Irezistibil de Jill Shalvis, Editura Litera/Lira – recenzie

85

Irezistibil (Simply Irresistible)irezistibil

Jill Shalvis

Editura Litera / Lira

Colecția Cărți Romantice

245 pagini
Traducere: Alexandru Macovescu
Titlul original: Simply Irresistible
An apariție în România: 2012
Face parte din seria Lucky Harbor:
1. Irezistibil – Editura Litera – Simply Irresistible – 2010 – recenzia
2. Dorința inimii – Editura Litera – The Sweetest Thing – 2011 – recenzia
2.4. Heating Up the Kitchen: Recipes with Love from Lucky Harbor – 2011
2.5. Small Town Christmas – 2011
3. Îndrăgostită nebunește – Head Over Heels – 2011 – recenzia
4. Noroc în dragoste – Lucky in Love – 2012 – prezentare carte
5. At Last – 2012
6. Forever and a Day – 2012
6.5. Under the Mistletoe – 2012
7. It Had to Be You – 2013
8. Always On My Mind – 2013
8.5. A Christmas to Remember – 2013
9. Once in a Lifetime – 2014
10. It’s in His Kiss – 2014
11. He’s So Fine – 2014
12. One in a Million – 2014
12.5. Merry Christmas, Baby – 2014
Jill Shalvis este autoarea unui număr impresionant de bestselleruri, majoritatea regăsindu-se în topurile de bestelleruri ale New York Times. De asemenea, a fost nominalizată de mai multe ori pentru câştigarea prestigiosului premiul RITA al Asociației Scriitorilor de Romane de Dragoste din America și pentru distincția National Readers Choice.
Autoarea a câştigat premiul RITA în anul 2011 pentru romanul Irezistibil (Simply Irresistible) şi în anul 2015 pentru romanul One in a Million, ambele din seria Lucky Harbor.
”Irezistibil” este o carte delicios de amuzantă (am râs în hohote la anumite pasaje) dar și extrem de romantică, plină de căldură, despre miracolul celei de-a doua șanse, noi începuturi, curajul de a lupta pentru ceea ce îți dorești, relații de familie care se leagă după mulți ani, secrete dezvăluite și solidaritate umană, lăsându-te cu o stare de bine la sfârșit.
Maddie Moore este o tânără de douăzeci și nouă de ani, aflată la un moment de cotitură al vieții. Se despărțise în urmă cu șase luni de iubitul ei abuziv, căruia îi tolerase ani de zile episoade de brutalitate în care el o lovea din senin, până ce ajunsese să își piardă demnitatea și respectul de sine. După ce își găsise în sfârșit curajul pentru a-l părăsi, soarta îi dăduse o nouă lovitură în momentul în care fusese concediată de la serviciul de la casa de producție din Los Angeles, unde muncise ca o sclavă până atunci, șefii neputându-i tolera izbucnirea de revoltă când îi turnase fostului ei iubit, avocatul de succes al firmei, cafeaua fierbinte în poală.
Pentru a nu se lăsa pradă depresiei și lipsei de perspective, Maddie se hotărăște să preia moștenirea dată de libertina ei mamă Phoebe – un han dărăpănat din orășelul Lucky Harbor, de pe malul Pacificului, pe care aceasta i-l lăsase prin testament ei și celorlalte două surori ale sale, cu rugămintea ca acestea să îl administreze împreună. Din păcate, Maddie nu era prea apropiată de surorile ei, pe care le cunoștea prea puțin, fiecare având un alt tată, în custodia căruia fuseseră trecute fiecare, mama lor fiind o fire boemă, simpatizată de toți cei care o cunoscuseră, dar incapabilă să-și asume responsabilitatea creșterii propriilor copii.
