Iti voi darui soarele de Jandy Nelson, Editura Epica – recenzie

46

Îți voi dărui soarele

Jandy Nelson
Editura EPICA
410 pagini
Traducere : Shauki Al-Gareeb
Titlul original : I’ll Give You The Sun
An apariție în România : 2015
 BESTSELLER NEW YORK TIMES
DISTINSĂ CU MICHAEL L. PRINTZ 2015 AWARD, PENTRU EXCELENȚĂ ÎN LITERATURA DESTINATĂ TINERILOR
,,O magnifică și briliantă explozie de culoare. A citi-o reprezintă însăși experiența transformării din copil în adult.” – – Entertainment Weekly
,,Redată cu măiestrie.” – O, the Oprah Magazine
,,Copleșitor de emoționantă.” – Publishers Weekly
,,Îți va smulge inima din piept.” – People
,,Electrizantă.” – Booklist
,,Incredibil de bine structurată… Proza lui Nelson pur și simplu strălucește.” – Kirkus Reviews
,,Un roman fantastic, superb și EXTREM DE ÎNDUIOȘĂTOR. Scriitura lui Jandy Nelson e atât de elctrizantă, atât de vie, încât paginile ei luminează în întuneric.”- Ransom Riggs, autorul romanului Miss Peregrine bestseller New York Times
Jandy Nelson e un talent rar, exploziv. Proza ei este ÎNSUFLEȚITĂ, UIMITOARE, PLINĂ DE PASIUNE și îmi amintește de ce cuvintele pot schimba lumea.” – Tahereh Mafi, autoarea romanului Spulberă-mă, bestseller New York Times
Ador cartea asta! Jandy Nelson e NOUA MEA EROINĂ ÎN ALE SCRISULUI. Citiți-o! Va deveni și autoarea voastră preferată.” – Holly Goldberg Sloan, autoarea romanului Counting by 7s, bestseller New York Times
Jude și Nelson sunt doi frați gemeni, dar nu identici. Jude este blondă și seamănă cu tatăl ei, iar Noah este brunet și este copia fidelă a mamei lui. Mama lor avea un deosebit simț artistic, pe care îl transmisese ambilor copii, în timp ce tatăl avea o fire pragmatică, încercând să găsească logica în fiecare lucru.
Cartea începe prin a fi povestită de către Noah, la vârsta de treisprezece ani și jumătate. Facem cunoștință cu adolescentul deosebit de sensibil, îndragostit de natură, având un talent deosebit la desenat. Se înțelegea foarte bine cu sora lui, era preferatul mamei, dar cu tatăl avea o relație încordată, datorată în special de faptul că acesta îi reproșa că nu era la fel de curajos ca sora lui. Jude era foarte temerară și aventuroasă, făcea surfing, era foarte populară la școală și avea o mulțime de prieteni.
Asistăm la frământările lui Noah, la revelația acestuia că este gay, fiind atras inexorabil de Brian, băiatul carismatic din vecini, nou sosit.
”Mi-aș dori ca timpul să stea în loc, astfel încât să-l pot privi până mă satur. Există ceva pe chipul lui în acest moment, ceva luminos, care încearcă să iasă – un baraj care ține un val de lumină. Sufletul lui ar putea fi un soare. N-am întâlnit niciodată o persoană care să fi avut un soare ca suflet.
Vreau să mai spun și alte lucruri, ca să nu plece. Mă simt atât de bine, e genul de euforie verde ca frunzele.”

