Iubire cu i mic de Francesc Miralles, Editura HUMANITAS, Colectia Raftul Denisei – recenzie

19

Iubire cu i mic

Francesc Miralles

Editura HUMANITAS

Colectie: Raftul Denisei
Nr. pagini: 248
Titlu Original: AMOR EN MINUSCULA/ Love in Lowercase
Traducător: Cornelia Radulescu
Roman inspiraţional şi comedie romantică, acest bestseller internaţional, aflat pe lista celor mai bine vândute cărţi în Spania, Statele Unite şi Germania, fiind tradus deja în peste 20 de limbi, e o bijuterie literară, în care veţi găsi referinţe livreşti amestecate cu istoria plină de magie a lucrurilor mărunte. Pentru că, adeseori, dragostea se ascunde în detaliile cele mai neînsemnate.
Când Samuel, un profesor universitar singuratic, se trezeşte în ziua de Anul Nou, e convins că nimic nu-i poate schimbă viaţă monotonă, până când un musafir neaşteptat se strecoară în apartamentul lui din Barcelona şi refuză să mai plece. Apariţia lui Mishima, un pisoi vagabond, devine un fel de catalizator care-l face pe Samuel să se desprindă de cărţile, filmele străine şi muzica clasică favorite şi să pornească în călătorie spre locuri unde nu mai ajunsese niciodată, că bunăoară casa de alături, şi să se apropie de oameni pe care n-ar fi crezut că o să-i cunoască, asemenea lui Felix, un bătrân redactor bizar de la mansardă, sau Valdemar, bărbosul cu manuscrisul despre faţa ascunsă a Lunii de la cafenea. Mai mult chiar: motanul îl va ajută să se întâlnească din nou cu o misterioasă femeie din trecutul lui, Gabriela, pe care nu mai spera s-o revadă.
Un roman de-a dreptul fermecător … O poveste de dragoste care adună laolaltă pisici îndrăzneţe, întâmplări ieşite din comun şi o mulţime de reflecţii cu privire la Goethe, Kafka şi Rilke…Pune în valoare cu artă şi stil magia lucrurilor obişnuite. – Kirkus Reviews
Dacă nu vă plac pisicile, Mishima o să va schimbe punctul de vedere. Dacă vă plac pisicile, cartea accasta e un dar. Citiţi şi îndrăgostiţi-vă! – Gwen Cooper
O carte minunată, cu trimiteri la literatură, filozofie şi muzică, încurajându-şi cititorii să se trezească la viaţă şi să lase micile coincidenţe să-i conducă spre iubire. – BookPage
O poveste scrisă cu multă inteligenţă lingvistică despre dragoste, limba, Barcelona şi pisici, care ne convinge că în viaţă nu trebuie să fii singur. Emoţionantă şi plină de umor, Iubire cu „i” mic e dovadă că Efectul fluturelui se poate aplică la scară umană. – Mark Dunn

Mulțumim Libris.ro pentru cartea Iubire cu i mic oferită pentru recenzie.

