Delicatese Literare
Recenzii

Italia sub clar de lună de Jennifer Anton, Editura Creator – recenzie

Italia sub clar de lună

O poveste adevărată despre iubirea și rezistență femeilor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

(Under the Light of the Italian Moon: Inspired by a true story of love and women’s resilience during the rise of fascism and WWII – 2021)

Jennifer Anton

Editura Creator

An apariție: 2022

Nr. pagini: 396

Traducere din limba engleza de Luciana Danilă

O promisiune îi ține departe până când al Doilea Război Mondial îi amenință să le distrugă dragostea pentru totdeauna.

Fonzaso Italia, între două războaie

Nina Argenta nu vrea viața tradițională a unei italiance din mediul rural. Fiica unei moașe cu voință puternică, ea este hotărâtă să-și definească propriul destin, însă, atunci când fratele ei emigrează în America, ea îi promite mamei sale că nu o va părăși niciodată.

Când prietenul din copilărie, Pietro Pante, se întoarce pentru scurt timp în orașul lor de munte, pasiunea dintre ei se aprinde în timp ce Mussolini forțează tensiunile politice să crească. Așa cum romantismul lor se adâncește, Pietro trebuie să plece din nou pentru a lucra în minele de cărbune din America. Nina este sfâșiată între a merge cu el și angajamentul față de Italia și mama ei.

Pe măsură ce fasciștii lui Mussolini aruncă țara în haos și naziștii lui Hitler îi terorizează orașul, fiecare zi devine o luptă pentru a supravieti unor atrocități mai mari. Un viitor cu Pietro pare imposibil atunci când pierd contactul, iar visele Ninei despre o viață împreună sunt amenințate de ocupația nazistă și de un dușman pe care trebuie să-l înfrunte singură.

Un roman de ficțiune istorică captivant, bazat pe o poveste adevărată și evenimente reale sfâșietoare...

Întinzându-se pe parcursul a două decenii, Italia sub clar de lună este o poveste epică, emoțională și triumfătoare despre rezistența incredibilă a unei femei în timpul instaurării fascismului și prăbușirii Italiei în al Doilea Război Mondial.

Un debut genial și meticulos documentat. Captivant, devastator uneori, dar plin de speranța… o carte de citit pentru toți fanii ficțiunii istorice. – Ellie Midwood UȘA Today, unul dintre cei mai bine vânduți autori de ficțiune istorică.

Nu m-am putut despărți de acest roman italienesc atât de frumos scris, despre femeile care țin femeile împreună în ciuda tuturor necazurilor din timpul conducerii despotice a lui Mussolini. Vă va face să lacrimati… recomand cu toată căldură această carte epică. – Angela Petch autor bestselling al The Tuscan Girl

Italia sub clar de luna este o poveste emoționantă și elocventă despre alegerea dragostei în vreme de război, despre alegerea curajului în vremuri dificile și despre speranța în ciuda pierderilor de neînlocuit. Tributul emoționant, dar plin de măiestrie al lui Anton pentru femeile din familia ei nu este doar un adaos important la literatură experiențelor trăite în război, ci ne prezintă aceste femei puternice, curajoase, ce triumfă în ciuda tuturor nenorocirilor. – Indie McDowell, fondator și director al Atsede Clinic, secretar al Global Alliance of Independent Midwives

Anton a adus la viață istoria și importantă rolului moașei italience de la țară și le arată oamenilor cum aceste femei au adus copii pe lume în Italia anilor 1920 și 1930, în ciuda dificultăților și presiunilor intense. – Gaetano Manfreda șeful Departamentului Didactic, Departamentul pentru sănătatea mamei și a copilului, Universitatea din Padova

O tapiserie bogată a vieții italienești în vremuri tulburi ale istoriei, explorând iubirea, pierderea și sacrificiul, prin viață unei familii de femei remarcabile. – Debbie RIX autor bestselling al The Italian Girls

O poveste emoționantă, șarmantă, poetică, inteligență și bine scrisă. Și romantică, de asemenea. M-a absorbit. – Nicholas Coleridge, autor bestselling al A much Married Man

Am fost uimită de această poveste puternică și iată cum am ajuns să le susțin pe femeile curajoase și puternice care au supraviețuit, în ciuda tuturor problemelor, sub regimul brutal al lui Mussolini. Un debut uimitor! – Imogen Matthews, autor bestselling al The Hidden Village

O poveste de familie cu femei puternice, care se întinde pe mai multe generații și două războaie mondiale. O poveste de dragoste pe două continente – spusă cu pasiune și compasiune. Bine scrisă și extrem de recomandată. – Jian Ping autoare Mulberry Child: A Memoir of China

Am ales să citesc Italia sub clar de lună de Jennifer Anton, pe care am descoperit-o pe Libris, atrasă de titlul și coperta minunate și de sinopsisul convingător. Italia sub clar de lună e cu atât mai remarcabilă cu cât este romanul de debut al autoarei și, în plus, e inspirată din viața femeilor din familia lui Jennifer Anton în vremurile tulburi din perioada războiului, povestită cu căldură, respect și admirație, ce răzbat din fiecare rând al cărții. Este o carte de război atent documentată, dar, mai ales e o poveste de viață și un omagiu adus femeilor nevoite să trăiască în acea perioadă grea a istoriei.