resena-daria-el-mundo-jandy-nelson-L-S7bS_2

Aflăm că amândoi frații doresc să intre la școala de artă și sesizăm, prin ochii lui Noah, gelozia pe care sora lui Jude o încearcă în momentul în care își dă seama că mama lor aprecia mult mai mult lucrările lui artistice.
Următorul capitol e povestit din perspectiva lui Jude, aflată la vârsta de șaisprezece ani.
Descoperim cu stupoare că numai ea a fost admisă la școala de artă. Mama lor murise în urmă cu doi ani, iar Jude este chinuită de sentimente de vinovăție. Brian a dispărut complet din peisaj, Noah este schimbat radical, înstrăinat complet față de sora lui, cu care abia schimbă două vorbe, iese cu fete, practică sporturi periculoase, aruncându-se de pe stânci și se înțelege perfect cu tatăl lui. Ce se întâmplase oare în urmă cu doi ani? Adevărul ni se dezvaluie încetul cu încetul, ca piesele unui puzzle ce se așează la locul potrivit, alcătuind în final un întreg. Indiciile ni le culegem din alternanța capitolelor care continuă în aceeași ordine, Noah la vârsta de aproape paisprezece ani, iar Jude la vârsta de șaisprezece ani.
Jude este și ea, la rândul ei, radical diferită față de cea de la vârsta de aproape paisprezece ani.  Este retrasă, nu mai practică sporturi, nu mai socializează cu prietenii și comunică cu fantoma bunicii, fiind dominată de superstiții. În plus, este convinsă că mama ei îi distruge lucrările artistice. Este singura explicație pe care o poate găsi. Este convinsă că aceasta vrea să o pedepsească. Ar dori să o împace, dar nu știe cum. Cumva, i se crează convingerea că numai făcând o sculptură în piatră ar reuși să o îmbuneze, astfel că este hotărâtă să reușească acest lucru. Din păcate, există un singur artist care realizează astfel de lucrări, Guillermo Garcia dar acesta, devastat în urma unei tragedii personale, refuza să mai primească elevi.
Decisă să îl convingă să o accepte, Jude pornește spre acesta. În drum, oprește la o biserică să se roage. Acolo întâlnește un bărbat fascinant.
”Zâmbetul care îl însoțește îi pradă tot chipul. E un zâmbet impacientat, nesăbuit, cu dinți ciobiți, pe o față asimetrică, inegală. Tipul e de-a dreptul sălbatic, sexy, într-o manieră de hai-să-încălcăm legea, nu că aș fi observat.”
Acesta o remarcă, la rândul lui: ”sper că nu te superi că-ți spun, dar arăți ca un înger, stând acolo.” și îi cere voie să-i facă poze. Misterul se adâncește în momentul în care el îi spune ca ea este cea aleasă.
Știu că face sute de poze, dar nu-mi mai pasă. Sunt străbătută de un șir intens de fiori în timp ce el continuă să apese pe declanșator și să spună: ‘Da, îți mulțumesc, așa e al naibii de potrivit, perfect, da, da, să-mi bag picioarele, Doamne, uită-te la tine.’ E ca și când ne-am săruta, mult mai mult decât sărutul. Nu-mi pot imagina cum arată fața mea acum.
–          Tu ești ea, declară el într-un târziu, punând capacul pe obiectiv. Sunt sigur de asta.
–          Cine? întreb eu.
Însă nu-mi răspunde, ci pur și simplu traversează culoarul spre mine, cu un mers leneș, dezordonat, care mă duce cu gândul la vacanța de vară. Acum e complet detașat, trecut de la puternic la relanti din clipa în care a acoperit obiectivul. Pe măsură ce se apropie, văd că are un ochi verde și unul căprui, ca și cum ar fi doi oameni într-unul singur, doi oameni foarte înflăcărați într-unul singur.”
large
Aflată sub impresia întâlnirii din biserică, Jude ajunge la Garcia. Îi deschide un bărbat ce pare nebun, care o alungă imediat. În spatele lui era bărbatul misterios din biserică.
Jude nu renunță și reușește, în cele din urmă, să îl convingă pe Garcia să o accepte ca elevă. Află că bărbatul din biserică este un student englez, Oscar Ralph, ce poza ca model.
Jude descoperă că Garcia avusese o mare iubire pe care o pierduse. Prin sculpturile lui, încerca să își exorcizeze demonii interiori. Oscar, la rândul lui, avea și el propriul lui trecut întunecat. Cu toții au secrete, minciunile spuse de-a lungul timpului le-au zguduit tuturor existența.
Pe măsură ce vălurile sunt ridicate, încetul cu încetul, legături surprinzătoare sunt descoperite, adevărul iese la suprafață, iar cei doi frați au șansa să se regăsească unul pe celălalt, recreând lumea pe care au pierdut-o și găsindu-și, fiecare dintre ei, șansa la fericire.
Câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit:
Jude, ca să existe miracole, trebuie mai întâi să vezi miracolele.”
Cine știe ceva? Cine știe cine trage sforile? Sau ce? Sau cum? Cine știe dacă destinul nu reprezintă decât felul în care îți spui ție însuți povestea vieții tale?
Cine știe dacă fantomele există cu adevărat (scuze, bunico!) sau dacă ele nu sunt de fapt niște amintiri vii ale celor dragi, ascunse adânc în inima ta, vorbind cu tine, încercând să-ți atragă atenția prin toate căile posibile?”
 ”Repede, pune-ți o dorință.
Riscă o dată (sau de două sau de trei su de patru ori).
Creează lumea din nou.”
 Îți voi dărui soarele este o carte foarte bine scrisă, extrem de profundă, plină de înțelesuri, romantică, emoționantă, care îți atinge sufletul și te pune pe gânduri.

About Author

46 de comentarii

  1. Daniela Cusa on

    Frumoasa recenzia. Pare o carte foarte intensa. Mi-ai starnit curiozitatea si mi-as dori al naibii de mult sa aflu ce s-a intamplat cu cei doi frati de au ajuns ca doi straini, in conditiile in care inainte erau atat de apropiati.

  2. O carte ca o invitatie la analiza vietii. Mi-a placut recenzia si mi-au placut foarte mult citatele selectate.

  3. Mi-a placut cartea, aseara am terminat-o si eu. Felicitari! Imi place recenzia. 🙂 cat de curand vin si eu cu impresii!

  4. Emotionante si foarte frumoase, recenzia si citatele alese ! Felicitari, Tyna! O poveste care intr-adevar te pune pe ganduri si nu numai!

  5. Am citit si eu cartea si recunosc ca mi-a placut mai mult povestea lui Jude pe cand avea 16 ani, decat povestea fratelui ei.
    De remarcat si traducerea – de nota 10!
    Felicitari Tyna pentru recenzie!

  6. Stiu povestea, dar nu m-a tentat suficient cat sa dau banutii pe roman… poate intr-o zi cand n-oi mai avea altceva mai interesant de citit. Multumim pentru recenzie!

      • Hmm.. am vazut ca este laudata 😀 probabil ca pana n-oi citi-o n-o sa-mi dau seama :))) oricum, e pe TBR, dar am altele ce au intaietate deocamdata 😀 v-am spus ce mult imi place ca raspundeti la comentarii? 😀 :)) <3

        • Ne place sa interactionam 🙂

          In legatura cu cartea, si eu am fost putin sceptica la inceput, intrucat stiam ca este un subiect usor controversat. Dar mi-a placut mult in final, e bine scrisa si reuseste sa te convinga.
          O tema de gandire pentru mine, care am doi copii, este si gelozia dintre frati, provocata de preferinta mamei. Micile sicane de la inceput degenereaza, iar relatiile dintre ei se racesc aproape de tot. Mi-a placut ca in final au reusit sa refaca legaturile dintre ei si sa-si gaseasca propria sansa la fericire. Si, ca in multe alte carti in care am gasit subliniata aceasta idee, adevarul te elibereaza.

          • Super, intr-adevar tu reusesti sa privesti problemele puse si cu alti ochi. Eu sunt singura la parinti si inca nu sunt mama si probabil d’asta este un subiect ce nu m-a prins din prima. Eu as citi romanul strict dpdv literar si ca fictiune pe cand tu aprofundezi un pic problemele 😉 Oricum, m-ai intrigat cu comentariile tale asa ca sigur voi ridica un pic cartea in TBR 😀

          • Cred ca ai dreptate Tyna. Em, sa sti ca conteaza si ca am un frate, poate ca si faptul ca sunt mama…dar eu una, reusesc sa ma pun in locul fiecărui personaj in parte . Atunci se schimba putin perspectiva!
            In ce priveste răspunsul la comentarii, aici se vede ca ne găsim pe subiectul preferat de discuții : cititul cartilor !

  7. Denisa Alina on

    Am citit aceasta carte si pot spune chiar ca aduce culoare vieti …i se potriveste titlul perfect….Este o carte interesanta si frumoasa….mi-a placut foarte mult recenzie…bravooo

      • Mai mult ca sigur va fi pe gustul tau, draguta! Cert este ca, aceasta carte mi s-a parut mult mai buna decat Cerul e pretutindeni a aceleiasi autoare. Nu ca aceea nu ar fi fost ok… Dar asta, e cu mult mai bine structurata, mai intensa emotional!
        Asa ca, lectura placuta iti doresc!

  8. Dupa primul capitol, am inchis cartea si mi am zis „Pe bune? Voi chiar vreti sa citesc ASTA?” Mi se parea ca nu are nici o noima, daramite sa ma mai si prinda!
    Cateva ore mai tarziu de uitat cand la carte, cand la pereti am zis sa i mai dau o sansa(ok, o citeam oricum doar ca fara tragere de inima). Aha, stai ca acum ma prinde! Si citesc, si citesc si zau daca acum nu inteleg pe limba voastra: sunt in transa!
    Nu voi da multe detalii, ai dreptate: daca n o citesti din scoarta in scoarta n ai cum sa intelegi cartea asta, arta exprimarii,jocul de cuvinte al autoarei,talentul senzational!
    Ce imi pare foarte rau este ca povestea n a inceput cu multi, multi, multi ani in urma ca sa i cunosc pe acel Noah si pe acea Jude care se placeau, se iubeau si faceau totul impreuna, mi ar fi placut de asemenea sa inteleg mai bine relatia dintre parinti, dar mai ales iubirea, pasiunea celor doi indragostiti( stiti la cine ma refer). Cu cuvinte mai putin, mi as fi dorit sa aiba cel putin inca atatea pagini in plus!!!
    Imi place faptul ca, ca si Noah, pe parcursul lecturii, am inceput cat de cat sa cunosc „arta”, am inceput sa „desenez” cu mintea ceea ce s a lucrat in desen, lut si piatra. Cel putin mi am imaginat.
    L am iubit pe englez din prima! L am indragit asa tare ca parca ma vad cum beau cu el, cum rad cu el, cum sufar alaturi de el!
    Iata ca mi am propus sa nu mai scriu asa mult, dar la o carte ca asta n ai cum pur si simplu sa te limitezi la doar cateva cuvinte, degetele merg singure pe taste( cu toate ca parerea am copiat o doar de pe un alt blog drag mie, si in care scriu des). Sper doar ca lumea s o citeasca si sa ramana cu aceleasi pareri de bine, de arta, de talent. Si acum intrebarea suprema:” Unde naiba e Ralph?”

  9. Geo, am tras foarte multe invataturi din ea. Si mi a placut mult stilul autoarei, m a innebunit pur si simplu jocul de cuvinte, o carte rara ce ar trebui sa existe in raftul fiecarui cititor pasionat.
    Inteleg ca ai si tu o recenzie pe care ma voi grabi sa o citesc, sa ti vad punctul de vedere.

  10. Multumesc mult, Oli. 🙂
    Geo am citit recenzia, din pacate nu iti pot lasa comentariu( probabil pentru ca nu am cont wordpress?), insa mi a placut ca te ai axat pe adolescenta, pe naivitatea personajelor, pe zbuciumul prin care noi toti am trecut la acea minunata varsta. Bravo!

    • Mersi! Acesta e motivul pentru care nu poti lasa comentariu. Mi s-a parut mai interesanta adolescenta! Oricum, aceasta carte este cu mult mai buna decat Cerul e pretutindeni.

  11. Barbalata Mirela on

    Eu nu am citit cartea. De fapt am tot vazut-o pe net dar am ocolit-o. Nu stiu de ce dar nu ma atragea.
    Acum mi-am schimbat parerea 🙂

Lasă un răspuns