La intrarea în micul orășel Lucky Harbor, Maddie este vrăjită de peisajul superb și, neatentă, este cât pe ce să dea peste un motociclist. Era musculos și lat în umeri, înalt, arătos, cu părul ondulat și ochi pătrunzători de culoarea caramelului topit, și surprinzător de calm pentru un om care era cât pe ce să fie spulberat de o mașină. Intimidată de el și simțind un fior cu totul neașteptat în preajma lui, ținând cont că luase hotărârea să renunțe pentru totdeauna la bărbați, încearcă să scape de el, prefăcându-se că are un apel pe telefonul aflat pe vibrații, la care răspunde și spune unui interlocutor că va ajunge imediat. După nici un minut, telefonul începe să sune de-adevăratelea.
”- Cred că te-a sunat cineva pe bune, remarcă el, cu o notă inedită în voce. Poate cu mai mult umor, dar mai degrabă cu uimire că fusese cât pe ce să fie călcat de o puicuță din LA, handicapată din punct de vedere social.”
Reușește să găsească drumul spre han, îndrumată de Lucille, proprietara unei galerii de artă, o femeie îmbrăcată într-un trening roz țipător, care putea avea orice vârstă între cincizeci și optzeci de ani. Aceasta o întreabă cu amabilitate care dintre surori este – Copilul rebel, Magnolia de oțel sau Șoricelul. Maddie își dă seama cu tristețe că ea era ”Șoricelul”, poreclă de care își promite în gând să scape. Este amuzant să vezi pe parcursul acțiunii cum își alegea în gând un personaj puternic dintr-un film și se gândea să acționeze întocmai ca acela, plină de curaj și sigură pe ea. Lucille îi dă un caiet de rețete lăsat de mama ei, unde erau de fapt tot felul de sfaturi de viață pentru fiicele ei, nostime dar, în același timp, cu mult tâlc.
Ajunsă la han, Maddie le găsește pe cele două surori – Chloe, ”Copilul Rebel” de douăzeci și patru de ani, o roșcată superbă, plină de energie, temerară și fără stare, în ciuda faptului că trebuia să poarte în permanență asupra sa un inhalator pentru astm, și Tara, ”Magnolia de oțel” de treizeci și patru de ani, o brunetă sexy, cu un taior sobru și elegant ce îi punea în evidență corpul lucrat și cu un zâmbet protocolar pe față.
De la început este evident că cele trei au planuri diferite în privința hanului. În timp ce Maddie ar fi dorit să îl renoveze și să îl păstreze, administrându-l împreună așa cum își exprimase dorința mama ei, Tara pare nerăbdătoare să îl vândă cât mai repede, pentru a se întoarce la soțul ei sexy ce se ocupa de curse de mașini și la slujba ei de conducere într-o companie importantă din Dallas. Chloe pare nehotărâtă, nedorind pe moment să încline balanța într-o parte sau alta.
Dorind să-și adune gândurile, Maddie se duce să se plimbe și ajunge la un bar unde, încercând să vadă numele acestuia – Coliba iubirii, se dă un pas în spate și dărâmă o motocicletă peste care cade grămadă și ea, dar este ridicată de două mâini mari și se trezește uitându-se în aceeași ochi pătrunzători de culoarea caramelului, în care se citea uimirea.
”- Te superi dacă te întreb ce ai cu motocicleta mea?
– Bine, am greșit, recunoscu ea. Dar îți jur că n-am nimic cu tine sau cu motocicleta ta.
– Atunci trebuie să mi-o dovedești.”
Motociclistul sexy o ia de mână și o duce în bar, unde nimeni nu părea să bea de supărare, toți părând fericiți. Află că îl cheamă Jax Cullen și… cam atât, dacă nu punem la socoteală cuvintele prietenului lui Ford, barmanul și coproprietarul barului, supărat că Jax nu se întrerupea din conversația cu Maddie să îi completeze lui un sudoku care îi era necesar pentru a vrăji o puicuță de la bar.
”- Sper că ai aflat deja că băiatul ăsta are ceva farmec. Da’ ți-a zis că în prima clasă de liceu l-am poreclit Hugh pentru renumita lui colecție de materiale pornografice? Avea mai multe reviste decât poți găsi pe eBay. Și pesemne ți-a spus că nu-și mai poate scrie numele în zăpadă, pentru că, ultima dată când a făcut-o, s-a ales cu hernie, încercând să facă litera X de la sfârșitul numelui său? Ford se răsuci spre Motociclistul Sexy și îl bătu încet pe spate. Ți-am făcut-o. Acu’ nu mai ai nici o șansă s-o vrăjești, așa că vezi de sudoku ăla – mi-ești dator.”
Maddie făcu ceva ce nu mai făcuse de săptămâni bune: pufni în râs. După o conversație relaxată, Jax o conduce la han dar nu cu motocicleta, ci într-un jeep roșu, cu o explicație simplă – să-i fie ei mai cald. La despărțire se sărută cu el, simțind senzații de mult uitate și pe care credea că nu le va mai experimenta vreodată.
”Ea închise ochii, savurând plăcerea pe care i-o dăruia. Săruta atât de bine, iar parfumul lui, mângâierile, dorința de i se revărsa din trup – toate se combinau, așa că nu se putea lipsi de această clipă. Avea nevoie de ea. O merita. Își plimbă mâinile pe fiecare parte din trupul lui la care ajungea, lăsându-se pătrunsă de geamătul aprobator care îi ieșea lui din gâtlej.”
Surorile ei sunt uimite observând-o de la fereastră cum se săruta cu un necunoscut. După ce se tachinează reciproc, cele trei încep să se simtă tot mai bine împreună, găsind afară un pin căzut și decorându-l ca pe un pom de Crăciun, care urma să fie peste trei săptămâni, cu luminițe în formă de ardei iuți și cu tot felul de poze cu bărbați găsite într-o revistă. După ce beau împreună mai multe pahare de vin, ajung la un armistițiu. Convin toate să renoveze hanul și să ia o hotărâre finală după anul nou. Bucuroasă de răgazul primit, Maddie dă imediat telefon la firma locală de renovări, al cărui număr îl găsise în ziar, și lasă un mesaj în care spune că dorește un specialist care să se apuce de treabă cât mai devreme a doua zi.
Dimineața, Maddie se trezește complet mahmură, cu o durere de cap cumplită, auzind niște bătăi în ușa din față. Deschide ușa, îmbrăcată într-un tricou pe care scria Bite me (mușcă-mă) și îl vede pe Jax. Hotărâtă să se țină de planul inițial, de a renunța la bărbați pentru totdeauna, începe să-i explice că tot ce fusese seara trecută a fost o greșeală care nu trebuia să se mai repete.
”De fapt, ar trebui să știi.. Trase adânc aer în piept. Am renunțat la bărbați.
La auzul acestor vorbe, el ridică o sprânceană.”
”- E adevărat. La început, am vrut să renunț la avocați, dar ar fi fost o dovadă de imaturitate – și ar fi însemnat să-i exclud numai pe ei…”
”Îmi pare rău dacă ai făcut tot drumul ăsta sperând că se va repeta ce a fost aseară, dar nu va fi așa.
Nu mai spuse nimic, deoarece nu știa dacă nu cumva o asculta Cel de Sus, gata s-o trăsnească pe loc.” 
Uluită că el nu zicea nimic, doar se uita la ea amuzat, se uită în sfârșit mai atentă la el și la felul cum era îmbrăcat – cu un hanorac cu glugă ce avea brodat pe el numele JC Builders, iar în plus avea și o ruletă și un blocnotes. După ce depășește momentul de jenă, se interesează dacă este adevărat ce scria în reclama din ziar că poate să restaureze orice.
”- Te pricepi și la restaurarea hanurilor de o sută de ani, decorate în stil tradițional, cu rațe și cocoși?
– Cocoșii și rațele nu-s o problemă. Vacile ar fi o noutate pentru mine. Și m-am specializat în restaurarea clădirilor așa cum au fost în perioada lor de glorie.
Se întreba dacă acest talent al lui se extindea și la ființele umane, poate și la acelea care nu trecuseră niciodată prin perioade de glorie.”
Odată angajat pentru restaurare, atracția între Maddie și Jax crește în permanență, cei doi ajungând la un moment dat să facă dragoste cu pasiune. El nu dorea să o forțeze în vreun fel, așa că îi spune că trebuie să fie sigură că își dorește acest lucru.