O adevărată saga de familie, povestea se întinde pe o perioadă de peste 30 de ani, între 1914 și 1947, având-o în centru pe Nina Argente – străbunica autoarei -, de când era o copiliță de zece ani și până la maturitate, străbătând, umăr la umăr cu femeile din familia ei, perioada celor două războaie mondiale, cu accent pe perioada conducerii despotice a lui Mussolini.

Dintre femeile Argenta se distinge, ca o figură emblematică, mama Ninei, Adelasia Argente, poreclită ”Căpităneasa”, moașa satului Fonzaso și a satelor alăturate, căreia Nina îi va călca pe urme, îmbrățișând aceeași profesie. Fonzaso e un mic sat, izolat, de munte, iar mulți din tinerii satului au ales să emigreze în America, în căutarea unei vieți mai bune.

O urmărim pe Nina crescând și îndrăgostindu-se și căsătorindu-se cu unul din băieții din comunitatea lor, Pietro Pante, care însă a plecat peste ocean, în America, pentru a munci în minele de cărbune și a strânge bani să-și aducă familia acolo, cât mai repede, spera el, Nina rămânând, însărcinată, acasă. Însă, soarta a avut alte planuri, iar căsătoria lor a fost, în cea mai mare parte, o relație la distanță, cei soi soți întâlnindu-se de doar două ori în anii ce vor urma, cu ocazia vizitelor lui Pietro acasă. Iar între ultima sa vizită și până ce vor reuși să se reunească vor trece doisprezece ani, ani în care Nina și-a crescut singură copiii, ducând în permanență dorul lui Pietro, realizând însă, la un moment dat, că Pietro nu e eroul vieții ei, ci ea însăși este, ceea ce era perfect adevărat!

Citim, cu emoție, despre nașteri, moarte și despre dezastre și sărăcie, odată ce aripa celui de-al Doilea Război Mondial a întunecat zarea. Viața în Italia se schimbă, fasciștii stăpânesc țara, germanii invadează Italia și poporul italian este rupt de restul lumii. Un Pietro disperat continuă să-i scrie Ninei, habar n-are dacă îi primește scrisorile, căci nu primește de la ea nici un răspuns. Pentru Nina, viața este o luptă zilnică, hrana și lucrurile strict necesare sunt rare, și este extrem de îngrijorată de siguranța fiicelor sale – dintre care Lasia e personajul meu preferat -, iar germanii încep să pedepsească sever oamenii care îi ajută pe partizanii locali, sau pe evrei. Pe măsură ce anii de război se prelungesc, fără nicio veste de la soțul ei, Nina nu crede că îl va mai vedea vreodată.

Dar greutățile nu au reușit să îngenuncheze puternicele femei ale familiei Argente, ce și-au fost scut una alteia, fiind inimoase, fără a fi sentimentale și făcând ceea ce trebuia făcut, învingându-și de multe ori atât dorințele și visurile, cât și spaimele și sentimentul de neputință, fără a-și pierde, însă, speranța.

Italia sub clar de lună e o poveste despre mame, fiice, surori, despre familie, plasată în decorul Italiei rurale, al cărei spirit și autenticitate sunt foarte bine surprinse în carte. E o poveste despre puterea și rezistența femeilor, despre determinare, iubire, sacrificiu și speranță, pe care o recomand tuturor iubitorilor de cărți istorice, dar și de povești de viață adevărate, emoționante.