Deschide ochii și privește cu atenție în jurul tău! Deschide inima și apreciază frumusețea bucuriilor mărunte, sunt inestimabile! Deschide-ti sufletul, mai ales când te simți singur, și vei vedea ca nimeni nu e singur, un simplu gest dezinteresat făcut din bunătate poate declanșa un carusel de întâmplări care pot schimba radical o viață. Poate fi strălucire, și bucurie, și mulțumire, gânduri și sentimente împărtășite, acolo unde nu era decât ceva banal și cenușiu. Cam așa aș rezuma mesajul acestei minunate cărți, a cărei lectură m-a încântat!
Acțiunea se petrece în Barcelona (oraș căruia îi simțim atmosfera boemă), începând din Ajunul Anului Nou și până în februarie. Doar două luni de zile în care cursul unei vieți ce părea iremediabil blocată pe un scenariu banal, se schimbă calitativ.
Cartea Iubire cu i mic de Francesc Miralles e scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Samuel de Juan, lector la catedra de Filologie Germanică a universității din Barcelona, un bărbat de 37 de azi care locuia singur, neavând pe nimeni în viața lui. Își petrecea majoritatea timpului liber în compania filmelor, a muzicii clasice și a lecturii, carți semnate de Goethe, Kafka sau Bertolt Brecht oferindu-i teme de reflecție, iar cititorii au parte de numeroase referiri la operele acestora. Samuel nu avea prieteni, iar singura sa familie se rezuma la sora sa destul de înstrăinată, măritată cu un tip insipid și depresiv.
Viața sa monotonă va fi tulburată de apariția la ușa sa a unui motănel. După cum va reflecta Samuel mai tărziu, totul s-a schimbat pornind de la faptul că a turnat lapte într-o farfurie.
Culmea e că lui Samuel nu-i plăceau pisicile și e foarte interesant de urmărit ce ușor îi va câștiga simpatia Mishima (așa îl va numi, iar pisoiul va fi de acord).
M-am trezit cu o greutate vibrantă pe piept. N-a fost nevoie să deschid ochii ca să ştiu că nu era vorba de semne de infarct.
Buimac, am văzut că pisoiul dormea liniştit, încolăcit pe pieptul meu.
— Încăpăţânat mai eşti, i-am spus, cântărind posibilitatea de a-i suci gâtul pe loc.
Mai mult din curiozitate, mi-am trecut mâna peste blana scurtă şi moale. Animalul a început să toarcă şi mai tare şi a deschis nişte ochi somnoroşi. După care a început să se întindă, ridicându-şi spinarea şi lungindu-şi lăbuţele din faţă. Apoi mi s-a culcuşit pe burtă. Torcea şi parcă zâmbea.
Pisicile zâmbesc?
„E nevoie ca animalele să poarte un nume?“ m-am întrebat. Chiar sub nas aveam un raft cu romane şi privirea mi s-a oprit la Amurgul marinarului. N-am mai stat pe gânduri şi i-am spus numele autorului:
— Mishima.
Patrupedul mi-a răspuns cu un miorlăit sonor, de parcă ar fi fost de acord să poarte numele scriitorului japonez care se sinucisese făcându-şi seppuku.
Treptat, Samuel a început să iasă din cochilie și din rutina în care se complăcuse până atunci, iar în viața sa au apărut oameni noi, personaje pitorești, interesante, nonconformiste și excentrice, cum ar fi Titus, bătrânul redactor ce locuia la etajul de deasupra, și care îi oferă câteva perle de înțelepciune…
Atomii şi moleculele nu înseamnă nimic.
— Ei bine, eu credeam că sunt totul, am contraatacat eu. În afară de vid, fireşte. Am citit destul ca să ştiu că vidul e omniprezent, atât în Univers, cât şi la nivel molecular.
— Lăsaţi în pace vidul. Deocamdată, constat că îl aveţi doar în cap.
Şi s-a uitat la mine, aşteptându-mi reacţia. Dar nu am spus nimic. Acel bărbat începea să mă fascineze. A continuat:
— Atomii sunt precum literele. Aceleaşi cu care îşi alcătuia cânturile Kabir sau e alcătuită Biblia sunt folosite şi la scrierea revistelor pentru femei sau a prospectului unui leac pentru creşterea părului. Înţelegeţi unde bat?
— Nu.
— Vă dau alt exemplu, că văd că sunteţi cam greu de cap. Cu aceleaşi blocuri de piatră se poate construi Sagrada Familia sau zidurile de la Auschwitz. Nu contează cărămizile, ci folosinţa pe care le-o dăm. Acum înţelegeţi?
— Cred că da.
— Prin urmare, când vorbim de cărămizi, litere sau atomi, cine le mânuieşte şi în ce scop. Altfel spus, nu contează ce suntem, ci ce facem cu ceea ce suntem. Nu contează că trăieşti 650.000 de ore sau şase şi jumătate. Orele nu slujesc la nimic dacă nu ştii ce să faci cu ele.
Sau Valdemar- un scriitor adept al teoriei conspirației care scria o lucrare despre Fața ascunsă a lunii (pretext sub care aflăm câteva teorii fascinante despre misiunile selenare), ca și o tânără doctoriță veterinar de care Mishima se ascunde de fiecare dată când vine să îl vaccineze!
Am aflat câteva informații foarte interesante despre termeni care există doar în anumite limbi și exprimă ceva specific, intraductibil în ală limbă. Mi-a plăcut în mod deosebit semnificația termenului de satori, un moment magic, în care timpul parcă se oprește în loc. De un astfel de moment are parte Samuel atunci când o reîntâlnește, pe neașteptate, pe Gabriela, o tânără care, pe când erau amândoi copii, i-a furat inima cu o sărutare de fluture. Nu știți cum e o sărutare de fluture? E minunată, delicată, și, după cum s-a dovedit, de neuitat!
Brusc, timpul parcă s-a oprit – un satori ca la carte – și trecutul a năvălit cu o limpezime uimitoare.
Una după alta, diferite întâmplări fără o legătură aparentă între ele încep să se înșire ca mărgelele pe o ață, iar viața sa devine mai plină, mai bogată, mai frumoasă. Începe să acționeze și să interacționeze, nu doar să fie un simplu observator a ceea ce se întâmplă în jurul lui. E nevoie uneori de o singură scânteie să schimbe cursul unei vieți, iar apariția lui Mishima s-a dovedit providențială.
Iar ca fundal sonor al poveștii de iubire avem o melodie încântătoare, care apare ca un leit-motiv în carte: unul dintre ”Cântecelele fără cuvinte” de Mendelssohn, Gondolierul venețian.
Cartea se citește foarte ușor, e foarte frumos scrisă, bine documentată și ne oferă o lectură relaxantă, antrenantă, cu efect tonic, oferă o lecție de viață, dar și câteva mici lecții de cultură generală. E o minunată poveste despre interacțiunea dintre oameni, despre schimbarea perspectivei din care privești în jurul tău, despre altruism, prietenie și iubire. Iubire cu i mic, căci lucrurile mici și bucuriile mărunte sunt cele care contează și fac diferența între a trăi efectiv și doar a lăsa viața să treacă pe lângă tine.
”Mii de lumânări se pot aprinde de la una singură,
Fără ca viața ei să se scurteze pentru asta.
Fericirea nu se micșorează deloc dacă e împărtășită.”

 

Mulțumim Libris.ro pentru cartea oferită pentru recenzie

About Author

19 comentarii

    • Multumesc Geo! Ma bucur ca te-am tentat, cartea va fi pe placul tau, te asigur! Are multe consideratii filozofice si e foarte frumos scrisa!

  1. Balan Daniela on

    O recenzie superba,felicitari Oli !am auzit de aceasta carte si imi doresc sa o citesc mai ales dupa ce am citit recenzia ta !

    • Multumesc Catalina! Eu am vrut s-o citesc de cum am vazut sinopsisul, am fost sigura ca o sa-mi placa si nu m-am inselat.

  2. Este o carte buna, care merita citita. Desi titlul facea trimitere in mintea mea la o cu totul altfel de poveste, m-am resemnat rapid si am acceptat varianta ce o aveam in maini, nu in imaginatie. Am ramas profund impresionata de un citat din carte: „Lucrurile grele le rezolvam acum, cele imposibile ne vor lua ceva timp” (care pare a fi un vers dintr.o veche melodie), citat motivational, dupa parerea mea.

Spune-ți părerea!