”- Dacă te gândești cumva să te oprești aici, am să fiu nevoită să te forțez.” 
Totuși, după momentul fierbinte petrecut împreună, Maddie dă înapoi, speriată de implicarea într-o relație. Jax își dăduse seama din mici gesturi că fusese abuzată, mai ales când el dorise doar să-i aranjeze o buclă, iar ea se ferise brusc, ca și cum se temea să nu fie pălmuită. Își dă seama că trebuie să-i câștige încrederea încetul cu încetul, așa că îi lasă suficient timp și spațiu pentru a se convinge singură de prioritățile sale. Mai mult, cu orice risc, își dă seama că trebuie să-i mărturisească ceva – era avocat, iar până să se întoarcă în Lucky Harbor a locuit în Seattle, unde a practicat dreptul. Jax renunțase la cariera sa în momentul în care un client plin de bani încercase să obțină divorțul nelăsându-i nimic fostei soții, o persoană naivă și nevinovată. În momentul în care încercase să o prevină, aceasta, în loc să acționeze, clacase și se sinucisese. Scârbit de clienții pentru care lucrase, Jax renunțase la tot și revenise în Lucky Harbor, unde își investise eficient banii în tot felul de afaceri locale – era coproprietar al barului împreună cu Ford, își făcuse firma de renovări, iar în plus mai era și primarul orașului.
Maddie păstrează un timp răceala în relația cu Jax, dar la sărbătoarea anuală a creveților, unde cel care ghicea cel mai bine câți creveți au fost pescuiți avea privilegiul de a-l săruta pe primar, câștigătoarea este declarată Maddie, deși ea nu pusese nici un bilet în urnă. Misterul se lămurește repede, Chloe și Ford puseseră câte cincizeci de bilete fiecare în urnă pe numele lui Maddie iar Sawyer, șeriful orașului, celălalt bun prieten al lui Jax, pusese o sută, justificându-se că lupta pentru o cauză bună. Cea mai dezamăgită era Lucille.
”- Eu am pus la tombolă o sută de bilete cu numele meu, strigă Lucille, citindu-i-se dezamăgirea pe față. La naiba! Poate anul viitor…”
Sărutul este intens, iar Jax are o dificultate ”tehnică” de a se despărți de ea, moment în care ea îl ajută enorm, șoptindu-i:
”- Gândește-te că ar fi putut fi Lucille în locul meu, îi susură ea.”
În continuare, surorile încep să lege o relație din ce în ce mai apropiată una cu cealălaltă. Glumesc împreună și își fac confidențe, dovedindu-se că multe lucruri nu erau așa cum păreau la prima vedere, Tara nu avea nici pe departe viața perfectă pe care o afișa, deși, după cum se va vedea la final, nu toate secretele au fost dezvăluite pe moment.
Un moment haios are loc în momentul în care Maddie se hotărăște să testeze teoria Tarei cu privire la uscătorul de rufe după ce pusese adidașii în el.
”Apucă strâns marginile mașinii când aceasta începu să se învârtă din nou. Tara avea dreptate. Chestia avea un ritm grozav. Optsprezece minute mai târziu, simțindu-se străbătută de un val de plăcere, se rezemă de perete. Cu ochii închiși, stătea acolo încercând să-și recapete suflul.”
În fine, nu era la fel de bine ca atunci când era cu Jax… dar o relaxase. Și tocmai atunci îl observă pe Jax care intrase înăuntru și se uita atent la ea. Maddie încearcă să facă o mutră nevinovată, ca și cum era cel mai natural lucru să stai pe o mașină de uscat când aceasta mergea, dar Jax nu a fost păcălit nici o secundă.
”- Ai făcut o expediție pe cont propriu, Maddie?”
Momentul era memorabil, iar Jax avea să-i mărturisească ulterior că nu și-ar fi închipuit niciodată că ar putea fi gelos pe un ciclu de uscare.
Sunt multe alte momente și replici amuzante în carte, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri.
Răbdarea, bunătatea, generozitatea, tandrețea și iubirea necondiționată pe care i-o poartă Jax dau roade, iar Maddie coboară încetul cu încetul toate barierele pe care și le ridicase pentru a se proteja de cei din jur în fața lui. Ceea ce simte pentru el n-a simțit pentru nimeni, niciodată.
”El era totul pentru ea. Acesta era adevărul simplu și înspăimântător.”
Finalul aduce noi dezvăluiri, inclusiv identitatea finanțatorului misterios al împrumutului lor. De asemenea, Tara are un secret tulburător, pe care își găsește în sfârșit curajul de a-l mărturisi surorilor ei. Soarta le dă o nouă lovitură în momentul în care un incendiu izbucnește la han chiar în ziua de Crăciun. Timpul petrecut împreună, faptul că și-au dezgolit sufletul una față de celelalte le-au apropiat însă foarte mult pe surori, care sunt hotărâte acum să lupte și să îndeplinească visul mamei lor – acela de a reface și conduce hanul împreună.
”- Ai venit aici ca o învingătoare, Maddie. Poate ai pierdut o rundă sau două, dar erai în picioare. Vrei să rămâi în Lucky Harbor? Luptă pentru asta. Vrei o relație cu surorile tale? Luptă pentru asta.
– Dar tu? O relație cu tine?
Se dădu înapoi ca să-i privească fața, de parcă ar fi încercat să-și întipărească trăsăturile ei în minte. Când vorbi, vocea lui era gravă și plină de emoție.
– Sunt deja al tău. Mereu a fost așa. Tot ce trebuie e să pășești în ring.” 
”Uitându-se la el, își văzu viitorul și simți cum toată durerea din inimă îi dispărea.
– Aparțin acestui loc, îi șopti lipindu-se de el. Și îți aparțin și ție.”
Câteva indicii din carte ne fac să bănuim și următoarele cupluri ce se vor forma – Tara și Ford, care se evitau reciproc de fiecare dată când se întâlneau și se pare că au avut o istorie împreună, și sălbatica, nonconformista Chloe și chipeșul, organizatul și intransigentul șerif Sawyer, care o și arestase de câteva ori pentru depășirea vitezei legale și alte imprudențe. Nu pot decât să sper că se vor traduce și celelalte cărți din această superbă serie.
Câteva din ”rețetele” lui Phoebe Traeger pentru fiicele ei (câte o rețetă precede fiecare capitol):
”Nu lua viața prea în serios. Oricum murim cu toții.” 
”Să fiți întotdeauna îndrăgostite”
”Un pahar cu vin e întotdeauna soluția cea mai bună, chiar și dacă nu știi sigur ce problemă ai.” 
”Nu te strădui niciodată pentru fleacuri. Și nu uita. Toate sunt fleacuri.” 
”Chiar atunci când crezi că ai ajuns la capătul puterilor, cineva o să-ți dea o mână de ajutor.” 
”Oricât de bine ar fi să respecți regulile, tot n-are nici un haz.” 
”Experiența e acel ceva pe care îl câștigi… după ce nu mai ai nevoie de ea.” 
”Drumul cel mai ușor e întotdeauna în reparații, așa că trebuie să ai în vedere o rută alternativă.” 
”Dacă treci prin iad… nu te opri, mergi mai departe.” 
”Când zâmbești, oamenii se întreabă ce mai pui la cale.” 
”O soră ți-e prietenă o viață întreagă.” 
”Nu poți fi mai fericită decât îți propui să fii.” 
”Bărbații sunt ca locurile de parcare. Toate cele bune sunt ocupate, iar cele libere sunt inaccesibile.” 
”Învață din greșelile celorlalți. Nu ai timp să le faci pe toate.” 
”Întâi află faptele. Le poți denatura mai târziu.” 
”Dacă vrei să mergi pe gheață subțire, mai bine îți pui patinele.” 
”Bărbații sunt ca trandafirii. Ai grijă să nu te înțepi.” 
”E mai bine să fii deșteaptă decât fraieră.” 
”Am zis-o mereu: nu te da în vânt după o persoană, un oraș sau un lucru, pentru că oricând e loc de mai bine. M-am înșelat amarnic.”

Simply_zps0ac29508

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

About Author

85 de comentarii

  1. sacadat2016 on

    ei , cartea a aparut intr-o perioda cand eram suparata pe cei de la Litera , si dupa multe carti neinspirate nu mai aveam curajul sa mai risc . Acum stiu ce am pierdut si am cumparat-o adineauri de pe un site. Multumesc pentru recenzie si pt ca mi-ai deschis ochii .

  2. Balan Daniela on

    foarte frumoasa cartea mi-a placut enorm iar recenzia e superba ,felicitari <3

  3. barbalata mirela on

    Frumoasa recenzia Tyna. Mersi frumos. Mi-ar place sa o citesc si o trec pe lista mea din agenda 🙂 ……treptat imi voi lua toate cartile…hihihihi

  4. Superba recenzia Tyna, din ce ai scris, cartea seamana cu stilul Norei Roberts, nu stiu cum de nu am citit-o pana acum! M-ai convins, vreau neaparat s-o citesc! 🙂

    • Daniela Cusa on

      Si eu m-am gandit la asta dupa ce am citit recenzia. Ca seamana cu stilul Norei. Iar Nora imi place cum scrie. 😀

  5. alynutza04 on

    Multumesc Tyna pentru ca mi-ai reamintit de o carte foarte draga mie. Am citit-o prin 2013 si tin minte ca stilul autoarei mi-a amintit de cel al Nora Roberts( buna prietena a lui Shalvis). Imi pare extrem de rau ca nu s-au tradus si celelalte carti. Povestea Tarei si a lui Ford , a lui Chloe si Sawyer…

    • Cu placere! Si eu am citit-o tot prin 2013, acum am recitit-o 🙂

      M-as bucura enorm sa se traduca toata aceasta serie, care este si foarte bine cotata pe goodreads!

  6. Waw! O recenzie care ma tenteaza sa recitesc cartea! Mi-a placut enorm si ma oftic ca nu a aparut si continuarea dupa atatia ani…

  7. Imi plac mult cronicile tale care imi aduc bucuria de a afla despre literatura chiar daca eu nu mai am timpul si vointa necesara pentru a mai citi. Multumesc frumos 🙂 !

  8. Asta da o veste buna! Dupa atatea cereri sa se continue seria, in sfarsit avem o certitudine!!!! 🙂 abia astept!

  9. Barbalata Mirela on

    Am citit cartea 🙂 si asta datorita voua 🙂
    A fost o lectura minunata, spumoasa (am ras si m-am distrat la unele pasaje) si relaxanta 🙂
    Interactiunea si replicile dintre Maddie si Jax, dar si dintre Maddie si surorile ei, au fost comice 🙂 dar si enervante 🙂 . Faza cu masina de spalat a fost comica tare iar indarjirea ei privind renuntarea la barbati m-a distrat pe parcursul lecturii.
    Trio-ul format dintre Chloe, Tara siMaddie m-a facut sa ma intreb daca sunt norocoasa sau ghinionista ca nu am avut surori 🙂 ……hahaha

    Cine vrea sa se distreze citind o carte „Irezistibil” de Jill Shalvis este solutia 🙂

    • Ma bucur mult ca ti-a placut si ca ai revenit cu impresii!

      Vestea buna este ca Editura Litera va continua sa traduca seria, asa ca in curand ne vom delecta si cu povestile celorlalte doua surori – Tara si Chloe 🙂

    • Cu multă plăcere! Să vedem acum când apare volumul următor, pe care-l așteptăm cu nerăbdare 🙂

  10. barbalata mirela on

    De abia astept sa apara si celelate volume cu povestea surorilor 🙂
    Daca vor fi la fel de comice ar fi super. Sincer ma astept ca povestea lui Chloe sa fie hilara nu de alta dar mi s -a parut „sarita de pe fix” 🙂
    haha

  11. Am inceput sa citesc cartea, si am facut o mica pauza doar ca sa spun ca e superba!!! Imi place foarte mult decorul, atmosfera cartii, personajele, dialogurile, ce mai, e grozava!
    Multumesc Leo pentru recomandare, ca si pentru carte! 🙂

    • Barbalata Mirela on

      Ma bucur Oli ca itit place 🙂 . Cartea este haioasa si te binedispune 🙂 . Lectura placuta in continuare 🙂

      • Multumesc Mirela!
        E chiar mai mult decat o carte haioasa, e genul de carte cu o atmosfera care efectiv ma inspira si imi da o stare de bine! O s-o recitesc de Craciun, perioada in care se petrece actiunea. Bradul acela micut, ornat cu poze din reviste, cu o lingura, un tirbuson, un aparat de intors genele si cu un mileu pe post de stea in varf, de cele trei surori care isi faceau confidente impartind o sticla de vin, in timp ce afara o furtuna inspuma apele Pacificului, mi s-a parut ceva perfect, genul de moment care ramane incremenit in timp si-n amintiri. Genul acesta de momente perfecte am intalnit pana acum doar la Nora Roberts, scriitoarea mea de suflet!
        Mi-ar fi placut sa locuiesc in Lucky Harbor…

        • Foarte ai surprins atmosfera cărții, Oli! Să sperăm că vor apărea cât mai repede următoarele volume!

  12. Poți sa începi astă seară. ..Stii ce fac eu acum?! Am început să recitesc Irezistibil! 🙂 si maine voi citi volumul următor in continuare!

  13. De cand am citit „Dorinta inimii”, atat de mult mi-am dorit sa vad cum incepe, de fapt, povestea din Lucky Harbour – dar si sa reintalnesc personaje principale (Tara,Chloe, baietii) dar si unele mai putin iesite in relief, dar fara-de-care povestea nu ar mai fi extraordinara (cred ca ai ghicit, e vorba de Lucille si nelipsitul trenning roz ).
    Povestea lui Maddie este una trista la inceput, faptul ca a rezistat langa un om agresiv denota ca e o persoana slaba, fara stima de sine. Pe parcursul cartii, autoarea creeaza un personaj nou (as putea spune), „stalpul” dintre surori, femeia care lupta pentru ceea ce isi doreste cel mai mult : mostenirea, familia, dragostea. Si chiar reuseste.
    Jax – motociclistul cel sexy – ( 😛 ) este bun, rabdator si ei bine, din nou sexy 🙂 . Imi place maxim personajul ( si ma bucur ca am pus mana pe Irezistibil, pentru ca in cea de-a doua carte nu am putut sa ma apropii de personajul Jax).
    Chiar a fost o lectura pe masura asteptarilor. Mai mult, astept cu nerabdare povestea lui Chloe (si sper sa nu ma dezamageasca – a lui Sawyer pe care l-am adorat, si aici, si in Dorinta inimii).

      • Cand aud de povesti frumoase (si mai ales cu umor strecurat printre) nu am cum sa nu ridic doua degete :).
        Mi-am dorit cartea inca de cand am citit despre ea in topul vostru, mi-am zis ca nu degeaba isi are locul acolo.
        Multumesc!

Lasă un răspuns pentru Oliviana Georgescu Anulează răspunsul