Fragment:
Era noiembrie 1914 și Nina Argenta privea fix altarul, încercând să se concentreze la Slujbă, din moment ce nu avea cale de ieșire. Parfumul cald de tămâie o învăluise, iar cuvintele preotului, combinate cu sanctuarul luminat doar de licăriri, îi dădeau o stare de somnolență. Era duminică și, ca în fiecare duminică din cei zece ani pe care îi petrecuse pe pământ, stătea acolo solemnă, plictisită de învățăturile textelor antice ale Sfintei Biblii Romano-Catolice. De sub tavanul boltit de la Chiesa della Natività di Maria, o privea statuia Fecioarei Maria dintr-o parte a bisericii. Nina tremura, trăgându-și puloverul pe umeri. Materialul gros pe care îl simțea sub degete o făcea să se simtă în siguranță. Îl primise în dar de la mama sa de ziua ei, ce fusese în urmă cu două săptămâni – cele două aveau aceeași zi de naștere. „Ne-am născut la răscruce de luni, suntem pasionale, loiale. Un dar pentru darul meu”, i-a spus mama când i-a oferit Ninei cadoul albastru ca ochii ei azurii. Îi acoperea rochia care odinioară fusese albă, atunci când o purta sora ei mai mare. (…)
Femeile Argenta ocupau aceeași strană în fiecare duminică. Onorina, cu patru ani mai mare, perfectă și pioasă, își ținea ochii închiși și se ruga cu un rozariu strălucitor înfășurat în palmele ei împreunate, indiferentă față de cele trei surori mai mici care o necăjeau pe mama lor alături. Tatăl și fratele mai mic, Vante, stăteau în față cu ceilalți bărbați. Bărbații în față, femeile în spate, separați de măicuțe.
Fratele mai mare al Ninei, Antonio, nu era cu ele astăzi. La micul dejun s-a creat o tensiune între el și mama lor, iar ea se gândea că acesta ar fi motivul pentru care nu a venit și el. Preotul va observa cu siguranță. Mama va fi dezamăgită. Nina știa cum e să o facă să se simtă așa. Vălul ce-i stătea pe cap a alunecat când a privit în sus la crucifixul impunător de deasupra altarului. Așezându-și dantela înapoi pe creștet, a ratat un răspuns la rugăciune, fapt ce a făcut-o pe mama să-i arunce priviri cu o sprânceană ridicată. Adelasia Dalla Santa Argenta nu era o femeie pe care să vrei să o enervezi, în special la Liturghie. În caz contrar, dacă nu erai cuminte, te aștepta acasă lingura ei de lemn, să te bată la culo. Avea reputația de femeie severă nu doar cu propria-i familie, ci cu întreg orașul. Fiind singura moașă cu școală din Fonzaso și din satele alăturate, a adus pe lume fiecare copil pe care îl știa Nina, căpătându-și porecla La Capitana, „Căpităneasa”. Se zvonea că și preotului îi era teamă de ea.
Nina își zărea tatăl, Corrado Argenta, printre capete și veșminte, mișcându-se de pe un picior pe altul. Pleoapele îi cădeau și lui de plictiseală, dar privea din când în când înapoi, să vadă ce fac soția și mama lui, femei de care îi era la fel de teamă ca și copiilor. Nonna Argenta, mică și severă în rochia ei neagră și cu capul acoperit, era singura, în afară de Onorina, care era captivată de Liturghie. Nonna arată ca o stregă, gândea Nina, îi mai trebuie doar o mătură să-și ia zborul. Nina a oftat ușurată când a venit vremea împărtășaniei. În sfârșit! Liturghia era așadar pe sfârșite, iar ea abia aștepta să se întoarcă lângă sobă, citindu-și cartea, după ce le va ajuta pe Mamma și pe Nonna să pregătească polenta, mămăliga pentru cină. S-a dus pe culoarul de marmură, a trecut de măicuțe, apoi a îngenuncheat în fața altarului scoțând limba afară, în așteptarea Trupului lui Hristos. După ce a primit împărtășania, și-a făcut semnul crucii și s-a dus înapoi la locul ei. Gustul de hârtie cremoasă încă îi învăluia gura cât se întreba de ce Dumnezeu ar vrea să vadă copiii cu genunchii răniți și șezuturile amorțite, ca să-i lase în Rai. Rândurile trecătoare de bărbați au îngenuncheat la rugăciune după Împărtășanie; a văzut familia Pante, cea numeroasă, ocupând două bănci din fața bisericii, iar Pietro, unul dintre colegii de clasă ai surorii sale, aplecat fără menajamente în strană, încercând să-și ajute frățiorul cu șireturile de la pantofi, legate împreună de cineva ca să se împiedice. Un roșcovan cu părul vâlvoi ghemuit pe scaunul din spate era cel mai probabil făptașul. După ce și-a ajutat fratele, băiatul din familia Pante s-a așezat înapoi în strană, iar ochii i s-au întâlnit cu ai Ninei, căreia i-a zâmbit subtil. Aceasta a ezitat înainte de a-i răspunde cu un zâmbet. Fecioara Maria încă o privea. Ar trebui să mă rog după ce am primit Trupul lui Hristos. S-a întors la locul ei, apoi a îngenuncheat din nou, așezându-și genunchii răniți pe lemnul rece, așteptând finalul Liturghiei.
— Fratelli e sorelle, a spus Don Segala după ce a încheiat Liturghia, vă rog să facem o rugăciune specială astăzi. Încă un grup pleacă mâine către America. Vor merge spre Genova și apoi vor face o călătorie lungă cu vaporul. Signori, vă rog să veniți lângă mine la altar!
Stranele au început să scârțâie cu ecou în biserică, iar un grup de cinci bărbați și trei băieți s-a dus în față. Spre surprinderea Ninei, băiatul Pante era unul dintre ei. Este posibil ca un băiat atât de tânăr să plece în acea călătorie? Emana seriozitate prin modul în care stătea lângă ceilalți bărbați, toți cu un cap mai înalt decât el; chipul îi era sobru. Stătea cu bărbia ridicată, mândru; bărbia îi era fină, spre deosebire de a celorlalți. Pe trupul slab atârna o geacă maro peticită, care-i era prea mare. Mă întreb câți alți frați au purtat geaca aia înainte.

Cartea Italia sub clar de lună de Jennifer Anton poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți istorice

Recenzii și prezentări cărți Editura Creator

6 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *