântarea din accidentul lui Lily tocmai devenise limpede. Se gândi să-l numească Floarea de Nufăr (în engleză lily înseamnă crin, nufăr), și intenționa să-l construiască în onoarea lui Lily. Avea să fie un centru complet de recuperare doar pentru copii și tineri.
E hotărât să demareze proiectul Floarea de Nufăr, iar Joe este de acord să-l ajute. Pentru acest proiect are nevoie de oameni. Și atunci o contactează pe Jessie, căreia-i prezintă proiectul lui și o întreabă dacă ar vrea să fie directorul centrului. Deși încântată de proiect, Jessie momentan refuză.
Totul se pune în mișcare cu viteza luminii, de parcă astrele s-au hotărât să le ofere o șansă. Atât Lily cât și Bill, au intrat în recuperare; au acceptat ceea ce s-a întâmplat și acum caută să obțină maximum din ceea ce le poate oferi viața de acum înainte. Posibilitățile sunt nenumărate!
O carte plină de durere. De acceptare și de iubire! Cu acțiune alertă ce nu lasă timp cititorului să se plictisească.
Autoarea a îmbinat mai multe povești triste, ghidând cititorul prin durere și disperare, pierderea și sentimentul inutilității, acceptarea a ceea ce ai devenit, pentru ca în final să obții fericirea!
Mă bucur că am avut posibilitatea să mă delectez cu o carte impresionantă.
Nu vă mai spun ce se întâmplă în continuare cu Lily și cei care o înconjoară. Asta vă las pe voi să descoperiți citind această frumoasă carte ce ne îndeamnă să savurăm la maxim viața și să încercăm să fim tot timpul optimiști.

Winners

Lectură plăcută vă doresc!
Nota mea pentru carte este 10!!!!

litera

Mulțumim Editurii Litera pentru cartea oferită spre recenzie.
Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Litera, de pe librarie.net, libris, elefant sau alte librarii on-line.

About Author

39 de comentarii

  1. Dormeam si aveam telefonul pe general, si o notificare ca am primit un mail m-a trezit.
    „Delicateste literare” -un nou articol
    Asa ca bineinteles m-am ridicat si am inceput sa citesc.
    De Danielle Steel am auzit ca are carti foarte bune. Inca nu am citit niciuna, sa-mi fie rusine.
    Dar dupa ce am citit aceasta recenzie, cred ca voi incepe cu aceasta carte.

  2. Barbalata Mirela on

    Frumoada recenzia Geo 🙂
    Subiectul cartii este foarte interesant. Multe carti ale lui Danielle Steele sunt intetesante, cu teme variate, in care dragostea se imbina cu viata, durerea, tristetea, prietenia.
    Se pare ca si aceasta carte este la fel. Povesti de viata, de iubire, in care prietenia este un liant.
    Mersi de recomandare 🙂

  3. Geo, m-ai convins pe deplin ca imi va placea aceasta carte. Autoarea nu este printre marile mele favorite, dar am citit cateva carti extraordinare ale ei, care mi-au placut mult, si se pare ca si „Invingatorii” se va incadra in aceasta categorie.
    Felicitari pentru minunata recenzie!!!

  4. Evit sa citesc Steel,nu stiu de ce dar autoarea nu se afla printre preferatel mele,insa recenzia asta chiar ma face sa vreau cartea.
    Felicitari Geo,chiar m-ai tentat!

  5. Felicitări de recenzie Geo! Cu si siguranță o să o citesc si eu, am trecut-o pe listă. Imi place cum ai descris cartea si chiar daca e tristă sunt sigura ca merită citită.

  6. Iar „amanuntul” care ma face sa o pun pe lista de lecturi fara nci o retinere e faptul ca finalul e unul pozitiv, personajele se dovedesc puternice si reusesc sa depaseasca greutatile cu care i-a incercat viata.

    • Barbalata Mirela on

      Sa inteleg Oli ca iti plac cartile cu final pozitiv 🙂 sau acestea sunt in capul listei la „favorite” 🙂

      • Mirela, happy-endul e un „ingredient” obligatoriu la mine, ca sa ma cucereasca o carte!
        Poate fi oricat de trista, sau ravasitoare, dar sa se termine cu bine! 🙂

    • Ma bucur ca are final fericit, am citit anul acesta o carte care mi-a placut mult, dar datorită finalulul (cam trist ) mi-a lăsat un gust amar si mi-a „frică „sa m-ai citesc ceva de acel autor

  7. Balan Daniela on

    o carte impresionanta,imi place stilul autoarei si am citit aproape tot scris de ea aparute la noi ! felicitari pentru recenzie <3

  8. Multumesc Daniela. Nu am citit chiar tot, mai am multe necitite, dar clar este o autoare care reuseste sa ma emotioneze

  9. Clipa Narcisa on

    Eu nu am citit nimic de la aceasta autoare si nu ma pot pronunta. Nu sunt fana cartilor romantice si nu cred ca voi citi vreodata cartile ei.

  10. alynutza04 on

    Genul acesta de poveste impresioneaza. Sunt convinsa de asta nu doar pentru ca stiu stilul D.S. , ci si datorita recenziei extrEm de bine realizata. Felicitari Geo!

Lasă un răspuns